Mi-a fost greu sa ma adaptez statutului de pensionar, dar am reusit sa inving tristetile determinate de inactivitate. Golul lasat de indeletnicirile profesionale a fost umplut de alti factori care mi-au completat existenta: repetatele calatorii in Israel, pe care le voi detalia in alt capitol, prieteniile, muzica, lectura, lucrul de mana si indeletnicirile casnice.

Moartea lui Mutter, mama lui Millian, a fost un soc pentru mine, am suferit si psihic si fizic,astfel ca nevroza s-a agravat. Fiind toata ziua singura, Millian la serviciu, iar Rodica la facultate, ma lasam coplesita de pierderea suferita. Mutter, repet, a fost fiinta care m-a iubit, poate, mai mult decat mama biologica. Fac o paranteza: cand am intrat in viata lui Millian, Mutter era ingrozita de perspectiva unei nurori rasfatate, cum ma credea ea. Viata i-a dezmintit temerile incat, odata mi-a marturisit ca”‘parca ma iubeste mai mult decat pe copilul ei” . Mutter a fost un om deosebit. In cei 40 de ani, cat am convietuit, mi-a daruit bunatatea si intelepciunea ei.

Eu nu sunt o credincioasa fanatica, dar cred intr-o forta divina care-ti dirijeaza viata. In situatia de descumpanire in care ma aflam a aparut in viata mea Mihaela.

Mihaela era colega de scoala a Pusicai, fiica vecinei si prietenei mele, Aurelia Popescu (tanti Pope, cum ii spuneau nepotii mei, pentru care a fost ca o a treia bunica). La insistentele Aureliei, am luat-o in gazda pe Mihaela.

Prezenta unei tinere, care se gasea in ultima clasa de liceu, necesita o ingrijire atenta, atat din punct de vedere fizic, cat si psihic. Ma simteam obligata sa-i asigur Mihaelei un climat de viata normal, corespunzator cerintelor materiale si spirituale. Nu incerc sa cosmetizez comportarea mea fata de Mihaela, dar am socotit-o ca pe fiica mea. Datorita acestui fapt, Mihaela, astazi, ma numeste a doua sa mama. Eu simt aceasta afectiune din comportamentul ei. Am sa amintesc aici onoarea pe care mi-a facut-o la nunta lui Dragos, baiatul ei, cand mama sa nu a putut veni si m-a invitat sa stau la masa alaturi de ea si de parintii miresei.

Convietuirea cu Mihaela m-a fortat sa imi reiau obligatiile casnice, printre care gatitul; astfel, am reinceput sa mananc regulat, dar ceea ce a fost mai important, convietuirea cu aceasta tanara m-a constrans sa imi reiau si postura de consumator de frumos, de arta.

Cu Mihaela am inceput sa merg la concerte, la teatru, la simpozioane literare, ceea ce a avut ca rezultat satisfacerea setei mele de hrana spirituala, precum si completarea educatiei estetice a Mihaelei.

Tratamentul uman oferit de prezenta Mihaelei a dat rezultate mai bune decat cel medicamentos. 🙂