Zbaterea ta de azi este intelepciunea de maine (Vironika Tugaleva)

Cred ca oricarui om ii place sa dea sfaturi, mai ales atunci cand i se cer. 🙂 Nu doar ca sfatuitorului i se gadila usor egoul, dar poate arata ca ar avea oarecare expertiza pe tema pe care i se cere opinia. La fel de bine stiu ca nu e usor sa urmezi sfatul altora, oricat de competent ar fi acesta, pentru ca, in primul rand, nimanui nu ii place sa i se spuna ce are de facut si, in al doilea rand, oricat de bine intentionat si de folositor ar fi acel sfat, persoana care-l ofera nu e in locul celui care cere sfatul. Doi oameni, pusi fix in acelasi context, pot reactiona, simti, gandi cu totul diferit, legat de situatia respectiva.

Continue reading “Zbaterea ta de azi este intelepciunea de maine (Vironika Tugaleva)”

Dupa o anumita varsta, fiecare om este responsabil pentru chipul pe care-l are (Albert Camus)

Draga Cititor,

S-a mai incheiat un an. Mie mi se pare ca trecerea timpului e un miraj. Apuci sa clipesti de cateva ori, sa te vaiti des, sa te bucuri rar, sa suferi cam mult sau sa fii doar uneori fericit…nu conteaza, timpul trece. Desi se spune ca, de fapt, timpul nici nu exista, ca el e doar o explicatie pentru procesul trecerii prin viata, a imbatranirii si a inevitabilei morti, in final, ca fiinte trecatoare, pentru noi, oamenii, timpul trece.

Continue reading “Dupa o anumita varsta, fiecare om este responsabil pentru chipul pe care-l are (Albert Camus)”

Life in UK (II)

Faptul ca plecam fara mari framantari legate de casa din Corbeanca (desi primii chiriasi pe care i-am avut cateva luni s-au comportat atat de mitocaneste, incat, vazand ce au lasat in urma lor, mi s-a facut frig instantaneu) mi-a dovedit ca ma pregatisem temeinic, inconstient, atunci cand ani buni, invatasem din carti despre atasamente si despre detasare.

Continue reading “Life in UK (II)”

Great expectations. Marile sperante

M-am tot gandit in ultima vreme: de ce uneori o relatie nu mai functioneaza, dupa ce ani buni parea ca e cea mai buna alegere? La un moment dat, relatia cu o anumita dieta, cu un anumit job, cu o anumita persoana inceteaza sa fie ceea ce…asteptam. Te gandesti ca ai dat tot ce aveai, tot ce puteai ca totul sa fie bine si, cu toate astea, dupa indelungi stradanii, ceva nu mai merge. De ce? Unde si care e greseala?

Continue reading “Great expectations. Marile sperante”

Viata ca un film…fotografic (XV). Mama pentru prima oara

10 decembrie 2003, intr-o miercuri. O zi obisnuita de iarna pentru cei mai multi oameni. Nu si pentru noi. Sunt insarcinata in 42 de saptamani. Pentru ca Gia refuza sa faca cunostinta cu lumea, doctorul ginecolog ma programeaza de dimineata la Spitalul Pantelimon, din capitala. Mi se face internarea, iar spre ora 8-9 apare si doctorul. Ma intreaba daca mi s-a luat sange. Confirm. Dar proba de urina? Nu, raspund eu. Dispare cateva clipe si se intoarce cu o sticluta mica, maro inchis, pe care mi-o da, in timp ce imi indica baia, aflata pe coridor.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XV). Mama pentru prima oara”