Fructele sunt unule dintre cele mai controversate alimente. Dupa unii, trebuie consumate cu moderatie, eventual doar ca desert. Se crede ca fructoza, in cantitati mari, poate duce la cancer ori la diabet. Un nutritionist celebru la tv spunea ca fructele nu sunt recomandate copiilor, fiind prea bogate in apa pentru un stomac mic, cum este cel al unui copil. Altii, cred ca fructele sunt raspunsul la orice problema legata de sanatate fizica si mentala, caci oamenii, ca primate, sunt construiti sa consume in special fructe. Sunt oameni (probabil destul de putini), care au o viata de care se bucura la maxim, consumand fructe exclusiv de ani de zile. In lumea asta larga, exista familii (si nu putine), care, alaturi de copiii lor, traiesc doar cu fructe, cu legume si cu verdeturi si seminte/nuci, sunt sanatosi si nu le lipseste nimic.
Cei mai multi isi fac bilantul la final sau la inceput de an. Eu il fac acum, la inceput de aprilie, caci in urma cu fix un an, rezultatele la analizele de sange aratau un nivel al hemoglobinei atat de scazut, incat, daca as fi avut in familie vreun medicinist, sigur ar fi chemat pe loc salvarea pentru o transfuzie de sange. Dar tocmai nivelul asta scazut al hemoglobinei m-a “fortat” sa adopt noi obiceiuri sau sa reiau “retete” vechi, care usor, usor, m-au “ridicat”, fizic si mental.
Cat a fost Eva mica, n-am prea mai luat seama la mine. Poate nu debordam eu mereu de energie, insa nici nu as fi putut sa ma plang de ceva anume; doar uneori acuzam insomnii, ceva ameteli si palpitatii. Am functionat asa pana am inceput sa fac sport la modul mai organizat; adica am inceput sa alerg de 2-3 ori pe saptamana si sa particip la cateva competitii sportive pe an…Astfel, mi-am dat seama prin aprilie 2013 ca, desi eram mai antrenata decat in anul precedent, oboseam mult prea repede; pulsul urca imediat, desi picioarele ma tineau mult si bine. Asa ca, m-am pus iar pe citit si am aflat (ciudat, abia atunci!), ca la formarea hemoglobinei, pe langa fier, acid folic si alte minerale, contribuie si o vitamina extrem de importanta pentru organism: vitamina B12, strict necesara pentru buna functionare a metabolismului. Adica poti fi anemic nu doar prin carenta de fier, ci si daca nivelul de vitamina B12 scade sub un anumit prag; cand acest lucru se intampla, in timp, se epuizeaza mai repede si depozitele de fier, fiindca fierul va fi folosit in cantitati mai mari, ca organismul sa compenseze lipsa de B12. Wow, mi-am zis, creatie perfecta, organismul uman! Sigur ca stiam ca vegetarienii au risc de carenta crescut, insa nu mi-am facut probleme niciodata legat de acest subiect, fiindca eu nu eram chiar vegetarian: mancam din cand in cand peste, branza si, mai rar, oua. Ba, de vreo doua-trei ori pe an ajungeam si pe la KFC. Dar ce nu stiam era faptul ca poti avea carente de B12, chiar daca esti consumator de proteina animala. Dar asta e o alta discutie.
In fine, in primavara lui 2013, am hotarat sa imi refac analizele, solicitand de una singura si dozarea vitaminei B12. Soc si groaza! 🙂 Hemoglobina era 7.7, iar B12 era mult sub limita de jos. M-am pus iar pe citit si mi-am explicat imediat toate simptomele care ma incercau de ceva vreme: paloare (eu, care mereu avusesem obraji rosii), astenie, insomnie, pierderea echilibrului, balbaiala, lipsa de concentrare, dereglari hormonale, palpitatii, pielea cu pete maronii. Mi-am dat seama, privind in urma, ca aceste simptome aparusera (sau atunci le-am sesizat eu) dupa nasterea Evei, cand cel mai probabil, din pricina sarcinii, nivelul meu de B12 a scazut si mai tare, avand in vedere nevoile omuletului care crestea in mine.
Investigand mai departe pe subiectul B12, am aflat lucruri care m-au tulburat cu totul: carenta de B12, nedetectata la vreme, poate avea consecinte dramatice, chiar letale. Iata cateva din urmarile serioase ale lipsei vitaminei B12, pe care, din pacate, nu le constientizam, pana ce, de multe ori, poate fi prea tarziu: anemie, proasta functionare a sistemului nervos, scaderea in greutate si astenia musculara, cresterea nivelului de homocisteina in sange (substanta asociata cu risc mare de boala cardiovasculara), tulburari neurologice polimorfe (initial depresie, scaderea puterii de concentrare, iar ulterior, chiar scleroza multipla, manifestata prin distrugerea progresiva a stratului protector de mielina al neuronilor), furnicaturi in extremitati, limba rosie si depapilata si, eventual, anemie megaloblastica (cu hematii mari, tinere, sarace în hemoglobina). Vitamina B12 are un rol extrem de important in dezvoltarea si formarea globulelor rosii din sange si in constructia tesutului osos. Desi omul are nevoie de aceasta vitamina intr-o cantitate infima, doar trei milionimi de gram pe zi, ceea ce, pe durata intregii vieti, abia daca ajunge la greutatea unui bob de grau, totusi, vitamina B12 are efecte incredibile.
Cum ma regaseam in unele simptome, mi-am dat seama repede ca nu-i de gluma! I-am povestit unei prietene, medic de profesie, despre analizele mele. Cred ca am speriat-o, caci m-a trimis de urgenta la un hematolog cunoscut, de la Fundeni. Iar analize multe. Comentariul doctorului cu pricina a fost ca ‘e cam amestecata treaba’, dar ca nu e grav si mi-a prescris de urgenta (iar!) fier, 2 pastile pe zi si, pentru ca s-a dovedit ca aveam anticorpi anticelula parietala si antifactor intrinsec (nu stiam atunci ce insemna asta), mi-a prescris si injectii cu Milgamma M de 1000 de unitati, de 2 ori pe saptamana! Dupa o luna de tratament, aveam analize perfecte. Mi s-a recomandat sa continuu cu fierul (2 tablete zilnic) inca minim 5 luni, dar B12 sa nu mai fac. Deocamadata…Pe raportul medical, medicul a scris ca raman sub observatia medicului de familie. Atat. Ce imi ramanea de facut? Am trecut iar pe investigat problema de una singura si am aflat ca prezenta anticorpilor aratau ca sufar de o boala autoimuna, numita anemie pernicioasa. Din cauza prezentei celor 2 anticorpi, vitamina B12 nu se putea absorbi din intestinul subtire. De aceea doctorul recursese la injectii.
Inorog nocturn (Printesa Luna). Gia, 2011
Se parea ca, carenta de B12 este un subiect pe cat de controversat, pe atat de…neelucidat. Am gasit tot felul de opinii: unele m-au speriat (mai ales cele legate de carenta la cei mici si urmarile acesteia), altele m-au determinat sa citesc si mai mult. In acest punct, m-am intrebat cum de nu ajunsese mai devreme informatia la mine si, mai mult, cum, in atitia ani de mers la doctor, niciun medic nu se gandise sa investigheze cum stau cu B12, avand in vedere ca , dupa cate mi-am dat eu seama, vitamina B12 este principalul factor anti-anemic din organism?! Atunci am simtit o mare neputinta si frustrare ca, iata, pe de-o parte, nu foloseste la nimic sa te duci la doctor, iar pe de alta parte, poti citi si invata ani intregi, dar esentialul sa-ti scape! Ma intoxicasem atatia ani cu fier, cand adevarata problema si explicatie a anemiei mele cronice parea sa fie nivelul scazut de B12, din cauza prezentei anticorpilor. Abia ceva mai tarziu, mi-a trecut prin minte ca poate nu intamplator abia la acel moment am aflat ca aveam o boala autoimuna, ca poate, asa cum citisem eu in carti, totul e bine asa cum e si ca toate-s spre folosul nostru. Poate ca abia la acel moment eram pregatita sa schimb, sa aflu si sa invat mai mult. Caci oare se poate imbratisa schimbarea de buna voie? Se pot oare invata lectiile despre sine si despre lume fara efort si durere? Nu prea cred; caci vorba cantecului:
…You cry, you learn – you lose, you learn You bleed, you learn – you scream, you learn You grieve, you learn – you choke, you learn You laugh, you learn – you chose, you learn You pray, you learn – you ask, you learn You live, you learn…(You Learn, Alannis Morisette)
Liorisme 