Life in UK (VIII). Dupa 3 ani

Dupa ce am publicat lista cu “Ce imi place cel mai mult in Anglia”, mi-am dat seama de cate alte experiente “pozitive” nu am scris, dar probabil ca ar trebui sa ma intind pe prea multe alte pagini ori nu as mai finaliza ninicand articolul. Asa ca nu mai intind vorba si iti povestesc repede si despre ce nu ma prea incanta aici, Asadar:

Ce imi place cel mai putin in Anglia:

Neglijenta: intr-o tara in care natura este apreciata si pastrata, este dezamagitor sa mai vezi si gunoaie; daca in orasele mari pot sa “inghit” si sa accept faptul ca este aproape imposibil sa nu existe mizerie, in locurile mai mici si unde natura impune respect, prezenta gunoaielor ma face sa sufar fizic. Si pe-aici mai sunt stapani care nu strang mizeria dupa cainii lor (rar, adevarat), ori tineri care arunca ambalajele produselor pe care le consuma, in iarba ori in parc.

Continue reading “Life in UK (VIII). Dupa 3 ani”

Life in UK (VII). Dupa 3 ani

Pe 5 octombrie 2018, ne imbarcam in ceea ce parea a fi aventura vietii noastre: mutarea in UK. Trei ani mai tarziu, fac un fel de bilant la ceea ce am experimentat pana acum, in noua noastra viata. O sa precizez de la inceput ca felul in care cataloghez o experienta (“buna” sau “mai putin buna”) nu trebuie luat la modul absolut, caci, in fapt, acestea sunt doar moduri in care, pana la urma, mintea mea compara si interpreteaza ce vede si ce crede. In plus, in unele cazuri, ce mi se parea aiurea la inceput, s-a transformat in timp in ceva ce acum apreciez si invers. Daca ma gandesc bine, bine, s-ar putea ca pentru aproape fiecare “bila alba” din lista de la “ce imi place” sa gasesc reversul in cea de-a doua lista. Pentru ca fix asa e in viata: orice are un revers.

Continue reading “Life in UK (VII). Dupa 3 ani”

I close my eyes in order to see (Paul Gaugin) (II)

Studentia la fara frecventa a fost o perioada care m-a intarit extraordinar. Pana sa fiu studenta, apucasem sa ies doar de cateva ori din Tulcea; lumea mea era un mica, previzibila si, tocmai de aceea, ma simteam protejata, in siguranta. Cinci ani de naveta catre Bucuresti si inapoi, pe perioada sesiunilor, au insemnat cunoastere de sine si extinderea universului in care eram obisnuita sa traiesc pana atunci, dar si oboseala, stres si…teama. Teama de necunoscut, de tot ce nu vazusem si nu traisem inca pana la 19 ani.

Continue reading “I close my eyes in order to see (Paul Gaugin) (II)”

I close my eyes in order to see. (Paul Gauguin) (I)

Cu cat inaintez in varsta (ah, cum suna asta!), cu atat am senzatia ca, de multe ori, realitatea din jur este, in fapt, reflexia perceptiei mintii mele, si deci, posibil, nu adevarul a ceea ce este. Caci, pana la urma, ce este realitatea daca nu altceva decat o perceptie suta la suta personala, o interpretare data de mintea de om a tot ceea ce crede ca vede si ca intelege. Daca in ecuatia asta intra si sufletul ori acea entitate interioara, care nu prea tine seama nici de minte, nici de logica, atunci lucrurile se complica si mai tare, realitatea capatand culori de since fiction.

Continue reading “I close my eyes in order to see. (Paul Gauguin) (I)”

Familia constienta (IV) (dr. Shefali Tsabary)

PROBLEMA CU PARENTAJUL CENTRAT EXCLUSIV PE COPIL

In ziua de azi, foarte multi dintre noi sunt convinsi ca trebuie sa ne educam copiii sa fie exceptionali. In realitate, industria parentajului, alcatuita dintr-o multime de experti, printre care scriitori, psihologi, psihiatri, educatori, companii de testare, tutori, consultanti, companii farmaceutice si bloggeri, profita de obsesia parintilor de a creste un copil…exceptional.

Continue reading “Familia constienta (IV) (dr. Shefali Tsabary)”