Category: Spending my time

Nu știu alții cum sunt, dar eu, de când am plecat de acasă pe la 23 de ani, și indiferent de locurile pe unde viața m-a dus, cu gândul și cu inima m-am întors mereu la Tulcea. Așa am fost întotdeauna: legată prin mii de fire de locurile natale și de oamenii de acolo. Poate de aceea am știut de timpuriu că îmi va fi greu să-mi găsesc un loc al meu în lume pe care să-l numesc „Acasă”. Pentru mine, acest cuvânt descria doar spațiul în care m-am născut și am crescut, unde mama și tata m-au purtat în brațe, iar apoi de mână, pe străzile universului copilăriei mele. Și oricât mi-aș fi dorit să mai găsesc un astfel de loc, pur și simplu nu s-a întâmplat.

Continue reading “Viata Ca O Calatorie: Newbury sau Tulcea de Anglia” →

Traim vremuri tulburi. Lista greutatilor si nenorocirilor cu care omenirea se confrunta e lunga si cu impact mai mult sau mai putin direct asupra fiecaruia dintre noi. Unii oameni se framanta pana la epuizare (si cu ce rezultate?), in vreme ce altii aleg sa se tina departe, la gandul ca tensiunile geopolitice, schimbările climatice, diviziunea sociala ori crizele ce tin de sanatate sau nesiguranta economica sunt chestiuni care, in majoritate, sunt departe de propriul control, fiind adesea influențate de sisteme complexe și de decizii luate la nivel global, unde muritorul de rand nu are nici acces, nici vreun cuvant de spus.

Continue reading “Viata Ca o Calatorie: “Omul Este Povestea pe Care și-o Spune Sieși” (Robert Coles).” →

Daca azi as implini 20 de ani, mi-ar fi de mare folos sa stiu ca:

Continue reading “Daca azi as implini 20 de ani…” →

Nu stiu daca am avut noroc sau o fi fost si altceva, dar in tinerete, comparativ cu ce auzeam si vedeam in jur, pot sa spun ca nu am avut des inima franta de vreo poveste de dragoste. Cumva, mai mereu m-am simtit stapana pe sufletul meu si cred ca am stiut cum sa il pazesc de deceptii profunde, in relatiile cu sexul opus. Nu m-am descurcat insa la fel de bine in cele cateva relatii de prietenie, pe care am apucat sa le leg in scoala primara si, ceva mai tarziu, in liceu si pe la 20 de ani, si chiar si mai tarziu.

Continue reading “Friends for a reason, for a season, for a lifetime” →

Nu cred ca m-am gandit cu adevarat vreodata care este sensul vietii mele, care-mi este menirea si de ce anume e nevoie ca sa o implinesc. Probabil pentru ca fie mi-a fost teama ca daca gasesc raspunsul, se putea foarte bine sa realizez ca nu bifez tot ce e nevoie, ca sa ajung la implinire si la intelegerea sensului vietii sau, si mai probabil, pentru ca am fost mai mereu o tipa realista si am intuit ca treaba asta e o chestiune extrem de subiectiva si de volatila.

Continue reading ““Life has to be given a meaning because of the obvious fact that it has no meaning.” (Henry Miller)” →