15 septembrie 1989. E o frumoasa zi de toamna, parca anume pregatita pentru un asa moment de neuitat. Soarele rade printre copacii batrani din curtea scolii, iar vantul adie usor, ciufulind frunzele palide si parul fetelor, prins cu bentite albe. Pusi la patru ace, cu matricole si proaspat frezati, baietii arunca ocheade viitoarelor colege. Ne adunam toti in curtea din spatele liceului, unde soarele scalda multimea de tineri si profesori. Stam aliniati in coloane, in functie de clasa la care suntem repartizati.
Tag: anii ’80-’90
Viata ca un film…fotografic (IX)
Ma intreb daca, astazi, copiii si adolescentii mai aduna amintiri. Gia si Eva au obiceiul de a pastra chestii, dar sunt lucruri fara semnificatie: cartonase de pe la Mega Image, tot felul de mici bijuterii, accesorii de prins parul (nenumarate bentite, cordeluse, clamite), jucarioare de la Kinder Surprise, dar nimic care sa se lege de un anumit moment din viata lor. Poate ca, intr-un fel, o fi mai bine asa. Nu se ataseaza nici de lucruri, nici de ceea ce au semnificat acestea.
In copilaria noastra, a celor nascuti prin anii ’70, existau activitati, care astazi sunt uitate. Sa ridice mana cine nu avea “Caiet de amintiri” in anii ’80. Pana si baietii se indeletniceau cu asa ceva, iar Catalin a fost si el “in trend”, fiind si azi posesorul unor pagini pline de amintiri frumoase. Cumva, desi o mare strangatoare, eu l-am ratacit pe-al meu, insa am reusit sa pastrez toate jurnalele. Mi-a placut mereu sa scriu, asa se face ca am pastrat impresii si amintiri asternute pe hartie, inca din scoala generala si pana prin facultate.
Filmul fotografic derulat azi este din trecutul lui Catalin. Dar cu singuranta toate “Caietele de amintiri” se completau dupa aceleasi reguli: raspundeai la un set de intrebari puse de autorul/autoarea colectiei de amintiri si asa, poate aveai sansa sa afli, de exemplu, cine pe cine place. Si tot cu ocazia asta, puteai sa te “capeti” cu vreo poza cu artistul preferat, de prin reviste straine (o raritate pe-atunci) sau, in cel mai rau caz, cu decupajele de pe ambalaje de la sapun. 🙂
Nu scapa nimeni de la completat “Amintiri”: vecini, prieteni, “dusmani”, colegi, fete, baieti…A, parintii nu aveau acces la asa ceva, desigur. Ce bine! 🙂
Missing the one hit wonders times
In copilaria si adolescenta mea au fost cu siguranta si momente neplacute, ca in trecutul fiecarui om, dar parca mana timpului a sters totul si au ramas doar amintirile calde, luminoase, in care ma vad crescand si descoperindu-ma incet, incet, alaturi de cei cativa prieteni, de colegi si de familie. Ce amintiri dragi! Ce minunat e sa fii copil, fara griji si inocent, mereu vesel si zambaret, cu gandul doar la joaca si la prieteni!
Liorisme 