Nu știu alții cum sunt, dar eu, de când am plecat de acasă pe la 23 de ani, și indiferent de locurile pe unde viața m-a dus, cu gândul și cu inima m-am întors mereu la Tulcea. Așa am fost întotdeauna: legată prin mii de fire de locurile natale și de oamenii de acolo. Poate de aceea am știut de timpuriu că îmi va fi greu să-mi găsesc un loc al meu în lume pe care să-l numesc „Acasă”. Pentru mine, acest cuvânt descria doar spațiul în care m-am născut și am crescut, unde mama și tata m-au purtat în brațe, iar apoi de mână, pe străzile universului copilăriei mele. Și oricât mi-aș fi dorit să mai găsesc un astfel de loc, pur și simplu nu s-a întâmplat.
Continue reading “Viata Ca O Calatorie: Newbury sau Tulcea de Anglia”
Liorisme 