“In curand implinesc 40 de ani. 40! Si nimeni nu isi va aminti de mine vreodata…” (Elvis Presley)

Candva, demult, varsta de 40 de ani mi se parea la ani lumina distanta de fiinta mea. Acest prag era atat de indepartat, incat nu merita sa ma gandesc nici cinci minute la cum va fi cand eu voi fi…batrana; in copilarie, oamenii de 40 de ani, cel putin in ochii mei, erau deja batrani. Chiar si pe adultii de doar 30 de ani ii vedeam maturi rau! Cand esti foarte tanar, traiesti deplin fiecare clipa si crezi ca boala, batranetea si, in general, necazurile tie nu ti se vor putea intampla. Desi nu iti bati capul cu asa ceva constient, cand esti copil ori adolescent, STII ca poti ramane vesnic tanar; pentru ca, in acea etapa a vietii, CHIAR TRAIESTI. Apoi uiti cu desavarsire ceea ce stiai atat de bine in tinerete.

Continue reading ““In curand implinesc 40 de ani. 40! Si nimeni nu isi va aminti de mine vreodata…” (Elvis Presley)”

Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (III)

Am ajuns la ultima parte a seriei “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit“, cu extracte din cartea “Puterea vindecatoare a bolii“, scrisa de doi autori destul de controversati, Thorwald Dethlefsen si Ruediger Dankle. Desi cartea a fost publicata cu peste 40 de ani in urma, e uimitor cat de actuala estea aceasta, prin problematica pe care o ridica; si desi are un punct de vedere destul de radical, ce nu poate fi pe placul publicului larg, ideea principala te pune pe ganduri serios, daca esti deschis la minte si esti manat de o curiozitate autentica fata de felul in care functionam ca fiinte umane.

Continue reading “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (III)”

Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (II)

ASTMUL – Intrebari pe care ar trebui sa si le puna asmaticul: Din ce domenii as dori sa preiau, fara sa dau? Pot sa-mi recunosc in mod constient agresivitatea si ce posibilitati imi stau la dispozitie pentru a o exterioriza? Cum ma raportez la confilicul “dominanta / micime”? Ce domenii ale vietii desconsider si caror domenii le iau apararea? Pot sa simt ceva din frica ce s-a cuibarit in spatele sistemului meu de evaluare? Ce domenii ale vietii incerc sa evit, pe care le consider injositoare, murdare, nenobile?

Continue reading “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (II)”

Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (I)

Omul este o fiinta conflictuala si de aceea el este si bolnav (caci boala este expresia nedesavarsirii omului si ea este inevitabila in contextul polaritatii).” Afirmatia asta, citita de mine acum vreo 15 ani intr-o carte, cand eram la inceputul cautarilor mele legate de boala si de sanatate, desi ar fi putut fi interpretata ca un blestem, o condamnare la o vesnica suferinta, a facut atat de mult sens in capul meu, incat, de-atunci, am dezvoltat o adevarata obsesie pentru auto-cunoastere, contemplare si dorinta de a intelege lumea si viata dincolo de materialitatea ei exterioara.

Continue reading “Cine nu se amageste, nu poate fi dezamagit (I)”

“Ziua de ieri nu mai exista. Ziua de maine inca nu a sosit. Astazi e tot ce avem. Sa incepem, deci. (Maica Teresa)”

Desi sunt plecata din orasul natal de aproape 25 de ani, oriunde am locuit, am considerat ca radacinile mele au ramas la Dunare, in apa careia, pe la trei ani, spun ai mei, am aruncat suzeta, de care eram indragostita peste masura. Jur ca imi amintesc momentul: ma aflam intr-o barca cu mama si cu tata (tata era marinar pe o draga dunareana, pe vremea aia), si am hotarat ca eram prea mare sa mai am suzeta. Am aruncat-o in apa, iar apoi am urlat dupa ea ore in sir.

Continue reading ““Ziua de ieri nu mai exista. Ziua de maine inca nu a sosit. Astazi e tot ce avem. Sa incepem, deci. (Maica Teresa)””