“We are what we repeatedly do.” (“Suntem ceea ce facem in mod repetat”) (Aristotel)

In salbaticie, sanatatea este firescul. In societate insa, suntem mai suferinzi ca niciodata, de la varste din ce in ce mai fragede.

Oamenii iubesc confortul. De orice fel. Si e firesc sa fie asa. Umanitatea a depus o munca imensa vreme de milenii, ca sa supravietuiasca si sa ajunga unde este azi. De aceea, oamenii isi doresc mai mult decat orice sa isi conserve energia si sa traiasca fara sa depuna prea mare efort, toata viata, daca se poate. Noi, oamenii, nici nu ne mai dam seama in cat de mult confort traim (desi asta nu ne impiedica sa ne plangem constant de vietile noastre).

Continue reading ““We are what we repeatedly do.” (“Suntem ceea ce facem in mod repetat”) (Aristotel)”

La coada la proteine si la calciu

Acum cativa ani, am avut ocazia sa iau parte, ca fotograf neprofesionist, la cateva evenimente organizate de o prietena. Unul dintre evenimente avea ca tematica Osteoporoza. Doctorul, care era si “maestrul de ceremonii”, a deschis evenimentul, povestind cum la inceptul discutiei cu pacientii sai (nu toti de varsta inaintata), incerca sa afle daca acestia practica miscarea fizica; in cazul in care (de cele mai multe ori), raspunsul primit era negativ, atunci doctorul le explica persoanelor care erau diagnosticate cu osteoporoza cat de important este sa isi mentina oasele si muschii activi, astfel incat acestia sa nu isi piarda densitatea si functionalitatea. Daca nu ne folosim muschii si oasele, le pierdem, sublinia doctorul, explicand ca, atunci cand orice mica dezechilibrare produce fracturi, e pentru ca oasele au devenit rigide si au pierdut calciul, mai ales din cauza lipsei de exercitiu fizic.

Continue reading “La coada la proteine si la calciu”

Alex Buta. Being nobody, yet becoming everything (II)

Liorisme: Care e cea mai extrema chestie pe care ai incercat-o pana acum, din punct de vedere alimentar? Dar sportiv?

Liorisme: What’s the most extreme thing you’ve ever tried in terms of food? What about as an athlete?

Continue reading “Alex Buta. Being nobody, yet becoming everything (II)”

Viata legata cu un fir de ata

Septembrie 2012. Dupa 8 luni de cautari in capitala, mi-am gasit un job in Ploiesti. Fac vizita medicala de rigoare, la o clinica din oras. Alaturi de mine, angajata de aceeasi companie, in aceeasi zi cu mine, sta o tanara tacuta. Nu poti sa nu o observi: un par ca abanosul ii incadreaza chipul cu trasaturi perfecte. Are acea frumusete clasica, fina, pe care rar o mai vezi, chiar si la vedetele de cinema. Pastreaza tot timpul in ochi o urma de melancolie si asta o face nu doar frumoasa, dar si interesanta.

Continue reading “Viata legata cu un fir de ata”