Vacante cu parfum bulgaresc

In Bulgaria am petrecut multe vacante si, desi stiu persoane care sunt sceptice cu privire la farmecul tarii vecine, noi ne-am bucurat de fiecare data de zile frumoase de vacanta, indiferent de locatia aleasa: Albena, Nessebar, Balchik, Black Sea Rama, Byala…Vizitand Bulgaria de atatea ori, am aflat cateva lucruri inedite: Bulgaria produce cam 85% din uleiul de trandafiri din intreaga lume, folosit ca ingredient in productia de parfumuri. Bulgarii, cand vor sa zica “da”, clatina capul a negatie, si cand vor sa zica “nu”, pare ca zic “da”. Se zice ca acest obicei vine din vremuri stravechi, de pe vremea invaziei otomane. Precum grecii, si bulgarii au o salata “a lor”, compusa din rosii, castraveti, ceapa, ardei si asezonata cu un pic de branza bulgareasca. Se numeste shopska. Cica cea mai veche comoara din aur a fost descoperita la vest de Varna, in 1972, in timpul unei excavatii. Atunci s-au dezgropat cam 300 de morminte, dantand din 4560-4450 i.C., pline cu artefacte aurite. Ca orice tara, Bulgaria are si o bautura traditionala: rakia. Facuta din fructe fermentate, rakia are intre 40% si 80% alcool, depinzand de modul in care e produsa (in distilerii sau in gospodarie). De obicei, rakia se consuma alaturi de shopska, nu inainte de un hotarat “Nazdrave” (In sanatatea ta!). Stiai ca si bulgarii sarbatoresc venirea primaverii, prin sarbatoarea Babei Marta? Aceasta sarbatoare se tine la 1 martie, iar bulgarii obisnuiesc in aceasta zi, ca si noi, sa isi faca mici cadouri simbolice unii altora, intotdeauna insotite de snurulete de…martenitsa (da, ai inteles, martisoare).

Asez aici imagini culese din vacantele noastre bulgaresti, in amintirea zilelor insorite, a serilor line si a Marii Negre… albastre si limpezi.

Dansul Giei pe plaja din Albena. 2007
Dansul Giei pe plaja din Albena. 2007
nessebar_iulie_2009_ 192
Nessebar, 2009. Vechi de peste 3000 de ani, orasul pastreaza urmele a numeroase civilizatii, amestec de cultura si istorie tracica, greaca, romana, slava, bizantina…

nessebar_iulie_2009_ 179

nessebar_iulie_2009_ 260

nessebar_iulie_2009_ 008

nessebar_iulie_2009_ 274

Black Sea Rama. 2010
Balchik. 2010
Black Sea Rama. 2010
Black Sea Rama. 2010

mar_april_2010_ 335

mar_april_2010_ 346

Byala e un alt loc deosebit, de care Buni, Gia si Eva s-au indragostit la prima vedere. Drept pentru care, am revenit in formatie in completa, in toamna asta, a treia oara. Hotelul, cocotat pe coasta si oferind o priveliste de toata frumusetea, este tipic bulgaresc, in forma de U, cu apartamente de diverse marimi, doua piscine si bar, cu club pentru copii, Spa, sala de sport si cu multa verdeata. Partea cu adevarat buna este ca, fiind de dimensiuni reduse, la Byala Beach Resort nu e deloc harababura si aglomeratia din alte statiuni. E aproape ca la pensiune. 🙂 Copiii sunt liberi sa haladuiasca toata ziulica pe-afara, fara sa le duci grija.

iulie _2010_ 138Plaja cu iz grecesc, datorita coastei care se pravale direct in mare, se intinde lenesa pe aproximativ 2.5 km dar, lucru cu adevarat provocator si inedit, ca sa ii calci nisipul aspru, trebuie sa cobori nu mai putin de 114 trepte! 🙂

2

6

16

In fiecare dimineata, eu si Catalin ne avantam in jos pe scari, luand-o apoi la fuga pe nisip, sub privirile nedumerite ale celor cativa pescari bulgari, ce-si incearca norocul in zori. In capat, pasii nostri sperie un stol de pescarusi, ce-si plimba tantosi piepturile albe, impanate.

1 Cu tipete asurzitoare, se avanta in sus, desfacandu-si aripile, ca niste Icari cu pene. Incerc sa-i urmaresc cu privirea, dar sunt nevoita sa renunt: soarele imi azvarle raze de lumina pe retina, iar eu clipesc des, buimacita de atata frumusete.

3

8

Pietre apocaliptice, de toate dimensiunile, se ghemuiesc cocosate pe tarm, asteptand, iar si iar, mangaierea fara sfarsit a valurilor marii. Indraznesc, pentru o vreme, sa-mi iau ochii de la mare si sa ma conectez la mine insami. Parca simtind ca o ignor, marea ma scuipa furioasa cu un val razlet si inspumat, obligandu-ma sa topai serios, ca sa nu imi inunde adidasii.

4

5

15

Ma lupt cu nisipul miscator, ferindu-ma sa strivesc micile scoici albe, imprastiate pe plaja. Ma opresc din loc in loc, culegand pietre albe, plate, perfect lustruite de apa sarata. Sunt suportul ideal pentru desenele cu carioci ale fetelor. 🙂

13

Daca la Sinaia, acum o luna, am avut de invatat lectia “surzeniei”, la Byala am invatat lectia deschiderii. In primul rand, pentru ca Gia a inceput sa fie tare interesata de cartile mele despre autovindecare; in vacanta a tot citit din Calatoria; ba, a inceput sa ii citeasca si Evei din ea! 🙂 Vazand atata interes din partea lor, m-am intrebat cum ar fi daca la scoala, printre atata informatie, de multe ori cu totul nefolositoare, s-ar preda copiilor lectii despre ce inseamna subconstientul si constientul,  despre puterea mentalului si despre libertatea spiritului? Cum ar fi daca, inca de mici, copiii ar afla cat de bine e pentru sufletul lor sa gandeasca, sa simta si sa vorbeasca doar cu iubire, daca ar fi invatati cum sa se roage, sa mediteze, sa isi asculte sinele interior si organismul; cum sa nu isi piarda nicicand curiozitatea mintii si creativitatea, despre faptul ca increderea in sine si in Dumnezeu e resortul care ne impinge in fata mai mult decat orice; sa afle inca de mici ca doar fricile nedepasite ne tin pe loc; sa li se povesteasca adevarul despre alimente si impactul acestora asupra corpului etc. Atunci, copiii vor fi informati, nu speriati si nestiutori. Setea lor de cunoastere e atat de mare! Cred ca daca ai nostri copii ar avea parte de o astfel de educatie timpurie, viata lor ar fi cu mult mai simpla si mai frumos traita, stiind ca de ei depinde cum simt si ce vietuiesc. Cred ca daca ar fi asa, nu doar ca cei mici ar iubi scoala si ce ii invata ea, dar lumea ar fi un loc cu adevarat frumos.

Creativitate sub soarele bulgaresc. Personajele din Frozen, in varianta Eva& Gia (de la stanga la dreapta
Creativitate sub soarele bulgaresc. Personajele din Frozen, in varianta Eva& Gia (de la stanga la dreapta: Cristof, Anna, Hans si regina ghetii, Elsa…si, desigur, un Zelf roz)
Caracatia gigant; opera lui Catalin
Caracatita gigant; opera lui Catalin

Apoi, in primele zile petrecute la Byala, am cunosct o familie de bucuresteni, care aveau doua fete. Cea mica, de vreo 7 ani, m-a intrebat, la un moment dat, pe plaja: “Despre ce e cartea pe care o cititi?” I-am spus ca e o carte care te invata ce sa faci cu mintea, pentru ca toate dorintele sa devina realitate. Imediat m-a rugat sa ii citesc si ei. Ma intrerupea des, fiindca limbajul cartii lui Joe Dispenza e destul de…stiintific si trebuia sa ii explic ce e aia, ce e cealalta. M-a ascultat cu mult interes vreo 15 minute, pana a lasat lectura pentru baia din mare, dar in urmatoarele doua zile nu a pierdut niciun prilej sa ma roage sa ii mai citesc. Mi-am zis: Doamne, ce deschisi la minte si la suflet sunt copiii! Cine ar fi crezut ca teme precum autovindecare, minte, subconstient vor capta in acest fel atentia copiilor! Cat de minunata e curiozitatea si mintea treaza a celor mici si cat de inchistati si amortiti pot fi adultii, prin comparatie! Dar ma inselam. Peste alte doua zile aveam sa cunoasteam alta familie de romani, de data asta ploiesteni, veniti la bulgari cu fetita lor de 4 ani si o bunica care, desi cu tensiune mare, era plina de viata si foarte prezenta. Ei bine, pentru ca au fost tare curiosi in legatura cu ce mancam, cum si cat sport facem si altele asemenea, am vorbit o gramada si, spre uimirea noastra, Silviu ne-a anuntat ca trece pe fructe dimineata; nu a mai mancat carne deloc si s-a apucat dimineata de alergat pe plaja! Ba ne-au insotit toti 5 (incluzand-o pe buni Mamelu’), in cele 2-3 zile pana la finalul vacantei, la sala de sport, incercand toate echipamentele cu mare aplomb si dedicare! Eu nu stiu daca Silviu si Raluca vor face o schimbare majora, odata intorsi acasa, la Ploiesti, dar mi-a placut mult curiozitatea si dorinta de a afla a acestor oameni. Pentru ca la baza schimbarii stau deschiderea si dorinta de a sti, de a iesi din confort si de a nu judeca.

portul

Cireasa de pe tort a fost o bulgaroaica, care ne facea curat in camera. De doua ori, am gasit in camera, spre marea noastra surpriza, figuri facute cu maiestrie din…prosoape. 🙂 Intr-o zi, pe patul fetelor, trona o lebada maiastra, iar in alta zi, am gasit pe masuta din living, un mare crocodil, cu ochelari de soare, ce rumega telecomanda de la tv. Tot deschiderea si bunatatea imping un om sa faca asemenea surprize unor oameni straini. 🙂

croco

IMG_0063

Zilele tihnite petrecute in Byala, sub soarele bland de septembrie, apa limpede a marii si cerul cu norii albi lasati in urma, i-au smuls Evei o melancolica concluzie, in drumul spre casa: “A venit Doamna, mama”…:-) Da, Toamna e aici, gata sa ne invaluie, ca in minunata poezie a lui Minulescu (“Cantec mediocru“):

Toamna a trecut pe linga mine
(Strada era plina de femei),
Toamna a trecut pe linga mine
Si m-a luat de brat fara rusine
Ca sa-i fiu intreaga noapte-al ei.

M-a tirit apoi intr-o gradina
(Pomii galbeni, cerul cenusiu),
M-a tirit apoi intr-o gradina,
Si-n gradina plina de rugina
M-a culcat in iarba ca-n sicriu.

Si mi-a zis: Inchide ochii bine
(Somn usor de-acuma, dragul meu);
Si mi-a zis: Inchide ochii bine,
Si m-a sarutat fara rusine;
Si mi-a zis: De-acuma esti al meu! 

2010. Gia si Eva
2010. Gia si Eva
Voal peste urme de pasi. 2010
Voal de matase acvatica peste urme de pasi. 2010

iulie _2010_ 170

untitled2010

2013
2013

Iunie-Iulie 545

Culorile vacantei

De cand ma stiu, imi plac fotografiile. Ale mele, ale altora, cu oameni, despre oameni, cu natura, motociclete, drumuri, orice. Imi plac mai cu seama pozele vechi si foarte vechi, care exprima si surprind viata de alta data, in care se simte emotie, stare. De mica obisnuiam sa ma holbez indelung la cate o fotografie veche a bunicilor sau a parintilor, incercand sa ghicesc ce ascund ochii, chipurile celor din imagine. Incercam sa gasesc amanunte ascunse in spatele personajelor principale si cred ca de fiecare data gaseam cate ceva interesant de studiat.

Nu am reusit sa aprofundez nimic tehnic insa, pentru ca nici nu mi-am propus. Nu schimb mereu obiective, filtre, nici macar nu exploatez la maxim ce poate aparatul foto; ma limitez la a imortaliza ceea ce surprinde ochiul meu; nu am timp si poate nici rabdare sa aplic tehnologia avansata a aparatelor de fotografiat de azi. Eventual, ma mai joc ulterior, imbunatatind un pic imaginea cu ajutorul programului Picasa. Cert e ca imi place sa fac fotografii si sa le privesc apoi in detaliu, retraind clipa surprinsa. Din cand in cand, fac o selectie a celor mai reusite poze si le tiparesc pe hartie. Asa cum nu imi place sa citesc carti pe calculator, pentru ca nu simt paginile, mi se pare obositor si parca nu retin nimic, tot asa cred ca fotografiile pe hartie sunt ca o carte ce trebuie rasfoita, pipaita, mirosita. Sunt mandra deci de colectia noastra de albume cu fotografiile familiei, stranse cu migala si bucurie de-a lungul anilor.

Tot ce tine de fotografie ma incarca pozitiv, ma relaxeaza si imi da o stare de bine. De aceea, cand ne-am mutat in casa noua acum cativa ani, avand atatia pereti goi si albi, ne-am gandit sa ii imbogatim cu imagini frumoase, surprinse chiar de noi. Si unde afli cele mai relaxante si pline de natura momente, daca nu in vacante? 🙂 Asadar, am selectat cateva fotografii care ne-au placut, toate avand ca tema principala apa (de, ne tragem de pe malul Dunarii) si, cu ajutorul unei firme specializate, acestea au fost printate pe canvas. Am fost extrem de incantati de rezultat! Insa, dupa niciun an, culorile de pe panza au inceput sa se “piarda”, vreo 3 dintre tablouri, mai ales cel din living (care e si cel mai mare), pierzandu-si aproape complet culorile si contrastul. Dupa inca vreo 6 luni, cum peretii casei sunt albi, tablourile aproape ca nu se mai vedeau. Era clar ca nu mai era nimic de facut cu ele si asta ma intrista rau. Intr-o seara insa, mi-a venit o idee: ce ar fi sa pictez panza, peste imaginea fotografica? Am zis ca si-asa ar fi ajuns la gunoi, nu aveam nimic de pierdut daca incercam. Asa ca, cu prima ocazie, am cumparat vopsele acrylice, un set de pensule si m-am pus pe treaba.

img_20170113_161438
Lekkada, Grecia. 2010

Am mai adaugat 2-3 nori, am estompat sau accentuat, dupa cum am crezut de cuviinta…Incet-incet, tablourile s-au insufletit, prinzand culoare si lumina si ce pot sa zic? Cred ca imaginile pictate de mine vor imbatrani odata cu noi, caci nu cred ca mai e vreun motiv sa le dam jos de pe perete. Inca mai am de lucru cu vreo doua: peisaj cu salcie, de la Murighiol si podul de lemn de la Vadu. Le va veni si lor randul, la un moment dat. De obicei, ma apuc de pictat iarna, cand nu e de facut nimic pe-afara si cam toate se intampla in casa, din cauza frigului.

 

Olimp, 2009
Olimp, 2009
Balcik, 2006
Balchik, 2007

De fapt, in orice anotimp sau moment al zilei, desfasurarea unei activitati care sa-ti faca placere, in special activitatile creative, alcalinizeaza puternic organismul, pentru ca nu exista un scop imediat, practic si un rezultat material, activitatea in sine fiind cea care conteaza. Daca la asta adaugi si o muzica placuta si te inconjuri de zambete, nivelul tau energetic nu poate fi decat unul ridicat. 🙂

Vadu, 2011
Vadu, 2011 (in asteptarea pensulei)

Up-date, 01 ianuarie 2015: in plina vacanta de iarna, Gia, Eva & Co. au readus la viata Nava Republica, ancorata pe faleza Dunarii. Pacat ca nu se vede si Capitanul. 🙂

IMG_20141226_112140~2

IMG_20141226_112035~2

IMG_20150101_133532~2~2~2~2
Povestea Navei Republica de pe faleza Dunarii din Tulcea, imortalizata in vopseluri

Up-date 01 Iunie 2015: la inceput de vara, cu miros de vacanta in nari, impreuna cu Bunicu’, am readus la viata tabloul cu podul de la Vadu. O zi plina de soare si activitati artisitice, alturi de fete! 🙂
IMG_20150531_115030~2

IMG_20150531_115448~2

IMG-20150531-WA0003~2

IMG_20150531_181045~2

img_20170113_161405
Podu’ de la Vadu. 2011

Up-date ianuarie 2017: o imagine cu Dunarea tulceana, surprinsa de noi in 2009 si pusa in dormitorul bunicilor, a fost adusa la viata.

 

img_20170105_110029

img_20170113_160235