Iluminarea – acceparea tacuta a ceea ce este (Wayne Dyer)

Chestiunile cele mai dificile de facut in viata (dupa ce ai asigurate nevoile de baza) imi par a fi acceptarea si permiterea, traduse in puterea de a ierta si de a te ierta. Exista mereu in noi o rezistenta si o forta de opunere canalizate catre ceea ce ni se intampla, cand ni se intampla si motivul pentru care ni se intampla, ce ne consuma zi de zi teribil, ne epuizeaza si practic ne face dusmanii propriei vieti. Masuram si proiectam continuu asupra propriei persoane si asupra vietii standarde mostenite si invatate in timp, de care nu suntem constienti si de care este aproape imposibil sa ne scuturam. Astfel, mecanismul creat pe nesimtite in procesul existentei de om devine sinonim cu “a fi”, adica traim zilnic cu vesnica razvratire catre ceva sau cineva care ne incalca propriile standarde si asteptari.

Continue reading “Iluminarea – acceparea tacuta a ceea ce este (Wayne Dyer)”

10 ani de Liorisme

Se implinesc 10 ani de scris pe Liorisme. Desi acum scriu mult mai rar decat o faceam in primii ani, sunt bucuroasa ca nu am renuntat cu totul la a scrie aici. Recunosc ca am avut momente cand m-am intrebat de ce mai pun timp si energie in blog, dar scrisul ramane pentru mine un mijloc inedit si autentic de a ma conecta cu ceilalti si de a ma exprima, asa cum, de multe ori, mi-e greu sa o fac prin viu grai.

Continue reading “10 ani de Liorisme”

Ce vreau sa devin cand o sa fiu mare

Cu doua saptamani inainte sa devin majora, parintii mei erau nasi de cununie, pentru a doua oara in viata lor. Financiar, la inceputul anilor ’90, pentru o familie modesta, cum era a mea, sa cununi era un efort, asa incat, atunci cand tata s-a urcat pe scena Caminului Cultural din satul Iazurile, unde avea loc nunta, sa anunte mandru ca fata lui implineste peste doua saptamani 18 ani si ca e fericit sa-i organizeze o petrecere, aceea a fost surpriza vietii mele! O saptamana mai tarziu, debuta viata mea de om major, in apartamentul alor mei de la etajul 4, cu cea mai tare petrecere din viata mea: petrecerea de majorat.

Continue reading “Ce vreau sa devin cand o sa fiu mare”

Sportul ca filosofie (VII). Exista un tip de miscare fizica pentru fiecare.

Ideea de “a exersa” este definita de Webster’s New World Dictionary ca fiind „activitate pentru dezvoltarea corpului sau a minții”. Omul obișnuit întâmpină puține dificultăți în a-l întâlni pe cel din urmă, dar găsește din ce în ce mai puțin timp pentru primul – pentru a dezvolta corpul.

Continue reading “Sportul ca filosofie (VII). Exista un tip de miscare fizica pentru fiecare.”

“In curand implinesc 40 de ani. 40! Si nimeni nu isi va aminti de mine vreodata…” (Elvis Presley)

Candva, demult, varsta de 40 de ani mi se parea la ani lumina distanta de fiinta mea. Acest prag era atat de indepartat, incat nu merita sa ma gandesc nici cinci minute la cum va fi cand eu voi fi…batrana; in copilarie, oamenii de 40 de ani, cel putin in ochii mei, erau deja batrani. Chiar si pe adultii de doar 30 de ani ii vedeam maturi rau! Cand esti foarte tanar, traiesti deplin fiecare clipa si crezi ca boala, batranetea si, in general, necazurile tie nu ti se vor putea intampla. Desi nu iti bati capul cu asa ceva constient, cand esti copil ori adolescent, STII ca poti ramane vesnic tanar; pentru ca, in acea etapa a vietii, CHIAR TRAIESTI. Apoi uiti cu desavarsire ceea ce stiai atat de bine in tinerete.

Continue reading ““In curand implinesc 40 de ani. 40! Si nimeni nu isi va aminti de mine vreodata…” (Elvis Presley)”