Sportul ca filozofie (IV). A fi “in forma” toata viata / The philosophy of exercise (IV). Staying in shape for life

Dupa operatia de diastazis din 2012, au fost luni de zile cand nu mi-am putut folosi complet muschii abdominali. In prima saptamana de dupa interventie, ma trezeam dimineata cu dorinta arzatoare de a ma…intinde. O astfel de actiune insa ar fi pus in pericol cusaturile inca proaspate. Asa ca ma abtineam. Corpul meu intra atunci intr-un fel de spasme. Incepeam sa tremur la propriu, atat de greu ii era organismului meu sa nu poata sa faca ceva atat de firesc, de natural si de instinctiv: sa se intinda dimineata, dupa ce toata noaptea incercasem sa dorm cat mai nemiscata, ca sa nu se desprinda pungile de drenaj.

Continue reading “Sportul ca filozofie (IV). A fi “in forma” toata viata / The philosophy of exercise (IV). Staying in shape for life”

Great expectations. Marile sperante

M-am tot gandit in ultima vreme: de ce uneori o relatie nu mai functioneaza, dupa ce ani buni parea ca e cea mai buna alegere? La un moment dat, relatia cu o anumita dieta, cu un anumit job, cu o anumita persoana inceteaza sa fie ceea ce…asteptam. Te gandesti ca ai dat tot ce aveai, tot ce puteai ca totul sa fie bine si, cu toate astea, dupa indelungi stradanii, ceva nu mai merge. De ce? Unde si care e greseala?

Continue reading “Great expectations. Marile sperante”

Josh LaJaunie: from morbidly obese to ultra marathoner / de la obezitate morbida la ultra maratonist

Since my 3 hours daily commuting, I have been listening to hours and hours of Podcasts. The one that I listen the most is Rich Roll’s Podcast. That is how I found out about Josh’s amazing story. I hope you will enjoy this interview and let yourself get inspired by this man, who not only had the power to do profound personal changes, but he accomplished that by overcoming deep food traditions and, even more amazingly, by inspiring his community and his family.

Continue reading “Josh LaJaunie: from morbidly obese to ultra marathoner / de la obezitate morbida la ultra maratonist”

Viata ca un film…fotografic (XV). Mama pentru prima oara

10 decembrie 2003, intr-o miercuri. O zi obisnuita de iarna pentru cei mai multi oameni. Nu si pentru noi. Sunt insarcinata in 42 de saptamani. Pentru ca Gia refuza sa faca cunostinta cu lumea, doctorul ginecolog ma programeaza de dimineata la Spitalul Pantelimon, din capitala. Mi se face internarea, iar spre ora 8-9 apare si doctorul. Ma intreaba daca mi s-a luat sange. Confirm. Dar proba de urina? Nu, raspund eu. Dispare cateva clipe si se intoarce cu o sticluta mica, maro inchis, pe care mi-o da, in timp ce imi indica baia, aflata pe coridor.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XV). Mama pentru prima oara”

A manca inseamna a trai?

Zilele trecute, la iesirea din cantina de la serviciu, nenea de la “Securitate”, un barbat asiatic, maruntel si cu ochi vii, m-a intrebat zambind: “Azi cate portocale ai mancat”? Intre sutele de angajati, care mananca “normal”, probabil ca e greu sa trec neobservata, cu un munte de coji de portocale in fata sau cu o mare caserola de pepene.

Continue reading “A manca inseamna a trai?”