Sanatate 5 D (IV). DIETA – Stil de viata alcalin

IMG_0059~2
Paradox. Dec. 2014

“REALITATEA ESTE ASA CUM O PERCEPEM IN INTERIORUL NOSTRU. NU EXISTA ”O SINGURA REALITATE”, CI SUNT MILIARDE DE PERCEPTII. PUNETI-VA ”OCHELARII” PENTRU FRUMOS SI IUBIRE – IN ACEASTA PRIMAVARA – SI PRIVITI TOTUL PRIN LENTILELE LOR DE LUMINA SI CALDURA!” (Dr. Dorina Soescu)

Al cincilea D vine de la DESCHIDERE, desi nu acesta e subiectul articolului de astazi. Azi iti vorbesc despre “STIL DE VIATA ALCALIN“. Dar toate se leaga, caci dieta e doar o componenta a intregului numit SANATATE, iar in ultimii doi ani am simtit pe piele mea ca rigiditatea si absolutizarea unor principii nu duc intotdeauna la ceva bun.

De curand, m-am inscris pe cateva grupuri, care impartasesc interesele mele: cele legate de nutritie, sport, dezvoltare personala (ah, ce pretentios suna!)… Am avut surpriza sa observ, inca o data, cat de rigizi suntem in gandire si cat de tare ne place sa etichetam totul, catalogand cu mare usurinta oamenii, alimentele, opiniile, trairile in “bune”, “rele”, “vegane”, “nevegane”, “corecte”, “gresite” si tot asa. E ca si cum abia asteptam sa ne simtim ofensati, ca sa simtim ca traim cu adevarat! Punem imediat la punct persoana care a incalcat codul intern al grupul si apostrofam administratorii acestuia, ca nu-si fac treaba si ca accepta astfel de postari!  Eu inteleg necesitatea unui cadru de reguli intr-un grup, insa de cateva ori mi s-a intamplat sa simt ca parca m-as fi inscris intr-o secta, unde trebuie sa fiu obedienta politicilor interne, sau voi fi exclusa! Eu doar mi-am dorit sa fiu intr-un loc unde impartasesc cu ceilalti si de la care primesc informatii pe subiecte care sa ne imbogateasca pe toti. Fiecare cred ca e capabil sa decida daca i se potriveste sau nu ceva ce citeste pe internet, fara sa se simta atacat, jignit in mod direct. Exista atatea teorii, mai mult sau mai putin verificate, cand vine vorba de nutritie, spiritualitate, sport si altele, incat cred ca, de multe ori, ne luam prea in serios!  “Viata nu este atat de serioasa, precum o face mintea sa para”, spune Ekhart Tolle. 🙂 Sanatate fara deschidere nu se poate. Si nu vorbesc din carti, ci din experienta. Nu poti fi alcalin, cand emiti atat de usor judecati, sloganuri si discursuri rigide, intr-un context cu totul nepotrivit: acela al internetului, unde fiecare crede ca le stie pe toate si e specialist in toate. Da, credem ca doar noi detinem adevarul absolut! Ei bine, nu exista asa ceva, caci totul e relativ…mai putin Dragostea si Bunatatea. 🙂

“Deschiderea interioara este esentiala pentru drumul nostru catre sanatate. Reconsiderareaa tuturor miturilor si legendelor despre alimentatie, despre stilul de viata, despre succesul in viata si destinul fiintei umane, sunt procese individuale esentiale pentru orice om care deoreste sa redevina si sa ramana sanatos.” (Dr. Sorina Soescu)

Ce inseamna sa ai un “stil de viata alcalin”, pentru ca organismul nostru sa faca fata provocarilor lumii moderne, cu presiunile si ritmul nebunesc, pe care, de multe ori, nici nu le mai sesizam? Iata cateva sfaturi de bun-simt, din cartea doamnei doctor Soescu, care ne aduc mai aproape de o Sanatate 5 D:

-alternanta intre perioadele de activitate si cele de repaus fizic sau de repaus intelectual, alternativ cu perioade de activitate si creatie. “Creati-va un stil de viata relaxant, fara a ceda presiunilor sociale de a introduce prea multe in vietile dumneavoastra, mai multe decat aveti nevoie si decat puteti gestiona fara epuizare,” ne indeamna doctorul Sorina Soescu.

Gata de actiune. Vara 2013

-respectarea ciclului zilnic (8 ore activitate creatoare, 8 ore de relaxare si impartasire cu ceilalti, 8 ore de som), ciclului saptamanal (5-6 zile active si mai dinamice si 1-2 zile de odihna si retragere, meditatie), ciclului anual (9 luni de activitate mai dinaminca si mai prelungita-de la Echinoctiul de primavara din martie, pana la Solstitiul de iarna, din decembrie si apoi 3 luni de “hibernare” a corpului, mintii si sufletului, cand activitatea componentelor corpului fizic este redusa  la minim; nu este vorba de o stopare a activitatii, ci de o micsorare a ritmului de solicitare); cand nu respectam aceste cicluri naturale, are grija cate o “boala” sa ne dea pauza de care corpul are nevoie, in anumite perioade, mai ales iarna;

IMG_20150208_161829
In hiberbare. Dec. 2014

-intelegerea naturii ciclice a evolutiei umane, ceea ce duce la usurarea fricilor si anxietatilor de care sufera multi oameni si mai ales la intelegerea mortii, cea mai mare teama pe care omul o incearca pe intreaga perioada a vietii; dar moartea este doar o trecere catre o alta parte a existentei;

-somnul, odihna, relaxarea, activitatile creative, care fac placere, rasul, muzica, toate duc la alcalinizarea corpului, in timp ce acidoza este creata de supra-stimulare si supra-solicitare exterioara (activitati multiple) si interioara (emotionala); sa ne intoarcem spre SIMPLITATE, ACCEPTARE, minimizand consumul energetic al organismului pentru procesarea prea multor actiuni, activitati; energia salvata astfel va fi folosita pentru vindecare, refacere, regenerare.

-renuntarea la o dieta complicata si complexa, de o diversitate uriasa, la aceeasi masa; organismul are nevoie de HRANA SIMPLA, cat mai putin sau deloc preparata; astfel, organismul va folosi minimul de energie pentru digestie, asimilare, folosire a nutrientilor si eliminare; frica de carente este o teama indusa si intretinuta de paradigma LIPSURILOR din medicina si viata sociala; paradoxul societatii moderne sta in “lipsuri” induse, de fapt, de prea multe reziduuri, omul zilelor noastre fiind flamand si, in acelasi timp, supra-alimentat; corpul este flamnd, in ciudata abundentei si varietatii alimentelor, fiindca CELULELE NU PRIMESC SUBSTANTELE DE CARE AU NEVOIE PENTRU A FUNCTIONA OPTIM;

Smiling fruits. Byala. 2014
Natura…vie…invie! Byala. Sept. 2014

-inlocuirea paradoxului lumii civilizate (EXCESE care determina CARENTE) cu un alt paradox, insa unul aparent: SIMPLIFICARE, care determina ABUNDENTA.

“Schimbarile dietei, stilului de viata, a modului in care intelegem realitatea din jur, determina o mare DESCHIDERE mentala si sufleteasca, in a privi lucrurile si din alte puncte de vedere, decat ne-au fost noua preazentate; in a sti ca exista si alte posibilitati decat cele existente. In aceasta consta UNICITATEA si MAGIA fiintei umane: in abilitatea lui de deschidere catre nou si catre necunoscut.”

Budinca cu mei si stafide

IMG_20150425_190415~2

Cum sambata e zi dedicata gospodariei, nu prea e timp de gatit doua mese, asa ca sambata trecuta, pentru cina, am facut repejor aceasta budinca. Doar Eva a cam strambat din nas; in rest, s-a mancat pe nerasuflate. Imi place ca se face repede, este cu mei, despre care am povestit la reteta de chiftelute si da satietate.

Ingrediente:

-300 gr de mei

-3 maine de stafide deshidratate (eu am folosit din cele jumbo, fara zahar: minunate)

-carob

-3 banane bine coapte

-miere sau alt indulcitor

-lapte vegetal, facut dintr-o nuca de cocos si un litru de apa

-5 linguri fulgi nuca de cocos (partea uscata ramasa dupa fabricarea laptelui)

Mod de preparare: am lasat vreo 30 de minute meiul la hidratat. Apoi l-am spalat bine si l-am pus la fiert, la foc mic, in laptele din nuca de cocos, din care am pus de-o parte o canita mica (pentru crema si pentru topping).

IMG_20150425_183444~2

IMG_20150425_183501~2

In mei am adaugat 2 maini generoase de stafide. Dupa vreo 25 de minute, timp in care am avut grija sa amestec din cand in cand meiul, sa nu se prinda de cratita, semintele au absorbit tot laptele si s-au muiat. Am oprit focul si am lasat la racit compozitia; intre timp, am pregatit o crema din 3 banane coapte bine, date la blender cu un pic din laptele ramas, 1 mana de stafide si 4 linguri fulgi de nuca de cocos. Crema am pus-o peste meiul racit, amestecand bine. Pentru deliciul fetelor, am facut si un topping din 3 lingurite de pudra de roscove (carob), o lingura de miere, o lingura fulgi nuca de cocos si vreo 4-5 linguri de lapte de nuca de cocos. Dupa ce am asezat in castronele budinca, am decorat cu topping-ul si cateva bucatele de nuci.

IMG_20150425_190151~2

Pofta mare! 🙂

Minti luminate care au ales altfel

Being green. 2014
Being green. 2014

In istoria umanitatii, poate nu surprinzator, minti luminate au propovaduit si experimentat vegetarianismul. In vremuri in care acest “curent” nu era nicicum la moda, au existat oameni care au vorbit si sustinut acest mod de viata extrem (pentru multi dintre noi).

Believe it or not, Platon, marele filozof grec, a fost vegetarian, alimentele sale preferate fiind maslinele si…ceapa. Spunea ca, cu cat societatea va consuma mai multa carne, cu atat va fi nevoie de mai multi doctori. “Zeii au creat un anumit tip de fiinte pentru a completa nevoile corpului nostru…acestea sunt copacii, plantele si semintele”.

“Chiar simt ca progresul spiritual cere, intr-o anumita etapa, ca noi sa incetam sa ne omoaram prietenii-creaturi, pentru a ne satisface poftele corporale”, declara Gandhi. In copilarie, fiind curios din fire, Gandhi a experimentat si mancatul carnii, desi traditia hindusa si, drept urmare, familia sa, imbratisau vegetarianismul. Odata cu maturizarea, Gandhi a devenit un vegetarian strict, sustinand vegetarianismul si ideea ca o dieta vegetariana nu numai ca ar satisface cerintele corpului, dar ar servi si unui scop economic, deoarece carnea era si inca este mai scumpa decat cerealele, legumele si fructele.

IMG_20150201_124015~2

Voltaire a fost o alta personalitate care, pe langa faptul ca a luptat pentru drepturile civice si pentru libertate, avea incredere deplina in virtutile vegetarianismului. Iata ce declara: “Oamenii care se hranesc cu carne si care consuma bauturi tari au sangele otravit, ceea ce ii innebuneste in multe feluri”. Altfel zis: esti ceea ce mananci.

Vegetarianismul lui Lev Tolstoi, cunsocutul romancier rus, a dus la o stransa legatura de prietenie cu Mohandas Gandhi. Tolstoi considera consumul de carne profund imoral si de neinteles pentru un om si era practicant al resrtictiei calorice si al postului negru, declarand ca “nu poti sa doresti ca pe pamant sa fie pace si prosperitate, in timp ce corpurile noastre sunt niste morminte, in care sunt ingropate animale moarte”.

Franz Kafka, una dintre cele mai influente personalitati ale secoulului 20, a fost un mare sustinator al consumului de mancare vegetala si cruda. Se spune ca, odata, privind un peste in acvariu, i-a declarant acestuia: “Acum te pot privi linistit; nu trebuie sa te mai mananc”.

Taliking to a creature just like me. Eva, 2012
Talking to a creature just like me. Eva, 2012

La varsta de 25 de ani, George Bernard Shaw, celebrul scriitor irlandez, devenea vegetarian. Iata ce declara: “Am fost vreme de 25 de ani canibal. Dupa aceea, am devenit vegetarian”. „Animalele sunt prietenii mei, iar eu nu obisnuiesc sa-mi mananc prietenii”

Se crede ca genialul Albert Einstein a consumat carne cam toata viata lui, dar a devenit vegetarian spre sfarsitul vietii, afirmand: “Am mancat mereu carne de animal, avand constiinta incarcata.” Credea ca evolutia omului catre o dieta bazata pe plante va fi cel mai mare beneficiu pentru sanatatea umana.

Marele inventator Tesla, nu a fost doar inginer, dar si un vizionar adevarat. Gradual, Tesla a renuntat intai la carne, continuand sa consume peste, apoi a renuntat si la acesta.

Englezul Charles Darwin, celebru pentru teoria lui privind evolutia umana, dar cunoscut si pentru cercetari in domenii precum biologie, geologie, anatomie si geografie, avea o teama viscerala de sange. Se crede ca acesta frica l-a impins catre vegetarianism, in vremuri in care consumul de carne era considerat a fi un “must”.

Ultimul, dar nicidecum cel din urma, Leonardo Da Vinici, mare iubitor de animale si vegetarian convins, cumpara pasari in colivie, pe care ulterior le elibera, spunand: ”Daca omul doreste libertate, de ce sa tinem pasarile si animalele in custi si colivii? Cu adevarat, omul este rege peste alte vietuitoare, caci brutalitatea umana o depaseste pe cea a animalelor. Noi, oamenii, traim, omorand alte fiinte”.

Desi se mananca rar carne ori lactate la noi, nu toti membrii familiei noastre au renuntat cu totul la proteina animala; insa cumva, cu totii tindem spre asta, fiecare in ritmul lui. Dar cea mai mare surpriza a venit de la tata, care a mancat toata viata “traditional”. De curand, a facut “schimb de tura” cu mama pentru o perioada si sta cu noi. L-am intrebat zilele trecute daca nu-i lipseste carnea. Raspunsul a venit prompt: “Absolut deloc!” Nu doar ca ii place ce mancam, dar, pentru prima data in viata lui, Capitanul Gheorghe, “lasat la vatra” de curand, s-a apucat de bucatarit zilnic, pentru toti cei cinci membri ai familiei. Recunosc ca m-a luat cu totul prin surpindere implicarea lui totala in a gati zilnic si cat de gustoasa e mancarea facuta de el! Inca o data, mi se confirma ca raspunsul e in inima. 🙂 Cand faci ceva cu drag, chiar daca pentru prima data, minuni se intampla! Si cat de important este sa ramai deschis si altor optiuni!

Mie nu imi plac etichetele si, cand sunt intrebata, ma feresc sa zic ca sunt vegetarian ori vegan. In primul rand, pentru ca nu sunt (spre exemplu, uneori se intampla sa consum miere si, in opinia unora, mierea nu e produs vegan; in schimb, zaharul este; la fel margarina! 🙂 ) Apoi, acestea sunt notiuni care implica tot felul de interpretari si reguli rigide, iar eu nu rezonez cu toate. In plus, am mai spus ca nu cred ca exista retete 100% valabile pentru sanatate si fericire. Mai ales daca, cautarea lor se indreapta doar catre exterior. Dar cred ca avem datoria ca fiecare dintre noi sa le afle si sa le traiasca: si sanatatea, si fericirea. Si pentru asta, cred ca merita sa luam aminte si la predecesorii nostri faimosi si sa ramanem deschisi intreaga viata catre nou si schimbare. 🙂

 

 

Back in time (VI)

Mi-a fost greu sa ma adaptez statutului de pensionar, dar am reusit sa inving tristetile determinate de inactivitate. Golul lasat de indeletnicirile profesionale a fost umplut de alti factori care mi-au completat existenta: repetatele calatorii in Israel, pe care le voi detalia in alt capitol, prieteniile, muzica, lectura, lucrul de mana si indeletnicirile casnice.

Moartea lui Mutter, mama lui Millian, a fost un soc pentru mine, am suferit si psihic si fizic,astfel ca nevroza s-a agravat. Fiind toata ziua singura, Millian la serviciu, iar Rodica la facultate, ma lasam coplesita de pierderea suferita. Mutter, repet, a fost fiinta care m-a iubit, poate, mai mult decat mama biologica. Fac o paranteza: cand am intrat in viata lui Millian, Mutter era ingrozita de perspectiva unei nurori rasfatate, cum ma credea ea. Viata i-a dezmintit temerile incat, odata mi-a marturisit ca”‘parca ma iubeste mai mult decat pe copilul ei” . Mutter a fost un om deosebit. In cei 40 de ani, cat am convietuit, mi-a daruit bunatatea si intelepciunea ei.

Eu nu sunt o credincioasa fanatica, dar cred intr-o forta divina care-ti dirijeaza viata. In situatia de descumpanire in care ma aflam a aparut in viata mea Mihaela.

Mihaela era colega de scoala a Pusicai, fiica vecinei si prietenei mele, Aurelia Popescu (tanti Pope, cum ii spuneau nepotii mei, pentru care a fost ca o a treia bunica). La insistentele Aureliei, am luat-o in gazda pe Mihaela.

Mihaela
Mihaela

Prezenta unei tinere, care se gasea in ultima clasa de liceu, necesita o ingrijire atenta, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Ma simteam obligata sa-i asigur Mihaelei un climat de viata normal, corespunzator cerintelor materiale si spirituale. Nu incerc sa cosmetizez comportarea mea fata de Mihaela, dar am socotit-o ca pe fiica mea. Datorita acestui fapt, Mihaela, astazi, ma numeste a doua sa mama. Eu simt aceasta afectiune din comportamentul ei. Am sa amintesc aici onoarea pe care mi-a facut-o la nunta lui Dragos, baiatul ei, cand mama sa nu a putut veni si m-a invitat sa stau la masa alaturi de ea si de parintii miresei.

Convietuirea cu Mihaela m-a fortat sa imi reiau obligatiile casnice, printre care gatitul; astfel, am reinceput sa mananc regulat, dar ceea ce a fost mai important, convietuirea cu aceasta tanara m-a constrans sa imi reiau si postura de consumator de frumos, de arta.

Cu Mihaela am inceput sa merg la concerte, la teatru, la simpozioane literare, ceea ce a avut ca rezultat satisfacerea setei mele de hrana spirituala, precum si completarea educatiei estetice a Mihaelei.

Tratamentul uman oferit de prezenta Mihaelei a dat rezultate mai bune decat cel medicamentos. 🙂

Ciuperci umplute cu…bucurie

Ian-mai 2013 155

Primavara asta, atat de asteptata, ne picura in suflete si in privire raze de soare, drag de viata, culori si pofta de mancare simpla, care nu necesita timp, insa care da satisfactie maxima papilelor gustative, iesite din iarna lunga si mohorata. 🙂

Pentru azi, o mini reteta simpla si foarte gustoasa: palarii de ciuperci champignon, umplute  cu mamaliga ramasa de la pranz, branza tofu (desarata in prealabil cateva ore), cu verdeata multa si mirodenii, fulgi de drojdie si cu maaaaare bucurie! 🙂

IMG_20150315_113216~2

Dupa ce ai framantat binisor compozitia si ai asezat-o in palarii, da ciupercile, vreme de 20 de minute, la cuptor, cat sa prinda culoare si mireasma. Dupa ce se racesc un pic, se pot stropi cu ulei de masline.

IMG_20150315_125716~2

Nu uita de salata! Bunatate garantata! 🙂

IMG_20141221_131754~2