Getting Ironed (XVII). Getting free

Cei mai multi isi fac bilantul la final sau la inceput de an.  Eu il fac acum, la inceput de aprilie, caci in urma cu fix un an, rezultatele la analizele de sange aratau un nivel al hemoglobinei atat de scazut, incat, daca as fi avut in familie vreun medicinist, sigur ar fi chemat pe loc salvarea pentru o transfuzie de sange. Dar tocmai nivelul asta scazut al hemoglobinei m-a “fortat” sa adopt noi obiceiuri sau sa reiau “retete” vechi, care usor, usor, m-au “ridicat”, fizic si mental.

Continue reading “Getting Ironed (XVII). Getting free”

Getting Ironed (XVI). Where I am NOW

In urma rezultatelor “de speriat”, de la analizele din primavara, nemastiind bine spre ce se ma mai indrept (pe langa toate cate le faceam), prin martie, am apelat la OFT, o tehnica de masaj, care mi-a adus multe beneficii. Ce frumos iti scoate in cale Dumnezeu, oamenii de care ai nevoie! Cu ajutorul lui Lucian, a mainilor lui maiestre, dar si a conectivitatii pe care am avut-o cu el din primul moment, am primit ce aveam nevoie cel mai mult in acea perioada: relaxare. Fetele noastre spun ca Lucian seamana cu Mos Craciun. 🙂 Iar “Mosul” stie intotdeauna unde sa maseze, ce gand sa iti trimita si ce vorbe sa rosteasca (asta si pentru ca Lucian e maestru in multe “discipline”).

Continue reading “Getting Ironed (XVI). Where I am NOW”

Getting Ironed (IX). To B or not to…B12

My guarding angel. Gia, febr. 2015
My guardian Angel. Gia, febr. 2015

Everything we fight weakens us and everything we support empowers us“. (Dr. Wayne Dyer)

Stiam sigur ca nu vreau sa fac toata viata injectii cu cianocobalamina, mai ales ca, asa cum aveam sa aflu in curand, methylcobalamina este forma activa de vitamina B12. Ficatul nu poate converti cianocobalamina, forma comuna de suplimentare a vitaminei B12, in cantitati adecvate de methylcobalamina, de care organismul ar avea nevoie pentru a functiona. Si, in orice caz, nu sufar sa iau medicamente, ce sa mai zic de injectii! Nu suport sa fiu dependenta de ceva. De aceea am renuntat si la cafea, desi nu beam multa nici inainte, dar fara ea ma durea ingrozitor capul, asa cum am povestit aici. Gandul ca infuzia zilnica de cafeina imi dicteaza starea fizica si psihica, nu era de acceptat pentru mine.

Apoi, citisem ca excesul brusc aparut prin suplimentarea cu fiole de B12 (de 50 mcg sau 1000 mcg), creste riscul de a stimula dezvoltarea anumitor tumori latente existente in organism, a caror existenta nu se cunoaste. De asemenea, prin administrarea injectabila a vitaminei B12 se pot declansa / accentua eventuale crize de astm bronsic. Apoi, daca se ia o doza mare dintr-o data, sunt toate sansele ca vitamina sa nu se poata absorbi la un nivel adecvat, surplusul fiind eliminat prin urina. Pentru o absorbtie maxima, alimentele/suplimentele cu B12 e bine sa fie repartizate pe toata durata zilei.

Deci nimic de bine! Nu doar ca ma speria ideea de a fi dependenta mereu de niste injectii si de cineva care sa mi le administreze, dar nu as fi putut sa accept ca am o boala si ca trebuia sa o iau ca atare! (Neacceptarea asta…rau mi-a facut…mult mai rau decat boala in sine…dar aveam sa inteleg asta un pic mai tarziu).

Tot citind, am mai aflat ca aceasta carenta poate fi prezenta si la persoanele care consuma proteina animala, mai ales la persoane in varsta, fiindca cu cat imbatranim, absorbtia din intestinul subtire de vitamine si minerale, sufera. Pentru ca acesta vitamina sa se absoarba, este nevoie de o aciditate gastrica normala, de o secretie adecvata de factor intrinsec in stomac, de un aport corect de calciu si de un intestin subtire integru si functional. Apoi, zaharul, dulciurile in general si bauturile dulci, lactatele, alimentele acre, toate perturba flora intestinala sensibila si astfel, impiedica absorbtia vitaminei B12 sau o incetinesc. La fel si uzul de laxative, dar si prezenta gastritei atrofice ori a rezectiei de stomac. Deci nu mai conteaza daca esti vegan sau ba. Am mai aflat ca stocul hepatic de B12 se termina ( teoretic ) dupa 3 ani de carenta.

Cum ziceam, subiectul este controversat si, pe alocuri, informatiile mai mult deruta, decat ajuta. Dupa unii, singura sursa de B12 este proteina animala; dupa altii, exista in natura si surse vegetale, cum ar fi algele (spirulina, in special), fulgii de drojdie inactiva, tataneasa, cerealele integrale, polenul, soia etc.

Oricare ar fi fost sursele, in cazul meu, existenta anticorpilor anti factor intrinsec si anti celula parietala, nu permitea absorbtia acestei vitamine, oricate alimente as fi mancat. Aceasta pentru ca vitamina B12, ca sa se absoarba din intestinul subtire, trebuie sa se cupleze cu o proteina, numita factor intrinsec. Cel putin, asta era teoria. Asa ca am cautat sa vad daca exista suplimente care sa nu fie injectabile, care totusi sa ajunga direct in sistemul sanguin, ci nu in stomac, unde nu se puteau folosi. Am aflat ca exista si suplimente orale, atat sub forma de cianocobalamina, cat si methylcobalamina, care se administrau sublingual. In vara lui 2013, eu nu am gasit pe piata romaneasca acest tip de administrare de vitamina B12 (acum sunt si la noi, din fericire), asa ca le-am comandat pe net din alte tari. Dupa cateva saptamani de administrare, nivelul de B12 era in limite normale la analizele de sange, deci pastilele functionau. Cel putin scapasem de injectii! Doar ca, nu stiam inca, eram abia la inceputul unui drum sinuos, plin de provocari; nu atat fizice, cat mai ales de ordin emotional si psihic. Si desi stiam atatea, eram inca destul de departe de intelegerea a ceea ce mi se intampla: “Daca un om a inteles diferenta dintre BOALA si SIMPTOM, atitudinea sa fundamentala si raportul sau cu boala se modifica rapid. El nu mai considera simptomul ca fiind cel mai mare dusman al sau, a carei combatere si nimicire sa fie telul sau cel mai inalt, ci despcopera in simptom UN PARTENER, care il ajuta sa gaseasca ceea ce ii lipseste si sa invinga, in felul acesta, boala propriu-zisa. Acum, simptomul devine un fel de INVATATOR, care ne ajuta sa ne ingrijim de propria noastra EVOLUTIE si de devenirea noastra CONSTIENTA si care poate dovedi si multa severitate si duritate, atunci cand noi nu dam atentie acestei legi supreme. BOALA ARE UN SINGUR TEL: ACELA DE A NE FACE SA DEVENIM SANATOSI“. (Thorwald Dethlefsen. Ruediger Dahlke. Puterea vindecatoare a bolii).

Getting Ironed (VIII). To B or not to …B12

Inorogul de zi. Gia, 2011
Inorog solar (Printesa Celestia). Gia, 2011

Cat a fost Eva mica, n-am prea mai luat seama la mine. Poate nu debordam eu mereu de energie, insa nici nu as fi putut sa ma plang de ceva anume; doar uneori acuzam insomnii, ceva ameteli si palpitatii. Am functionat asa pana am inceput sa fac sport la modul mai organizat; adica am inceput sa alerg de 2-3 ori pe saptamana si sa particip la cateva competitii sportive pe an…Astfel, mi-am dat seama prin aprilie 2013 ca, desi eram mai antrenata decat in anul precedent, oboseam mult prea repede; pulsul urca imediat, desi picioarele ma tineau mult si bine. Asa ca, m-am pus iar pe citit si am aflat (ciudat, abia atunci!), ca la formarea hemoglobinei, pe langa fier, acid folic si alte minerale, contribuie si o vitamina extrem de importanta pentru organism: vitamina B12, strict necesara pentru buna functionare a metabolismului. Adica poti fi anemic nu doar prin carenta de fier, ci si daca nivelul de vitamina B12 scade sub un anumit prag; cand acest lucru se intampla, in timp, se epuizeaza mai repede si depozitele de fier, fiindca fierul va fi folosit in cantitati mai mari, ca organismul sa compenseze lipsa de B12. Wow, mi-am zis, creatie perfecta, organismul uman!  Sigur ca stiam ca vegetarienii au risc de carenta crescut, insa nu mi-am facut probleme niciodata legat de acest subiect, fiindca eu nu eram chiar vegetarian: mancam din cand in cand peste, branza si, mai rar, oua. Ba, de vreo doua-trei ori pe an ajungeam si pe la KFC. Dar ce nu stiam era faptul ca poti avea carente de B12, chiar daca esti consumator de proteina animala. Dar asta e o alta discutie.

In fine, in primavara lui 2013, am hotarat sa imi refac analizele, solicitand de una singura si dozarea vitaminei B12. Soc si groaza! 🙂 Hemoglobina era 7.7, iar B12 era mult sub limita de jos. M-am pus iar pe citit si mi-am explicat imediat toate simptomele care ma incercau de ceva vreme: paloare (eu, care mereu avusesem obraji rosii), astenie, insomnie, pierderea echilibrului, balbaiala, lipsa de concentrare, dereglari hormonale, palpitatii, pielea cu pete maronii. Mi-am dat seama, privind in urma, ca aceste simptome aparusera (sau atunci le-am sesizat eu) dupa nasterea Evei, cand cel mai probabil, din pricina sarcinii, nivelul meu de B12 a scazut si mai tare, avand in vedere nevoile omuletului care crestea in mine.

Investigand mai departe pe subiectul B12, am aflat lucruri care m-au tulburat cu totul: carenta de B12, nedetectata la vreme, poate avea consecinte dramatice, chiar letale. Iata cateva din urmarile serioase ale lipsei vitaminei B12, pe care, din pacate, nu le constientizam, pana ce, de multe ori, poate fi prea tarziu: anemie, proasta functionare a sistemului nervos, scaderea in greutate si astenia musculara, cresterea nivelului de homocisteina in sange (substanta asociata cu risc mare de boala cardiovasculara), tulburari neurologice polimorfe (initial depresie, scaderea puterii de concentrare, iar ulterior, chiar scleroza multipla, manifestata prin distrugerea progresiva a stratului protector de mielina al neuronilor), furnicaturi in extremitati, limba rosie si depapilata si, eventual, anemie megaloblastica (cu hematii mari, tinere, sarace în hemoglobina). Vitamina B12 are un rol extrem de important in dezvoltarea si formarea globulelor rosii din sange si in constructia tesutului osos. Desi omul are nevoie de aceasta vitamina intr-o cantitate infima, doar trei milionimi de gram pe zi, ceea ce, pe durata intregii vieti, abia daca ajunge la greutatea unui bob de grau, totusi, vitamina B12 are efecte incredibile.

Cum ma regaseam in unele simptome, mi-am dat seama repede ca nu-i de gluma! I-am povestit unei prietene, medic de profesie, despre analizele mele. Cred ca am speriat-o, caci m-a trimis de urgenta la un hematolog cunoscut, de la Fundeni. Iar analize multe. Comentariul doctorului cu pricina a fost ca ‘e cam amestecata treaba’, dar ca nu e grav si mi-a prescris de urgenta (iar!) fier, 2 pastile pe zi si, pentru ca s-a dovedit ca aveam anticorpi anticelula parietala si antifactor intrinsec (nu stiam atunci ce insemna asta), mi-a prescris si injectii cu Milgamma M de 1000 de unitati, de 2 ori pe saptamana! Dupa o luna de tratament, aveam analize perfecte. Mi s-a recomandat sa continuu cu fierul (2 tablete zilnic) inca minim 5 luni, dar B12 sa nu mai fac. Deocamadata…Pe raportul medical, medicul a scris ca raman sub observatia medicului de familie. Atat. Ce imi ramanea de facut? Am trecut iar pe investigat problema de una singura si am aflat ca prezenta anticorpilor aratau ca sufar de o boala autoimuna, numita anemie pernicioasa. Din cauza prezentei celor 2 anticorpi, vitamina B12 nu se putea absorbi din intestinul subtire. De aceea doctorul recursese la injectii.

Inorogul de noapte. Gia, 2011
Inorog nocturn (Printesa Luna). Gia, 2011

Se parea ca, carenta de B12 este un subiect pe cat de controversat, pe atat de…neelucidat. Am gasit tot felul de opinii: unele m-au speriat (mai ales cele legate de carenta la cei mici si urmarile acesteia), altele m-au determinat sa citesc si mai mult. In acest punct, m-am intrebat cum de nu ajunsese mai devreme informatia la mine si, mai mult, cum, in atitia ani de mers la doctor, niciun medic nu se gandise sa investigheze cum stau cu B12, avand in vedere ca , dupa cate mi-am dat eu seama, vitamina B12 este principalul factor anti-anemic din organism?! Atunci am simtit o mare neputinta si frustrare ca, iata, pe de-o parte, nu foloseste la nimic sa te duci la doctor, iar pe de alta parte, poti citi si invata ani intregi, dar esentialul sa-ti scape! Ma intoxicasem atatia ani cu fier, cand adevarata problema si explicatie a anemiei mele cronice parea sa fie nivelul scazut de B12, din cauza prezentei anticorpilor. Abia ceva mai tarziu, mi-a trecut prin minte ca poate nu intamplator abia la acel moment am aflat ca aveam o boala autoimuna, ca poate, asa cum citisem eu in carti, totul e bine asa cum e si ca toate-s spre folosul nostru. Poate ca abia la acel moment eram pregatita sa schimb, sa aflu si sa invat mai mult. Caci oare se poate imbratisa schimbarea de buna voie? Se pot oare invata lectiile despre sine si despre lume fara efort si durere? Nu prea cred; caci vorba cantecului:

 …You cry, you learn – you lose, you learn
You bleed, you learn – you scream, you learn
You grieve, you learn – you choke, you learn
You laugh, you learn – you chose, you learn 
You pray, you learn – you ask, you learn 
You live, you learn…(You Learn, Alannis Morisette)