Varza slaba, ninsa cu orez integral si luminata de mamaliguta golden

Cred ca, atunci cand gatesti, ingredientul de baza ar trebui sa fie iubirea.  :-)…Iubirea pentru alimentele pe care, cu voia Domnului, le avem, iubirea pentru cei pentru care gatesti, pentru tine, pentru toate cate sunt si toate cate vor veni. O mancare pregatita cu drag, cu implicarea mainilor, a imaginatiei si a sufletului, nu se poate compara cu ce ne aduce chelnerul la restaurant, oricat de apetisant si de simandicos ar fi meniul comandat; pentru ca bucatarul restaurantului nu gateste pentru TINE, ci pentru un anonim client; in plus, nu stii niciodata in ce stare sufleteasca este cel sau cea care iti pregateste mancarea, din care tu urmeaza sa te infrupti. Asa ca incearca sa mananci cat mai des ceva gatit de tine sau de cei dragi, pentru ca da, mancarea devine parte din tine si, odata cu ea, si starea cu care a fost pregatita . 🙂

Simplu inseamna bun si sanatos: o reteta usor de facut, din nou inspirata de cartea de bunatati edenice a domnului doctor Doru Laza.

– O varza alba, proaspata, mare

– Orez integral (2 cani)

– Ceapa, tocata marunt (2 cani)

– Suc de rosii (1 cana) sau 3-4 rosii proaspete, tocate

– marar (2 legaturi zdravene)

– sare neiodata (1 lingurita)

Mod de preparare:

Varza taiata sub forma de taitei subtiri se imparte in trei parti egale.

Intr-un vas, se pune o cana de apa si ceapa, sa se inabuse vreme de 5 minute.

Apoi se adauga orezul, impreuna cu 2 cani de apa si se lasa la fiert pret de inca 10 minute, dupa care se imparte in doua parti egale.

Separat, se face un sos din 3 cani de apa, sucul de rosii si verdeata.

varza cu orez integral

Se pregateste tava, pe care urmeaza sa o bagi la cuptor, astfel: se pune o treime din cantitatea de varza, peste care jumatate din orezul pregatit, apoi inca o treime din varza, peste care se aseaza cealalta jumatate de orez, iar la sfarsit, ultima portie de varzaaaa. Daca nu iti place aranjamentul, omogenizeaza varza cu orezul, si pune totul in tava.

La final, se intinde uniform sosul de rosii, in care am topit multa verdeata. 🙂

Acum totul e pregatit pentru a merge la caldurica, la 180 de grade, vreme de 20-30 de minute.

Cand e gata, lasam bucatele sa se racoreasca. Abia atunci ungem varza. Nu cu slana din pod, ci cu mai sanatosul ulei de masline, presat la rece. Cam o lingura, maxim doua, asa.

Daca nu ai varza proaspata, pune la desarat vreo 2-3 ore varza murata si urmeaza aceeasi pasi. 🙂

Nu uita de soarele din farfurie: mamaliguta!

Pentru mine, varza, de voie, de nevoie, a devenit aliment zilnic; asta pentru ca, aproape fara exceptie, consum 200 de ml de suc de varza rosie, mai rar, alba. Recunosc ca, desi are aspect de must si chiar e foarte dulce, nu ma omor dupa gustul prea puternic. Parca iau palme cand il beau. 🙂 Dar proprietatile sucului de varza in general si, mai cu seama, ale celei rosii, sunt mult prea pretioase ca sa fac mofturi. 🙂

Asadar, varza este o leguma crucifera extrem de bogata in fitonutrienti si e ruda cu varza de Bruxelles, conopia, varza Kale si broccoli. Aduce o serie intreaga de beneficii pentru sanatate, de la efectele sale antiinflamatorii, pana la protectia pe care o ofera tractului digestiv, stimuland evacuarea completa a resturilor din colon. Trateaza boli grele precum precum scorbutul (deficienta in vitamina C), ulcerul, anumite tipuri de cancer, depresia, bolile autoimune, gripele si racelile. Varza contine compusi cunoscuti pentru rolul lor important in prevenirea cancerului de san, cancerului de colon, cancerului de prostata si reducerea nivelului colesterolului rau LDL. Ei, da, nu am incheiat! Varza este si un bun detoxifiant, purificand sangele prin stimularea eliminarii toxinelor din corp (in principal a acidului uric, cauza principala a reumatismului, gutei, artritei, calculilor renali, bolilor cutanate si eczemei). Acest efect de detoxifiere al verzei se datoreaza in mare parte vitaminei C si sulfului, pe care aceasta leguma crucifera le contine in cantitati generoase. Varza mai contine, de asemenea, proteine, fibre alimentare, vitamine, calciu, fier, beta caroten, magneziu, fosfor, zinc si, wow, lista e mai lunga. De ce sa iei suplimente, cand iata ce bogatie a pus natura in draguta varza!? 🙂

Daca nu te-am convins sa consumi varza mai des, cu asta sigur am success: varza rosie contine resveratrol, unul dintre cei mai puternici factori antioxidanti cunoscuti. Resveratrolul se gaseste in fructele de culoare neagra/rosu inchis, precum strugurii negri, coacazele negre, afinele, fragii, dudele negre, merele violet, prunele inchise la culoare, lintea neagra, fasolea neagra, ciresele negre, corcodusele negre, ceapa rosie, samburii de struguri negri si prietena noastra, varza rosie. 🙂

Resveratrolul are un puternic efect de distrugere tumorala directa, actionand impotriva oricarui tip de localizare tumorala, in special asupra celor hormono-dependente si are efect de protectie impotriva bolii Alzheimer. Este unul dintre cei mai puternici fixatori de calciu din oase prevenind osteoporoza.

Da-mi voie sa ma minunez din nou ce bunatati ne-a lasat Dumnezeu la indemna, pentru sanatatea organismului si bucuria gustului.

varza cu mamaliguta

Pofta buna! 🙂

Liorisme is getting Fresh; and Refresh

tv

Printr-o imprejurare mai mult sau mai putin intamplatoare, am avut ocazia sa povestesc la emisiunea Fresh, Refresh de la Realitatea, despre un mic dejun din citrice, seminte si cereale.

A fost cu totul inedit pentru mine sa ma aflu intr-un platou de filmare, intr-o cabina de machiaj, in mijlocul unei echipe de filmare, cu tot ce presupune ea, inclusiv emotii. 🙂 Dupa prezentare, Alexandra Pacuraru, careia ii multumesc mult pentru ca m-a chemat alaturi de ea la editia a treia a emisiunii, a devorat un bol cu smoothie cat ai zice…chia. 🙂 …Si umbla vorba ca si colegii Alexandrei (care au mai apucat) au fost incantati de piureul auriu de citrice! 🙂

Dincolo de bucuria ca am putut vorbi despre ceva in care cred cu adevarat, cea mai importanta a fost reactia Evei si a Giei, cand au vazut emisiunea. Pentru ca sambata trecuta, pe 5 aprilie, eram la cross-ul de la Brasov, gata de start, am pierdut reactia fetelor, dar mama mi-a zis ca au stat in picioare in fata televizorului, cu gurile cascate, fara sa clipeasca. Ce s-au mai bucurat ca blenderul nostru a ajuns la tv! 🙂

Iata si inregistrarea emisiunii.

Running with the rain

Vineri seara am luat-o spre Brasov, pentru intalnirea cu muntele. Ne-am cazat la prietena mea, Natasa (ti-o amintesti, cred, din Kum sa Faci sa nu Cedezi). Natasa ne-a primit in cochetul ei apartament de pe strada Neptun (!), zambitoare (desi era trecut de ora 22 cand am ajuns) si cu 16 kg mai putin decat in vara anului trecut, cand a mancat ultima ei cina la KFC, asistata de mine. 🙂

Am stat la povesti pana aproape de ora 1 noaptea, despre sport si alimentatie. Aveam de recuperat! 🙂 Ne-a povestit nu doar ca inca mananca fara proteina animala, exceptand pestele, dupa aproape 9 luni de la intalnirea noastra din august 2013, dar s-a apucat de ceva vreme si de miscare, dimineata si seara. Am fost incantata! Cu gandul la ziua de sambata, ne-am dus la culcare, nu inainte sa pun la hidratat cerealele integrale aduse de-acasa si argila, pentru micul dejun. Natasa nu parea prea incantata, la gandul ca a doua zi va roade din fainoasele puse in apa, insa dimineata a savurat castronul plin cu cereale si smoothie din mere si s-a declarat mare fan. Am cucerit-o inca o data. 🙂

brasov 1

Aproape de 10.30, sambata, ne ridicam kit-urile si ne pregatim de start. Incepe sa ploua marunt si un vanticel aspru, parca suparat pe noi, incearca sa muste din cozorocul sepcii. Pana sa luam startul, programat la ora 12, incepe sa ploua de-a binelea. Pornim cu totii, nepasatori ca vremea nu tine cu noi prea tare. Case cu geamuri aburite si garduri ude strajuiesc strada ce serpuieste in sus, catre munte. Fuioare de abur se zaresc sus, peste brazii drepti, iar deasupra, umbra norilor incarcati de apa cerului, ne urmaresc traseul.

Alerg alaturi de ceilalti; randurile nu mai sunt asa de stranse; incerc sa imi gasesc ritmul si sa imi mentin pulsul jos. Dupa ceva vreme, incep deja sa simt cum muschii se incalzesc, sangele alearga viu in sus si in jos, pulsul creste, iar vantul racors ne insoteste. Ce frumos e!

Cu fiecare inspiratie, aerul tare navaleste in plamanii mei, neobisnuiti cu o asa oxigenare. Respiratii sacadate ma urmaresc, pasii apasati ai concurentilor musca din pietrele imprastiate pe drum si pana sus mai e atat de mult… Trecem de Pietrele lui Solomon, dupa 3 km de la start.

bv 2

Urmam drumul forestier, ce urca si urca, din ce in ce mai abrupt; inaintam in sir indian; nimeni nu mai alearga. Greu! Din loc in loc, indicandu-ne directia, rasar sageti trasate, ca niste mici rani sangerii ale pamantului. Natura. Doar pasii omenesti tulbura linistea aerului umed. Drumul e din ce in ce mai abrupt si inima bate din ce in ce mai tare.

bv5

bv4

Dupa inca 1.5 km de poteca abrupta, ajungem in cel mai inalt punct al traseului, Poiana Ograda, la 6.5 km de la start. Inima se linisteste un pic, dupa care incepe coborarea. Incordarea e maxima, fiindca pietrele umede, ascunse hoteste printre crengi si radacini, pot sa te tranteasca la pamant sau, mai rau, in valea abrupta din stanga potecii inguste si alunecoase.

Sunt portiuni de drum unde, de teama sa nu alunec, ma las aproape de pamant; imi simt muschii de deasupra genunchiului incordati la maxim; ma sprijin in palme. E amuzant si un pic periculos. 🙂 In acest punct, e mai important sa nu cazi, riscand sa-ti rupi vreun os si parca uiti ca e o competitie. Macar sa ramai in picioare. Nu vorbeste nimeni; zici ca am facut cu totii un legamant al tacerii.

Iesim din padure, tot in coborare, prin iarba uda , verde-verde, calcata de fuga pasilor ce se grabesc spre finish. Se aud goarnele sustinatorilor, fluiere, strigate; pamantul aburind are propria muzica, raspandind un miros crud, viu.

Ajung pe asfalt. Vad cateva zeci de trepte si zambesc prosteste. Si anul trecut m-au luat prin surprindere. Uitasem de existenta lor si sper sa ma tina muschii deja atat de solicitati de coborarea ultimilor km. Zbor pe stradutele stramte, pietruite si am senzatia ca zgomotul se indeparteaza, dar cred ca e din cauza pulsului din urechi. Vad linia de finish, lumea aplauda, alerg din ce in ce mai repede. Gata, mi-am castigat medalia de …lut. 🙂

bv6

Ma grabesc sa gasesc masina, sa imi schimb hainele si adidasii uzi. E frig, bate vantul, iar eu sunt transpirata. Ajung inapoi in Piata Unirii, la timp pentru a-l intampina pe Catalin, dupa cursa de 21 de km. Ne asteapta si Natasa, care ma anunta ca si-a cumparat cereale integrale, pentru smoothie-ul de dimineata.  🙂

Ne felicita pentru cursa. Mai are un anunt de facut: la anul, va concura si ea pe distanta de 10 km. Scriu aici promisiunea ei, fiindca… verba volant, scripta manent. 🙂

In drumul spre masina, trec pe langa un fel de capela. Veche, Frumoasa. Ca si viata. 🙂

bv7

Martie…cu M de la Mama

Mama, intr-una din putinele ei vacante
Mama, intr-una din putinele ei vacante

Daca crezi ca te cunosti bine, eu cred ca e cineva care te stie si mai bine: Mama. MA-MA. Poate doar cuvantul DOR rivalizeaza cu frumusetea cuvantului Ma-ma. Daca il silabisesc, parca il cuprind, il simt mai profund. Ma-ma. Mama inseamna pentru mine copilarie, hrana, dor, caldura, dojana, sacrificiu, par buclat, maini calde si multe amintiri; unele neclare, dar cele mai multe inca vii.

Mama la 23 de ani
Mama la 23 de ani

Am sapte ani. Cu mama de mana, in plina vara, urc pe strada Spitalului. Vantul adie bland, iar eu plutesc de bucurie. Mergem la o croitoreasa, unde urmeaza sa probez rochita mea de nasa mica. Parintii mei cununa niste colegi de serviciu, iar eu voi purta ceva deosebit. Inca imi amintesc mirosul din apartamentul croitoresei, bucatile de material colorat, imprastiate pe masa, pe fotoliu, peste tot. Iata si rochita mea. O simt aievea si acum: rosie ca focul, closata si fosnitoare. O senzatie! Sunt printesa! Iar mama mea e cea mai buna din lume! 🙂

Rochia rosie de nasa mica
Rochia rosie de nasa mica

Sunt ceva mai mare. E iarna si eu am gatul umflat si dureros. Mama imi pune cartofi cu spirt, la gat. Ii simt mainile bune si stiu ca voi fi bine.

Sunt clasa a II-a. Bunicul a venit din satul lui, Iazurile, sa-mi cumpere vioara. Stie cat imi doresc sa cant. Mergem impreuna la magazinul Diana, de unde eu aleg de pe raft o vioara nici mica, nici mare, de culoarea apusului. O luna mai tarziu, cu mama, din nou mama, si cu vioara trecem pe langa Spitalul Mare, Fabrica de Paine, Penitenciar, Magazinul BIG si iata-ne la Scoala de Muzica din Cartierul 23 August, unde urmeaza sa dau examen de admitere cu tovarasul profesor Gutu. Mama e mai emotionata decat mine. Ma impinge cu blandete in clasa de examen si eu stiu ca voi fi admisa. 🙂

Serbarea de sfarsit de clasa a patra. Forfota, copii costumati pentru sceneta “Catalog Imparat”, nerabdatori sa arate parintilor ce actori buni sunt. Dar eu sunt trista. Mama si tata nu pot veni. Sunt la serviciu. Nu e vina lor. Dar ma simt singura. Mai ales fara mama.

1985
1985, clasa a IV-a

Sfarsit de an intai de facultate. Cu restanta la Drept Roman. E greu: toata ziua sunt la munca, seara invat. La noapte, iau trenul spre Bucuresti, pentru a sustine examenul din nou. Sunt obosita si ma doare tampla. Mama coase ceva. Ma duc langa ea, mi-asez capul incet in poala ei. Lasa acul de-o parte si imi aseaza mana pe cap, zicand: “La noapte merg cu tine. Sa-ti tin de urat”. Primul drum al mamei la Bucuresti. Stiu ca va fi bine. 🙂

Ianuarie 2005. Mama se muta cu noi, fiindca eu ma intorc la serviciu si pe Gia nu ne induram sa o dam la cresa. Au trecut noua ani de-atunci. Noua ani in care am primit ajutor pretios, noua ani in care s-au mai aprins spiritele noii si vechii generatii, dar au fost noua ani IMPREUNA.

Later edit : 5 octombrie 2025. Acum exact 7 ani, pe 5 octombrie 2018, intr-o dimineata friguroasa de toamna, cand noaptea inca nu se dadea dusa, in fata casei din Corbeanca, imi luam la revedere de la mama. Eu si fetele zburam spre o noua viata in Anglia, unde Catalin ne astepta, lasand in urma 44 de ani de Romania si pe mama, care implinea in acea zi 67 de ani. 

5 octombrie 2018 e si acum ziua de care mi-e greu sa imi amintesc. E ziua in care, fizic, m-am rupt de mama. Amortita si presata de repeziuciunea cu care se intamplasera lucrurile si de calatoria care ne astepta, nu mi-am ingaduit sa simt cu totul ce insemna ca eu plecam si mama ramanea. 

Si astazi, ca si acum fix 7 ani, inca nu imi ingadui cu totul sa simt ce a insemnat ca eu am plecat si mama a ramas. Doare.

***

Mama. Te simte si cand doarme profund. Si te va simti intotdeauna. O mama stie. Puterea ei e de la Dumnezeu. Altfel, cum ar putea sa stea treaza, veghindu-te pe tine, cand nu a dormit de multa vreme? Cum ar putea sa tina o casa intreaga, copii si barbat, cand are serviciu si calca, spala, deretica, gateste? Cum ar putea sa zambeasca, cand nimeni nu i-a zis o vorba buna? Cum ar putea sa nu fie perfecta, dar sa devina perfecta prin faptul ca se lasa la urma?

Ma-ma. Harnica, buna, critica, puternica, fricoasa, iertatoare, controlata, sensibila. Ma-ma.

Cred ca iubirea de mama e iubirea perfecta. Pentru ca e o  iubire pe viata si dincolo de ea. MA-MA. La multi ani!

Aprilie 2019, cu mama in vizita la Londra

Breakfast at …Liorisme

10959573_841686112541687_2929848071831796866_n

10168214_919967504713547_3332045891226190768_n

Micul dejun este masa mea preferata, fiindca se pregateste repede si e duuulce si e pe placul fetelor intotdeauna. 🙂 Regula de a incepe ziua cu o masa de fructe, pusa in aplicare, aduce beneficii pe viata, iar pentru copilasii nostri, fini observatori ai obiceiurilor din familie, poate constitui temelia sanatatii trupesti si intelegerea unui principiu usor de urmat si atat de benefic. Pentru ca blenderul nostru a fost achizitionat inainte de nasterea Evei, cred ca ar fi foarte nedumerita ca, dupa cinci ani, sa nu manance fructe dimineata. 🙂

Continue reading “Breakfast at …Liorisme”