Getting Ironed (XVII). Getting free

Cei mai multi isi fac bilantul la final sau la inceput de an.  Eu il fac acum, la inceput de aprilie, caci in urma cu fix un an, rezultatele la analizele de sange aratau un nivel al hemoglobinei atat de scazut, incat, daca as fi avut in familie vreun medicinist, sigur ar fi chemat pe loc salvarea pentru o transfuzie de sange. Dar tocmai nivelul asta scazut al hemoglobinei m-a “fortat” sa adopt noi obiceiuri sau sa reiau “retete” vechi, care usor, usor, m-au “ridicat”, fizic si mental.

Continue reading “Getting Ironed (XVII). Getting free”

Getting Ironed (XVI). Where I am NOW

In urma rezultatelor “de speriat”, de la analizele din primavara, nemastiind bine spre ce se ma mai indrept (pe langa toate cate le faceam), prin martie, am apelat la OFT, o tehnica de masaj, care mi-a adus multe beneficii. Ce frumos iti scoate in cale Dumnezeu, oamenii de care ai nevoie! Cu ajutorul lui Lucian, a mainilor lui maiestre, dar si a conectivitatii pe care am avut-o cu el din primul moment, am primit ce aveam nevoie cel mai mult in acea perioada: relaxare. Fetele noastre spun ca Lucian seamana cu Mos Craciun. 🙂 Iar “Mosul” stie intotdeauna unde sa maseze, ce gand sa iti trimita si ce vorbe sa rosteasca (asta si pentru ca Lucian e maestru in multe “discipline”).

Continue reading “Getting Ironed (XVI). Where I am NOW”

Getting Ironed (XV). Que sera, sera…

img_3033
Que sera, sera…(2016)

Trecuse mai mult de-un an de la ultimele analize. Pur si simplu, am refuzat sa le mai repet. Poate si fiindca preferam sa nu mai stiu…Tot sportul m-a impins sa le repet in martie 2016, pentru ca vedeam ca alerg acelasi numar de km intr-un timp mai indelungat si cu un puls mai ridicat. Vedeam ca sunt din ce in ce mai palida. Rezultatele de sange au aratat un nivel al hemoglobinei foarte jos (6) si, pe de alta parte, al vitaminei B12, foarte sus (peste 1800!). Nu mai intelegeam nimic. Nu schimbasem nimic in dieta, dormisem mai bine in 2015, mental si emotional eram cu mult mai bine. De ce corpul refuza sa raspunda la tot ce intreprindeam? M-am caznit o noapte intreaga, plagand si intrebandu-ma incotro sa o iau.

Continue reading “Getting Ironed (XV). Que sera, sera…”

Getting Ironed (XIV)

In iunie 2014, nivelul hemoglobinei era 8 g/dL. Dupa sfaturile dnei dr. Soescu, am renuntat la orice supliment chimic, cu fier. Era evident ca nu faceam decat sa ma intoxic cu chimicale, rezolvand pe moment simptomele si, de indata ce renuntam la medicamente, nivelul fierului si al hemoglobinei cobora vertiginos. Aceeasi poveste pe care o traiam de 15 ani. Asta m-a frustrat pe moment, fiindca parea ca nimic nu ma ajuta cu adevarat. Ma luptam cu insomnii severe, iar cand faceam sport, imi era greu, caci oboseam imediat si pulsul urca la cote inalte.

Continue reading “Getting Ironed (XIV)”

Sunt ok asa cum sunt acum

IMG_20151010_170454
Noi 2 si-o umbrela (Gia, 2015)

Zilele trecute, imi spunea cineva (un “invatator” trimis mie sa imi confirme ce stiu deja) ca sunt ok exact asa cum sunt, ca singurul lucru pe care trebuie sa il fac este sa am iubire si incredere: corpul meu stie ce e mai bine pentru mine. Nu mintea mea, care incearca sa le analizeze si sa le inteleaga pe toate si care, daca nu sunt “pe faza”, ma sperie, strigand la mine: “Nu vezi ca ametesti mereu? Uite ce palida esti tot timpul; tu nu erai asa! Si uite ce puls ridicat ai! Rezultatele analizelor sunt de speriat, ai nevoie de doctor! Daca mori? Nu vezi ca nu te ajuta nimic?…”

Urechile mele aud vorbele “invatatorului”, iar inima mea incearca sa asculte, insa ma apuca mila de mine, de toate cate le fac de atata vreme si parca fara de folos. Stau cu fata in sus si lacrimi grele imi alearga pe obraji, inundandu-mi urechile. Apoi, imi vine in gand Florenta si experienta ei. Cum trimite Dumnezeu gandul bun, ca sa nu deznadajduiesc! Caci alti oameni au de facut Lucrari muuuult mai anevoioase, ori eu imi plang asa de mila, doar pentru atat!?

Apoi imi vin in gand anii umblati pe la doctori, ca sa ma vindece de migrene si neputinta lor de a ma ajuta. Si imi mai amintesc si de anii cu dereglari hormonale, cand mi s-a spus ca, fara medicamente, nu voi putea functiona, dar acestea imi faceau mai rau. Corpul meu a scos-o la capat, pana la urma! Nu mi-e clar cum si cand exact ori daca si cat a contat ce am schimbat in viata mea de-a lungul anilor. Cert este ca, la un moment dat, corpul meu si-a gasit singur echilibrul.

Si asa, pentru o clipa, ADEVARUL la care inima mea nu poate mereu sa acceada, fiindca mintea nu o lasa, imi umple fiinta: da, sunt ok exact asa cum sunt in momentul asta, chiar daca uneori e mai greu. Adevarul, de multe ori, e dificil de crezut, tocmai fiindca e atat de simplu.

IMG_20150528_071418~2
Summer in my heart. Eva, 2015