Ideea de “a exersa” este definita de Webster’s New World Dictionary ca fiind „activitate pentru dezvoltarea corpului sau a minții”. Omul obișnuit întâmpină puține dificultăți în a-l întâlni pe cel din urmă, dar găsește din ce în ce mai puțin timp pentru primul – pentru a dezvolta corpul.
Continue reading “Sportul ca filosofie (VII). Exista un tip de miscare fizica pentru fiecare.”
Am ajuns la ultima parte a seriei “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit“, cu extracte din cartea “Puterea vindecatoare a bolii“, scrisa de doi autori destul de controversati, Thorwald Dethlefsen si Ruediger Dankle. Desi cartea a fost publicata cu peste 40 de ani in urma, e uimitor cat de actuala estea aceasta, prin problematica pe care o ridica; si desi are un punct de vedere destul de radical, ce nu poate fi pe placul publicului larg, ideea principala te pune pe ganduri serios, daca esti deschis la minte si esti manat de o curiozitate autentica fata de felul in care functionam ca fiinte umane.
Continue reading “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (III)”
ASTMUL – Intrebari pe care ar trebui sa si le puna asmaticul: Din ce domenii as dori sa preiau, fara sa dau? Pot sa-mi recunosc in mod constient agresivitatea si ce posibilitati imi stau la dispozitie pentru a o exterioriza? Cum ma raportez la confilicul “dominanta / micime”? Ce domenii ale vietii desconsider si caror domenii le iau apararea? Pot sa simt ceva din frica ce s-a cuibarit in spatele sistemului meu de evaluare? Ce domenii ale vietii incerc sa evit, pe care le consider injositoare, murdare, nenobile?
Continue reading “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (II)”
“Omul este o fiinta conflictuala si de aceea el este si bolnav (caci boala este expresia nedesavarsirii omului si ea este inevitabila in contextul polaritatii).” Afirmatia asta, citita de mine acum vreo 15 ani intr-o carte, cand eram la inceputul cautarilor mele legate de boala si de sanatate, desi ar fi putut fi interpretata ca un blestem, o condamnare la o vesnica suferinta, a facut atat de mult sens in capul meu, incat, de-atunci, am dezvoltat o adevarata obsesie pentru auto-cunoastere, contemplare si dorinta de a intelege lumea si viata dincolo de materialitatea ei exterioara.
Continue reading “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (I)”
Acum vreo 7 ani, cand am inceput sa cercetez subiectul post negru, am dat de tot felul de abordari; una dintre acestea mi-a atras atentia cu deosebire: The Warrior Diet. Recunosc ca, cuvantul “Warrior” rezoneaza profund cu mine, desi nu mi-e clar de ce; am am ajuns sa tot citesc despre Ori Hofmekler, autorul cartii pomenite mai sus si tot ce promoveaza acesta. Abordarea lui Hofmekler mi s-a parut diferita de ce citisem pana atunci, iar faptul ca pune in centru idea de “hormesis”, un principiu fundamental al biomedicinei si biologiei (care s-ar traduce liber prin “ce nu te omoara, te intareste”), m-a atras foarte tare, pentru ca, in esenta, Ori vorbeste de intoarcerea la natura, atat prin felul cum privim alimentele, cand le consumam si cat mancam, dar si cum abordam miscarea fizica.
Continue reading “The Warrior Diet”
Liorisme 