Category: Getting inspired by

La 20 de ani, corpul iartă greșelile. La 50 de ani, corpul cere respect. Shelly Maryn, specialist în psihologie somatică, explică faptul că schimbările hormonale de la maturitate ne fac natural mai sensibili la carbohidrați, iar stresul nu mai este absorbit la fel de ușor ca în tinerețe. În timp ce la femei scăderea estrogenului modifică radical gestionarea energiei, la bărbați, declinul treptat al testosteronului duce la o pierdere silențioasă a masei musculare și la o rezistență crescută la insulină. De aceea, ceea ce numeam „disciplină” în trecut devine acum „agresiune” pentru sistemul hormonal. După 50 de ani, pur și simplu este nevoie de o strategie adaptată noului profil biologic, deoarece corpul nu mai are aceeași marjă de eroare.

Continue reading “Viata ca O Calatorie. Legătura dintre Insulină, Stres și Capcana Disciplinei” →

Nimic nu m-a obligat să fiu mai „humble” decât momentul în care am fost nevoita să văd dincolo de ideea de veganism și, mai ales, de idealul fructelor. Adevărurile alimentare depășesc farfuria și a fost nevoie de smerenie să accept că idei îmbrățișate ani de zile cu pasiune puteau fi eronate sau, cel puțin, perfectibile. Si am avut nevoie de multă deschidere sa admit că inca nu stiu destul despre cum functionez și că procesul de învățare nu se termină niciodată.

Continue reading “Viata Ca o Calatorie: Insulina (Hormonul pe Care l-am Ignorat ca Vegan)” →

Ce îmi place cel mai mult la vârsta pe care o trăiesc acum, la 51 de ani, este faptul că realizez acut că am căpătat o scădere a toleranței față de fals; intoleranța la fals se manifestă așa, ca o oboseală, care nu trece cu somn și nu se poate trata decât cu…autenticitate.

Continue reading “Viata Ca o Calatorie: It is Our Light, Not Our Darkness That Most Frightens Us (Marianne Williamson)” →

Nu mai știu cine spunea că omul nu are inamic mai mare decât pe sine, dar, la fel, nici salvator mai de nădejde. Provocarea nu este să învingem acest inamic interior, ci să îl recunoastem, sa il înțelegem și să îl integrăm. Usor de spus, greu de pus in practica, caci omul este orbit de propriul filtru prin care vede Realitatea, fiindu-i imposibil sa fie obiectiv; iar ceea ce nu poti vedea, nu poti schimba si, deci, nu poti vindeca.

Continue reading “Viata Ca o Calatorie: Realitatea Nu Este Unilaterală” →

“Viata ca o Calatorie” continua cu o noua serie de articole, serie inspirata in principal de filozofia lui Robert Sapolski si a lui John Demartini, si este scrisa cu gandul la prietenele mele, Oana si D., carora sper ca aceste articole sa le fie de folos. Ca de fiecare data insa, ce scriu mi se adreseaza mai cu seama mie insami, ca elev ce sunt la scoala vietii, azi si mereu.

Continue reading “Viata Ca O Calatorie: Knowing Yourself Is the Beginning of All Wisdom (Aristotel)” →