Sportul ca filozofie

Pentru ca sănătatea să fie atinsa și menținuta, trebuie să existe un echilibru adecvat între repaus și activitate. La fel cum odihna urmează efortului, si odihna trebuie sa fie urmata de activitate. Adevarata sanatate depinde doar de noi. Dacă ne odihnim prea mult și nu echilibram odihna cu activitate fizica, nu putem atinge și menține potențialul nostru de sănătate adevărat.

Continue reading “Sportul ca filozofie”

1 sansa din 400 de miliarde

Am citit undeva ca sansa ca eu sa ma fi nascut exact la acel moment in timp, era de 1 la 400 miliarde. Nu doar ca s-ar fi putut ca tata sa nu o intalneasca pe mama, dar ar fi putut sa nu o placa sau mama sa nu il placa pe tata, ori se putea ca parintii lor sa nu fi fost de acord sa se casatoreasca, ori tocmai in noaptea cand m-ar fi putut concepe ai mei, sa vina vecinul de la etajul 3, tipand ca l-au inundat…si astea sunt doar cateva din cele 400 miliarde de variabile, ce ar fi putut sa impiedice conceperea mea…

Continue reading “1 sansa din 400 de miliarde”

Cainele negru

Am o structura sufleteasca interesanta; asta ca sa nu zic ca e chiar ciudata. Pe de-o parte, sunt genul de om care plange la filme, care traieste muzica prin toti porii si organele, care se rupe in bucatele, cand vede suferinta umana, care aloca muuuult timp si energie, atunci cand cineva are nevoie de ajutor.

Pe de alta parte, nu am fost nicicand genul de femeie pupacioasa si extrem de afectuoasa sau care sa manifeste asta in public. Nu sunt tipul de sotie si de mama, care isi pupa si isi dragaleste non stop barbatul si copiii. Si nici nu sunt genul care sa adune animalale de pe strada, ca sa le hraneasca.

Continue reading “Cainele negru”

Copiii sunt oglinda noastra

Ne place sau nu, ne dorim sau ba, de cele mai multe ori, copiii sunt oglinda familiei in care traiesc si cresc. Pe mine si pe Catalin, chestia cu sportul ne-a “lovit” cu adevarat, destul de tarziu, abia spre 35 de ani. Ce bine ca s-a intamplat, chiar si atunci! Sper ca fetele noastre sa prinda drag de miscare fizica mult mai devreme, iar la acest lucru punem si noi zilnic umarul.

Continue reading “Copiii sunt oglinda noastra”

Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii

Final de luna martie a anului 1993. Desi de cateva zile incepuse sa miroasa a primavara, peste noapte, iarna navalise din nou peste orasul Tulcea. In acea dimineata, pornind spre liceu, m-au izbit incremenirea alba a naturii si aerul nemilos de rece.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii”