Ce mi-ar placea ca aici, unde eu si familia mea traim, sa existe tot anul fructe si legume proaspete! Ce n-as da sa avem mereu fructe si legume variate, de toate aromele si culorile, care sa ne daruiasca ceea ce lumina unui soare cald si bogatia pamantului le-a dat lor, cu darnicie. Fiindca nu am nicio indoiala ca hrana vie este cea de care organismul nostru se bucura si care ii e de folos! Nu ma hazardez sa zic cat mi-ar placea sa am o gradina cu livada a mea, a noastra (am facut noi ceva incercari, dar…), caci parca indraznesc prea mult, dar visez la un moment in timp, in care gatitul mancarii sa ma preocupe rar, iar mancatul de alimente vii sa nu ma ingrijoreze, din cauza faptului ca acestea vin de peste mari si tari ori pentru ca sunt tratatate cu tot felul de chimicale nocive. Dar pana cand visul meu se va implini, incerc sa le povestesc copiilor mei cat de importanta e hrana vie, sperand ca, intr-o zi, toate astea sa conteze. Rozand la un mar (pe care, de putin timp, a acceptat sa-l consume intreg, ci nu smoothie), Eva m-a intrebat: Mami, dar cand mestecam si inghitim marul, el ramane viu, sau il omoram? 🙂
Sambata trecuta, in pana de idei, mi-am amintit de hrisca. De obicei, o folosesc de 2-3 ori pe saptamana, dimineata, la smoothie sau in salata de fructe, asa cum povesteam aici. De asta data, am fiert-o alaturi de legume si a iesit o mancarica hranitoare si buna, buna!
Sa iti povestesc intai cate ceva despre hrisca: aliment folosit de mii de ani in Asia, in Europa hrisca e mai populara in tari precum Rusia, Ucraina, Franta si Polonia, la noi fiind folosita mai cu seama in Bucovina, ca ingredient traditional pentru sarmale. Bogata in vitaminele E, B1 si B2, dar si in proteine, carbohidrati, fibre, fosfor, magneziu, cupru, zinc, mangan, seleniu si fier, aceasta planta are si nenumarati antioxidanti. N-as fi zis, dar cica hrisca nu e cereala, ci este o planta ierboasa, inrudita cu rubarba, macrisul si stevia creata. Ba cica ar fi net superioara graului, prin elementele nutritive, dar si pentru ca, spre deosebire de grau, hrisca nu contine gluten, lucru esential pentru suferinzii de boala celiaca . Ce se mai zice despre hrisca:
- mentine nivelul de glucoză din sange in limitele normale
- previne instalarea diabetului de tip II
- vitaminele si mineralele din boabele de hrisa scad probabilitatea de a face numeroase forme de cancer (gastric, pulmonar, esofagian sau colo-rectal)
- mentine tanar sistemul nervos
- imbunatateste capacitatea de retinere si memorare
- contine substante cu efect diuretic, care reduc excesul de apa din corp
- protejeaza impotriva accidentelor vasculare
- scade colesterolul
- tine sub control tensiunea arteriala si greutatea corporala
- previne aparitia pietrelor la bila
- poate vindeca hepatita
- ajuta la mentinerea rezistentei vaselor capilare, datorita vitaminei P continuta
“Gurile rele” zic ca hrisca contine si fagopyrina, subtstanta toxica ce provoaca, la unele persoane, fenomenul de fotosensibilizare.
Iata cum am procedat: am lasat la hidratat o cana de hrisca (cateva ore), apoi am spalat-o bine (eu cumpar din cea neprocesata, cu boabe verzui), si am pus-o la fiert, cam in 3 cani de apa. Se fierbe relativ repede, cam in 20 de minute, pana se moaie bine boabele si apa in care a fiert se absoarbe cu totul. Pentru ca suntem 6 guri la masa (:-)) si nu aveam destul hrisca in casa, in alta cratita, am pus 3-4 cartofi la fiert, dupa ce i-am decojit. Separat, in wok, am pus 4 rosii date pe razatoare, 2 morcovi taiati cubulete, o bucata generoasa de telina, maruntita si ea cu cutitul, 2 cepe potrivite si 2 ardei, tot bucatite.
Am lasat totul sa fiarba in suc propriu, la foc mic, pana legumele s-au muiat, dar au ramas totusi un pic crocante. La final, am pus totul laolalata, adaugand cimbru si marar uscat, nitica sare, si, dupa ce s-a mai racit mancarea, ulei de masline extra virgin. Am insotit mancarica cu o salata generoasa si cu…ganduri bune. 🙂
Alimentele, medicamentele, medicii nu vindeca. Dar ceea ce introducem in organism, daca facem sau nu miscare, daca ne odihnim, modul cum gandim, toate determina daca corpul va reusi sau nu sa isi foloseasca energia, cu care Dumnezeu ne-a inzestrat pe toti, pentru refacere, regenerare si vindecare.
Liorisme 