Raw da’…bun. Desert Pascal

Published on by liorismeLeave a comment

Hristos a Inviat! Bine te-am regasit!

Sper ca Sfintele Sarbatori de Pasti ti-au adus pauza meritata, liniste si, mai cu seama, timp petrecut cu cei dragi. 🙂

Azi iti povestesc despre plamadirea cu doua maini si patru manute a unor biscuiti simpli, dar tare gustosi si usor de preparat si a unui tort aratooooos, ce sa zic?! 🙂

Sa purcedem deci:

BISCUITI

Ingrediente:

– 2 canite de nuci

– 100 gr de migdale crude

– 10 linguri nuca de cocos

– 2 maini de stafide deshidratate, jumbo

– 1/2 lingurita de pudra de vanilie

– 1 lingura zeama de lamaie

– 3-4 lingurite de carob

Mod de preparare: intai am macinat nuca in blender, dar nu am maruntit-o chiar de tot, ca biscuitele sa fie putin crocant. Am pus de-o parte nuca si am blenduit bine restul ingredientelor. Cand s-au facut ca o pasta, intr-un castron am amestecat nuca cu pasta de stafide si migdale, pana s-au imprietenit bine.

1

Apoi am chemat ajutoare; patru manute mici si gingase, dornice sa ajute,  au trecut la facut biscuiiiiitiiiii, tavaliti in susan, stafide, mac si chia. 🙂

2

3

4

5

Cand toata compozitia din castron s-a prefacut in biscuiti cu forme care mai de care mai nastrusnice (rotunde, ovale, dreptunghiulare, de iepuras, de pisicuta…), le-am asezat in tava de la cuptorul electric si le-am lasat peste noapte, la temperatura de 40 de grade C, ca sa isi pastreze toti nutrientii; desi, cred ca si daca le puneam cateva ore la rece, tot asa aveau consistenta: ceva intre crocant, si totusi pufos. 🙂

6

Nu uita ca poti sa iti folosesti imaginatia si ingredientele pe care le ai in casa, ca sa reinventezi totul. Eu asa fac de fiecare data si nu regret. 🙂

8

Iar acum, TORTUUUL! 🙂

Ingrediente:

Blat

  • 150 gr migdale crude

  • 150 gr curmale hidratate in prealabil 20 de minute

  • 1/2 lingurita pudra de vanilie

  • 3 linguri fulgi de cocos

  • 1 lingurita de ulei de cocos

  • 3-4 lingurite pudra de roscove (carob)

Crema

  • 500 gr nuca romaneasca de la piata

  • 1 lingurita ulei de cocos

  • 3-4 maini zdravene de merisoare si goji

  • 1 lingurita pudra de vanilie

  • 1 mana de stafide jumbo deshidratate

  • apa

Topping

  • 1 avocado bine copt

9

  • 3 lingurite carob (pudra de roscove)

  • 1 lingurita pudra de vanilie

  • 2 linguri de miere

  • 100 ml lapte de susan

17

Cum am preparat tortul: am macinat in blender migdalele, dar nu pana s-au facut faina; stii tu, mie imi place crocant blatul. Le-am pus de-o parte; intre timp, curmalele scurse de apa, verificate bine sa nu mai aiba samburi, le-am pus in blender, cu apa cat sa le acopere si am blenduit pana s-au facut pasta. Apoi am adaugat restul ingredientelor. Compozitia rezultata am pus-o peste migdalele maruntite si am framantat totul pana s-a format o bila mare si lipicioasa.
Am pus pe fundul formei de tort hartie de copt, peste care am asezat compozitia. Am presat bine cu degetale, ca sa aiba o forma uniforma si aratoasa. Pana am pregatit crema, am dat forma de tort in frigider.

Asaaaa. Pentru crema, am pus nucile in blender, cu un pic de apa si am blenduit, pana s-a facut o crema fina, galbuie. Am adaugat restul ingredientelor, blenduind iar. La final, am pus o mana de stafide in compozitie, pentru ca atunci cand tai tortul, sectiunea lui sa se vada….yammmyyy.

13

15

Am scos forma de tort cu blatul din frigider si am adaugat crema galbui-rosiatica. Dupa ce am asezat-o uniform peste blat, am realizat ca nu am gustat nici blatul, nici crema….noroc cu fetele, care se tot invarteau pe langa mine si mai strecurau un degetel in compozitie, pe motiv ca ma ajuta. 🙂 Am dat tortul la congelator peste noapte.

De dimineata, am pregatit topping-ul, pregatit dintr-un avocado curatat frumusel si pus in blender, impreuna cu lapte de susan (facut din 12 linguri de seminte de susan si aprox. 1 litru de apa, date impreuna la blender si apoi strecurata pulpa de susan). Am adaugat apoi carobul, mierea si pudra de vanilie. A rezultat o crema fina, numai buna de intins peste tortul din care fumegau aburi reci. Am adaugat la final firisoare de miere, pentru un aspect lucios. Am scos tortul din forma, ornand cu cateva bucatele de portocala, migdale curatate de coaja si fulgi de cocos.

10

11

Desi crema si topping-ul nu au iesit foarte dulci, impreuna cu blatul (duuulce, chiar daca fara miere), a fost exact ce trebuie. Eu am tinut tortul la congelator, ca sa isi pastreze forma, dar si ingredientele bine conservate. Cand hotaram sa ne infruptam din el, il lasam in frigider vreo 30 de minute (ca e bocna, nu poate fi feliat), apoi taiam din el cat consideram ca ne trebuie si il dadeam iar la Polul Nord.

E mai complicat sa scrii reteta decat sa o prepari, trust me! 🙂

12

 

Getting Ironed (III)

Published on by liorisme2 Comments

La cateva luni de la nasterea Giei, pentru ca nu imi dadea pace intrebarea NOI CE PUTEM FACE? NOI CE PUTEM SCHIMBA? si pentru ca luasem in greutate nu mai putin de 23 (!) de kg, am inceput sa citesc tot ce imi pica in mana legat de nutritie, radiestezie, reiki, yoga, carti despre auto vindecare, spiritualitate. Incet, incet, descopeream o lume aparte, cu informatii care mi se pareau logice si de bun simt, dar ma bulversau asa de tare, incat nu aveam curaj sa schimb mare lucru.

Septembrie 2003. 20 kg + and still 2 months to go:-)
Septembrie 2003. 20 kg + and still 2 months to go:-)

Cum toata viata am avut 50 de kg, mi-am dorit foarte tare sa scap de surplusul de greutate de dupa nastere, asa ca mi-am facut zilnic program de sarit coarda (auzisem ca asa slabesc boxeurii, inainte de meciuri importante, pentru a intra la categoria doritaJ). Dupa o luna de topaiala zilnica  (imi amintesc cum ma urmarea Gia cu privirea din patutul ei :-)), au inceput sa apara rezultatele: am slabit peste 3 kg, disparuse burta de femeie gravida in 4 luni, bratele se tonifiasera, picioarele erau din nou cele pe care le stiam si eu incepusem sa ma simt bine cu mine. Dupa inca o luna de sarit coarda, aveam din nou 51 de kg.

Mai tarziu am realizat ca sportul nu doar ca te ajuta sa te mentii in forma fizica buna, dar, dincolo de asta, ca detoxifierea eficienta a organismului depinde in mare parte de miscarea fizica, si aceasta deoarece limfa, lichidul in care se scalda celulele si in care acestea isi deverseaza reziduurile si care este responsabila cu transportul si eliminarea lor, este statica. Spre deosebire de sistemul circulator, sistemul limfatic nu beneficieaza de un organ central care sa functioneze ca o pompa, asa cum este inima; daca limfa nu este pusa in miscare, celulele nu pot fi curatate pentru ca nutrientii sa ajunga la ele, iar eliminarea toxinelor are de suferit. Nu cred ca Dumnezeu ne-a creat imperfecti, proiectand in mod intamplator sistemul limfatic astfel. Cred ca pur si simplu a vrut ca noi sa fim activi toata viata, pentru a ne asigura o buna detoxifiere si o sanatate deplina.

Alimentar insa, nu faceam nicio schimbare majora inca. Sigur, nu mancam prajeli, decat foarte rar, nu exageram cu grasimile sau sucurile din comert, dulciurile. Nu mancam zilnic carne, dar aveam mereu in casa branza, iaurt, unt, oua si tot felul de mici deserturi zilnice. Pentru Gia, meniul, era totusi destul de simplu: dimineata si seara lapte de vaca; in total, cred ca bea ceva mai mult de jumatate de litru zilnic, la pranz manca in fiecare zi legume fierte, la care adaugam carne, mai putin vinerea si duminica, cand manca ou cu legume. Seara ii dadeam fie cascaval, branza sau “mezeluri usoare” ori pateu. Fructe manca intre mese, dar niciun fel de legume sau seminte crude. Nici macar rosii sau castraveti! Ii refuza cu vehementa! (Nici acum nu se “omoara” cu rosiile). De altfel, eu insami mancam rar fructe si atunci cand o faceam, le mancam ca desert…cu totul gresit.

Dupa un an si doua luni de la nasterea Giei, m-am intors la munca si au revenit, aproape imediat, si migrenele. Nici nu e de mirare: dimineata, la ora 7, de doua ori pe saptamana, aveam scoala de soferi, in plina iarna, brrrr (colac peste pupaza, instructorul era mereu “capsat”, de multe ori mi se parea ori mahmur, ori matol de-a binelea; un cosmar si inca o sursa de stress!); ma inrolasem, cand inca eram in concediu de crestere a copilului, nestiind ca nu voi sta doi ani acasa, la un master si aveam de invatat foarte mult; la serviciu era tare greu: munceam cat trei, de multe ori peste program, acasa copil mic; noroc ca o aveam pe mama, draga de mama…

Februarie 2005. Prima zi de munca, la un 1 an si 2 luni dupa nasterea Iepuricii:-)
Februarie 2005. Prima zi de munca, la un 1 an si 2 luni dupa nasterea Iepuricii:-)

Tot in aceeasi perioada, au inceput insomniile, cu care inca ma lupt uneori, iar dereglarile hormonale severe, au revenit in forta. Bineinteles, am ajuns din nou la tot felul de doctori. Analizele mele nu aratau mare lucru, dar intotdeauna o hemoglobina mica si fierul sub limite normale. Asa ca primeam constant tratament cu tot felul de preparate de fier pentru anemia feripriva. La un moment dat, un reputat ginecolog bucurestean mi-a prescris patru luni de progesteron; inteleg ca aveam prea putin si din cauza asta se crease un dezechilbru hormonal, deci il suplimentam cu medicamente. In a doua luna de medicatie, mi s-a facut rau in magazinul Unirea; eram cu Catalin, incercand sa imi gasesc un ceas frumos; mi-amintesc foarte bine ziua aceea, pentru ca implineam 31 de ani. A fost foarte neplacut; simteam ca sunt in pragul lesinului, ca mi se rupe filmul, abia puteam vorbi; Catalin se chinuia sa ma sprijine, sa nu pic pe jos si ne-am dat seama ca nu aveam unde sa ma asez; nici scarile nu erau o solutie, fiindca erau rulante.  🙂

M-am reintors la medicul ginecolog, care imi prescrisese medicamentele. I-am spus ca mi-e mai rau, ca am dureri mari de cap si greata si sunt ametita. Doctorul, cand a auzit ca am luat doar doua luni medicamentele, mi-a zis cu raceala: “Doamna, asa cum unii iau pastille de inima toata viata, asa trebuie dvs. sa luati hormoni mereu, daca vreti sa aveti o viata normala”. L-am intrebat de ce am problemele astea. “ De ce? Greu de zis, dar luati pastilele inca 3-4 luni si reveniti la control”.

Asa, deci! Vrem sa nimicim simptomul, dar cauza nu doar ca nu o cunoastem, dar nici nu vrem sau nu putem sa o aflam. Am stiut atunci ca trebuie sa ma ajut singura, pentru ca explicatiile doctorilor nu ma mai multumeau, mai cu seama ca eram din ce in ce mai anemica si fara vitalitate. Costel nu ma mai putea ajuta, macar cu intrebarea lui blanda: ”Dar matale ce mai faci?”

Liorisme Pascale

Published on by liorisme2 Comments

Hristos a Inviat, draga Cititorule! 🙂

felicitare Paste
scrisorica Giei catre Iepuras, cu dorintele familiei 🙂

Sambata trecuta am trebaluit toata ziulica cu Catalin si fetele in bucatarie. Mama e la Tulcea de o saptamana, asa ca ne-am gospodarit singuri, gatind de zor, pregatindu-ne in felul nostru pentru ziua Invierii Domnului. Am pregatit cate ceva crud, dar si gatit, desert fara foc, ca sa simtim ca nu e o zi obisnuita, desi amestecul de alimente la aceeasi masa il resimt intotdeauna, asa ca incerc sa nu exagerez, chiar daca sunt alimente fara multe grasimi si fara carne…Dar tot am avut bolboroseli dupa amiaza, pe care insa mi le-am asumat. 🙂

masa de Paste
masa de Paste

Iata si cateva marturii ale robotelii noastre in bucatarie (daca exista interes, revin curand si cu retetele): 🙂

salata chia
salata din seminte de chia

 

humus
humus

 

drob1
drob din ciuperci, ceapa verde si usturoi, morcov si multa verdeata

 

biscuiti
biscuiti din seminte
tort de curmalse, si merisoare
tort crud din curmale si merisoare

Iepurasul ne-a adus si noua cadouri, dar si…oua. Eva, care nu e mare fan, spre mirarea noastra, s-a repezit la un ou, l-a curatat in graba, l-a indesat apoi in gura si l-a inghitit aproape intreg; drept pentru care, inca de dimineata boleste rau. A vomitat deja de cateva ori, dormiteaza si e apatica. Doamne-ajuta, sa se faca repede bine, dupa o zi de pauza alimentara si hidratare la greu.

Sarbatori fericite si luminate si o primavara cu soare zambitor, ploi calde si vanticel vesel! 🙂

Again Fresh. And Refresh.

Published on by liorisme6 Comments

Ieri m-am bucurat sa fiu din nou in echipa Realitatea, la emisiunea Fresh. Refresh, vorbind despre o alternativa la traditionalele aperitive de Paste. Pentru ca a fost cam din scurt, m-am gandit sa prepar ceva fara foc, usor de facut, dar gustos si hranitor. Si astea nu sunt cuvinte goale. 

tv1
Filmam 🙂

Iata de ce: pasta de seminte crude de floarea soarelui, alternativa la pateul si maioneza cu care obisnuim sa umplem ouale de Paste, nu doar ca se prepara in 10 minute, cu tot cu ornat, dar e plina de proteine, fibre, minerale (cupru, zinc, magneziu, fier, calciu). Toate semintele au grasimi esentiale, scad nivelul de colesterol rău și previn înfundarea arterelor, îmbunătățesc circulația sângelui, protejeaza celulele. Daca la semintele de floarea soarelui adaugi si ceva legume proaspete, usturoi, verdeata, condimente si ce iti mai dicteaza imaginatia, obtii o varianta de pateu cu adevarat gustoasa si hranitoare. Daca alegi oul vopsit in sangeriul Domnului, macar nu vei manca ou cu….ou. Ca de, maioneza e maioneza daca are ou, nu? Captuseste deci oul cu ceva proaspat si usor.

pate s
Pateu usturoiat bine, din seminte crude de floarea soarelui, ardei capia si dovlecel

Fiindca sunt tulceanca, si asta nu se schimba niciodata :-),  am facut cat ai zice peste, salata de icre…fara icre. Semintele de chia sunt o bomba proteica, un cocktail de minerale, fibre si acizi grasi Omega 3, deci un aliment care consumat constant, dar cu moderatie, aduce atatea beneficii, ca nu le pot eu enumera aici. Si daca asta nu e destul, ai sa vezi ca nu te mint cu televizorul sambata, 19 aprilie, intre 11 si 12. Aceasta salata chiar se prepara in cateva minute, iar ceapa, uleiul si sarea, adaugate micilor seminte, ii dau un gust apropiat de ouale de peste.

chia s
salata de icre…fara icre

Fiindca numai maine nu-i poimaine si sarbatorim Nasterea Domnului, sa stii ca nu trebuie sa renunti la nici una din bucuriile culinare de la masa de Paste, dar poti incerca sa adaugi ceva proaspat, ca sa echilibrezi balanta. 🙂 Bucura-te intai de verdele si savoarea unei salate de cruditati si abia apoi mananca alimentele mai grele. Asta iti va asigura o digestie mai usoara cu siguranta. Iar desertul lasa-l pentru momentul dintre mese. E mai sanatos asa.

Stiu ca mancarea poate umple, cel putin o vreme, goluri sufletesti si ca aduce satisfactii, mai ales atunci cand e insotita si de licori bahice. Si stiu ca orice eveniment important din viata noastra, a oamenilor, este neaparat marcat de mancare, multa mancare: nasterea, decesul, nunta, onomasticile, Pastele, Craciunul, o declaratie de dragoste si toate celelalte. Asta nu ar fi ceva rau daca nu am uita motivul pentru care suntem, de fapt, la masa si anume acela de a fi impreuna cu cei dragi noua, de a sarbatori unirea a doua suflete sau de a plange pe cineva, de a ne aminti jertfa ori nasterea Domnului pentru noi…In fapt, de multe ori, ne ocupam gurile si mintile cu tot felul de bucate si bauturi, iar motivul pentru care suntem la masa trece pe alt plan, mai putin important. Nu sunt eu lupul moralist, mai ales azi, in Vinerea Mare, dar vreau sa imi amintesc in primul rand mie ca nu mancarea ar trebui sa ne aduca indestulare si satisfactie, ca nu ar trebui sa ii dam mai multa importanta decat dam altor necesitati fiziologice omenesti, iar atunci cand avem motive sa gatim ceva special pentru un moment special, sa ne bucuram de ceea ce am gatit, cu moderatie si chibzuinta. Asta mai ales pentru ca, copiii nostri sunt cu ochii pe noi, iar exemplul propriu e intotdeauna mai de folos decat orice lectii teoretice servite copiilor.

Asadar, daca vrei sa iti surprinzi placut familia si musafirii la masa de Paste, incearca aceste doua aperitive fara foc, a caror reteta o asez mai jos. Sa faci multa pasta de seminte de floarea soarelui, ca sigur se lasa cu bis. Cat despre salata de icre din seminte de chia, musafirii se vor prinde ca nu miroase a…peste, dar cu siguranta vor fi incantati de o altfel de salata. Dovada ca asa este o poti vedea in poza de mai jos. 🙂

Dupa filmare, echipa Realitatea, gustarind de zor la aperitive
Dupa filmare, o parte din echipa de la Fresh. Refresh, gustarind de zor la aperitive
Cu Alexandra Pacuraru, gazda emisiunii
Cu Alexandra Pacuraru, gazda emisiunii

SALATA DE ICRE DIN SEMINTE DE CHIA:
– seminte de chia: aprox. 10 linguri
– zeama de la o jumatate de lamaie
– o jumatate de ceapa mica, tocata
– 3 linguri de ulei de masline extra virgin
– 1/2 lingurita de sare sau dupa gust
– apa, cat cuprinde

PATEU DIN SEMINTE
– seminte crude din floarea soarelui, hidratate in prealabil 5-8 ore: cam 100 de gr
– 1/2 de ardei capia sau gogosar rosu

ingresinete s
– 1 dovlecel sau zuchinni, curatat de coaja
– 1 legatura de marar
– zeama de la o jumatate de lamaie
– 1 lingurita de sare sau dupa gust
– 5-10 catei de usturoi
– 5-6 linguri ulei de masline extravirgin
– 3-4 rosii uscate

-1/2 lingurita turmeric

ingresdiente ssIngredientele se dau la blender, pana se omogenizeaza si se fac pasta.
Cantitatile sunt orientative. La pateul de seminte de floarea soarelui, spre exemplu, mi s-a parut ca am scapat cam mult usturoi, dar toti cei care au gustat la filmare au zis ca aroma pregnanta usturoiata a adaugat si mai multa savoare. S-a mancat pateul meu pe bucati de dovlecel crud, pe castravete, rosie, ardei, paine, tot ce s-a gasit. 🙂 Deci, simte mancarea, ca sa o imbunatatesti dupa gustul tau. 🙂

Sarbatori Fericite, draga Cititorule! 🙂

Grau indulcit cu mere, stafide si carob

Published on by liorismeLeave a comment

GRAU

Imi doream de multa vreme sa incerc aceasta reteta (nu mai stiu daca am citit-o pe undeva sau pur si simplu mi-era dor de coliva de la sat, pe care o mancam in copilarie), asa ca am achizitionat boabe de grau si am purces la hidratat. Minim 12 ore. Am fiert apoi graul vreo ora si jumatate, timp in care in casa se imprastiase un minunat miros de paine, prajituri, gogosi…ce mai, un miros imbietor si curat. Fetele mele se foiau pe langa cratita, dornice sa guste. 🙂

Dupa ce s-a racit, am adaugat mar facut bucatele, cateva stafide hidratate pret de 3 ore (sa vezi cum s-au umflat in pene si cat de suculente si bune s-au facut!), pudra de roscove (carob) si o lingurita de miere (optional), pentru fete. Ah! Uitasem de nuci…si astea hidratatate in prealabil, ca sa reinvie, apoi bucatite si amestecate in bunaciunea din bol.

Mie mi-a placut mult, mai ales ca stiu cu cata energie si lucruri bune vine la pachet. Graul are multe proteine, vitamine (A, E, D, complexul B), fibre si minerale. Despre beneficiile nucilor si carobului am vorbit cu alta ocazie. Am sa spun insa inca o data totusi cat de gustoase sunt si ce aroma dau.

Daca au trecut destule ore de la masa de pranz, poti consuma la cina acest amestec de cereale si fructe, fara sa risti sa creezi probleme de digestie.

Cea mai incantata a fost Gia, care a mai cerut o portie. Singura care s-a plictisit repede sa mestece, a fost Eva. Dar las’ ca se face ea mare! 🙂