La coada la proteine si la calciu

Acum cativa ani, am avut ocazia sa iau parte, ca fotograf neprofesionist, la cateva evenimente organizate de o prietena. Unul dintre evenimente avea ca tematica Osteoporoza. Doctorul, care era si “maestrul de ceremonii”, a deschis evenimentul, povestind cum la inceptul discutiei cu pacientii sai (nu toti de varsta inaintata), incerca sa afle daca acestia practica miscarea fizica; in cazul in care (de cele mai multe ori), raspunsul primit era negativ, atunci doctorul le explica persoanelor care erau diagnosticate cu osteoporoza cat de important este sa isi mentina oasele si muschii activi, astfel incat acestia sa nu isi piarda densitatea si functionalitatea. Daca nu ne folosim muschii si oasele, le pierdem, sublinia doctorul, explicand ca, atunci cand orice mica dezechilibrare produce fracturi, e pentru ca oasele au devenit rigide si au pierdut calciul, mai ales din cauza lipsei de exercitiu fizic.

Continue reading “La coada la proteine si la calciu”

Viata ca un film…fotografic (XIII). Doamna Olga

Pentru ca munceam in orasul natal, era o adevarata aventura sa ajung la cursuri sau in sesiuni la Bucuresti. In anul I, avusesem noroc sa pot sta in gazda, pe perioada celor doua sesiuni, la familia unor prieteni din Tulcea. Din anul II insa, am fost nevoita sa fac naveta. Luam din Tulcea, la miezul noptii, trenul Personal (adica o omida intunecata, lunga si murdara, care se tara ore interminabile, pana la destinatie) si soseam spre dimineata, dupa vreo 6-7 ore, in Gara Obor. De-acolo, luam autobuzul si fuga la scoala, unde fie dadeam un examen, fie participam la vreun curs mai important, iar seara, ma intorceam la Tulcea, caci nu aveam decat o zi libera de la munca.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XIII). Doamna Olga”

Gandul ca Poveste

De cate ori ma identific cu gandurile mele, ma identific cu povestea mea, indepartandu-ma, de fapt, de mine insami. Cand am senzatia ca am pierdut sau ca exista sansa sa pierd ceva (confortul, de obicei), apare frica. De cate ori emit o parere despre mine, despre ce ma inconjoara, despre lume, despre ce mi se intampla, ma complic inutil, fiindca totul este relativ. Chiar si povestea mea. Oricat as crede eu in ea, tot o poveste este. Uneori foarte frumoasa, alteori, tare neplacuta. Dar e doar o poveste omeneasca, ca atatea altele.

Continue reading “Gandul ca Poveste”

I believe

Anul trecut, pe vremea asta, Eva stia ca nu exista Mos Craciun. Colegii o convinsesera ca parintii sunt cei care pun in Ajun de Craciun cadourile, sub brad. “In plus, zicea ea, stiu ca nu exista pentru ca uite cati oameni se prefac ca sunt Mosi Craciun!” Tin minte ca am intrebat-o: “Dar Dumnezeu exista?” “Daaaaa, a raspuns ea repede”. “De unde stii”? zic eu. ” Pai pe El nimeni nu-l poate imita”!

Continue reading “I believe”

Frunza-n vant sau Artizan?

Viata inseamna schimbare, iar viata mea nu face exceptie de la aceasta regula. Sunt ba frunza-n vant, si ceea ce mi se intampla pare cu totul in afara controlului meu, ba simt ca sunt artizanul propriilor mele experiente si toate au un sens.

Privesc la mine si in jur si vad iar si iar ce dificil e sa faci o schimbare, caci schimbarea inseamna sa faci altceva sau altcumva ori sa gandesti altfel, decat cum obisnuiesti. Si asta presupune sa iesi din confort.

Continue reading “Frunza-n vant sau Artizan?”