Liorisme

Cam totul in jur ne învață să prețuim tinerețea, frumusețea și vitalitatea, iar trecerea timpului pare să ne amenințe cu pierderea acestor valori; mai ales pe noi, femeile. Nu e usor sa te confrunti cu propria mortalitate, iar menopauza ne amintește că timpul trece implacabil, că suntem finite și că nu putem opri procesul de îmbătrânire.

Mi-a luat aproape un an sa iau cel putin in considerare ideea ca ar fi bine sa ma uit la subiectul HRT. Si mi-a luat cam tot atat sa incep HRT, dupa ce am pus timp si energie in a afla cat mai multe legat de asta. Când am crezut că am depășit teama de a lua hormoni, au apărut alte întrebări, care imi tin mintea ocupata: cât timp trebuie să urmez HRT, ce doză este potrivită pentru mine, ar trebui să optez pentru un tratament ciclic sau continuu?

Pana nu demult, nu puteam fi convinsa SUB NICIO FORMA ca eu as avea nevoie de substitutie hormonala. Gandita mea, desi nu era neaparat bazata pe informatie sau pe logica, ci mai degraba pe teama si pe un soi de aroganta, functiona atunci. Imi spuneam ca 1/eu nu sunt la menopauza (si se pare ca mai dureaza nitel pana ajung acolo) si 2/ma convinsesem (si, speram eu, dovedisem) ca sunt o femeie puternica, care de peste 15 ani se pregatea pentru perioada asta prin sport, nutritie, meditatii si alte masuri, care ar fi trebuit sa nu ma lase sa simt ca si eu imbatranesc, sau macar sa ma ajute sa traiesc procesul apropierii de menopauza intru-un ritm mai lent si (din nou, speram eu) mult mai putin dureros.

De ceva ani, lumea e invadata de biohakeri, care ne promit tinerete fara batranete daca le urmam sfaturile; de la suplimente alimentare si super foods si pana la tot felul de terapii (“cold therapy”, “light terapy”, “infrared saunas“) ori posturi negre, nimic nu e prea extravagant, pentru a atinge performante sportive, energie debordanta si vitalitate.