Life in UK (II)

Faptul ca plecam fara mari framantari legate de casa din Corbeanca (desi primii chiriasi pe care i-am avut cateva luni s-au comportat atat de mitocaneste, incat, vazand ce au lasat in urma lor, mi s-a facut frig instantaneu) mi-a dovedit ca ma pregatisem temeinic, inconstient, atunci cand ani buni, invatasem din carti despre atasamente si despre detasare.

Continue reading “Life in UK (II)”

Great expectations. Marile sperante

M-am tot gandit in ultima vreme: de ce uneori o relatie nu mai functioneaza, dupa ce ani buni parea ca e cea mai buna alegere? La un moment dat, relatia cu o anumita dieta, cu un anumit job, cu o anumita persoana inceteaza sa fie ceea ce…asteptam. Te gandesti ca ai dat tot ce aveai, tot ce puteai ca totul sa fie bine si, cu toate astea, dupa indelungi stradanii, ceva nu mai merge. De ce? Unde si care e greseala?

Continue reading “Great expectations. Marile sperante”

Viata ca un film…fotografic (XV). Mama pentru prima oara

10 decembrie 2003, intr-o miercuri. O zi obisnuita de iarna pentru cei mai multi oameni. Nu si pentru noi. Sunt insarcinata in 42 de saptamani. Pentru ca Gia refuza sa faca cunostinta cu lumea, doctorul ginecolog ma programeaza de dimineata la Spitalul Pantelimon, din capitala. Mi se face internarea, iar spre ora 8-9 apare si doctorul. Ma intreaba daca mi s-a luat sange. Confirm. Dar proba de urina? Nu, raspund eu. Dispare cateva clipe si se intoarce cu o sticluta mica, maro inchis, pe care mi-o da, in timp ce imi indica baia, aflata pe coridor.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XV). Mama pentru prima oara”

A manca inseamna a trai?

Zilele trecute, la iesirea din cantina de la serviciu, nenea de la “Securitate”, un barbat asiatic, maruntel si cu ochi vii, m-a intrebat zambind: “Azi cate portocale ai mancat”? Intre sutele de angajati, care mananca “normal”, probabil ca e greu sa trec neobservata, cu un munte de coji de portocale in fata sau cu o mare caserola de pepene.

Continue reading “A manca inseamna a trai?”

Life in UK (I)

Cand totul a prins contur, cand ne-a fost clar ca lucrurile chiar se intampla si ca urma sa ne mutam in alta tara, am inceput sa ma uit la ce aveam in jur cu alti ochi. Ma intrebam cand aveam sa revad tot ce eram obisnuita sa vad si in ce fel, lipsindu-ma de toate astea, avea sa se schimbe viata mea, viata noastra.

Continue reading “Life in UK (I)”