Getting Ironed (XV). Que sera, sera…

img_3033
Que sera, sera…(2016)

Trecuse mai mult de-un an de la ultimele analize. Pur si simplu, am refuzat sa le mai repet. Poate si fiindca preferam sa nu mai stiu…Tot sportul m-a impins sa le repet in martie 2016, pentru ca vedeam ca alerg acelasi numar de km intr-un timp mai indelungat si cu un puls mai ridicat. Vedeam ca sunt din ce in ce mai palida. Rezultatele de sange au aratat un nivel al hemoglobinei foarte jos (6) si, pe de alta parte, al vitaminei B12, foarte sus (peste 1800!). Nu mai intelegeam nimic. Nu schimbasem nimic in dieta, dormisem mai bine in 2015, mental si emotional eram cu mult mai bine. De ce corpul refuza sa raspunda la tot ce intreprindeam? M-am caznit o noapte intreaga, plagand si intrebandu-ma incotro sa o iau.

Apoi, mi-am amintit ca de cate ori primeam vesti proaste, era semn ca trebuie sa intreprind ceva mai curajos, chiar daca asta ma scotea din zona de confort. Am decis sa reincep sa beau sucuri. In 2013, ma cam chinuisem cu ele: le faceam si le beam in fiecare seara, indata ce ajungeam acasa de la serviciu, dar nu era un moment placut pentru mine, clar. In primul rand, pentru ca sucurile veneau totusi dupa alte mese si asta imi aducea un mic disconfort digestiv, iar la final de zi nu mai aveam niciun chef sa tai legume, sa spal robot si alte ustensile; in plus, sucul de varza rosie nu era deloc o placere!

De asta data, am hotarat sa consum sucul dimineata, pe stomacul gol. Am renuntat la varza rosie, trecand pe morcovi si sfecla rosie, ca baza. In fiecare dimineata, dupa 40-50 de minute de miscare, am inceput sa imi fac, proaspat stors, cate un pahar mare de suc, la care adaugam si multa lamaie, pentru vitamina C si pentru o absorbtie mai buna a fierului. Dupa doar 2-3 septamani de sucuri, a disparut cu totul si ultimul neg din talpa, care se incapatanase sa reziste primei runde de sucuri, din 2013.

In iunie 2016, am refacut analizele de sange, dupa doua luni si ceva de baut sucuri. Rezultatul m-a doborat pe moment: hemoglobina era 5.4! Ce faci cand parca nimic nu functioneaza? Mergi mai departe. Cu perioade de insomnie, cu ameteli, cu episoade scurte de dureri de cap, dar mergi inainte. Mi-am amintit ca in ultimele luni, fara sa stiu, alergasem cu acest nivel de hemoglobina cateva curse de 10.5 km si un semimaraton. Deci nu eram pe moarte. Trebuia sa am incredere in corpul meu!

Am hotarat sa caut totusi un preparat cu fier, care sa ma ajute sa ma sustin, dar care sa fie mai putin agresiv , decat preparatele obisnuite. Si am gasit Liquid Iron, de la Secom. Am continuat sa beau zilnic sucuri, la care am adaugat fierul. De asta data, nu mi-am mai impus o perioada de timp. Pur si simplu, mi-am propus sa beau sucuri cata vreme am sa pot si cat timp am sa simt ca mi-e de folos, indiferent de rezultatul analizelor.

Faptul ca sucul il consumam de dimineata, m-a obligat sa imi regandesc restul meselor. Inainte, obisnuiam sa mananc fructe si seminte dimineata, la pranz mancare gatita si salata ori doar salata, iar seara, la fel. Dupa sucul de dimineata insa, nu simteam nevoia sa mananc nimic. Asa ca, la munca, mancam cel mult 1 fruct, iar la pranz am inceput sa consum doar fructe si seminte. Asa se face ca, grija pentru ce mancam a doua zi la pranz, la munca sau pe unde aveam treaba, a disparut pur si simplu. Mi-a fost usor, pentru ca intre timp (prin iarna), exersasem ceva post intermitent, vreo 2 luni.

In iulie 2013, cand incepusem dieta recomandata de doctorul internaut, desi de ani de zile fructele, legumele si salatele erau baza alimentatiei mele, tot mi se parea ca, cu dieta doctorului, eram destul de restrictionata in ce puteam manca. Si iata ca, totusi, dupa 3 ani, asa, pe negandite, ajunsesem sa am o dieta muuult simplificata si aparent mai restrictiva, fata de cea recomandata de protocolul medicului; si asta fara efort si fara chin.

Seara, acasa, mancam mancare gatita (fara carne, desigur), cu o salata generoasa alaturi, desi, de multe ori realizam ca nu aveam nevoie decat de foarte putin. Dar mancam mai ales pentru confort, pentru placerea de a savura o masa calda cu familia, pentru a ma relaxa dupa o zi plina. Mai cu seama ca, daca mancam si seara ceva prea usor (de exemplu fructe sau doar salata), aveam energie prea multa si creierul meu zburda toata noaptea. Asa ca preferam sa il adorm cu salate, dar si cu un orez integral, spre exemplu, sau cu linte ori cu niste cartofi fierti. 🙂

Si asa, fara sa imi propun neaparat, aveam doar doua mese de hrana solida pe zi, din care una de fructe. Nu doar asta, dar nu simteam foame, ba aveam si energie pentru sport intens dimineata, pentru naveta zilnica pana la Ploiesti si pentru restul treburilor! Si asta avand hemoglobina aproape de 5!

Dar, cel mai important era ca, desi rezultatele la analize erau asa de speriat, ceva in mine se asezase. Pentru prima data, dupa ani, am observat ca nu mai cheltuiam atata energie cu gandul la problemele mele de sanatate. Aceasta energie am inceput sa o reinvestesc, mai mult decat inainte, in alte chestiuni, si anume in cele care imi faceau bine (sport, de exemplu). Cumva, mi-am asumat (si nu doar mental) nivelul la care eram si pur si simplu am inceput sa simt ca pot trai cu asta, fara sa ma mai gandesc. Nu mai era o problema pentru mine.

Nu as putea spune ce anume a adus aceasta acceptare a situatiei, dar am incetat sa mai lupt, am incetat sa imi doresc cu orice pret sa indrept situatia si sa o schimb in bine. Poate ca m-a parasit frica. Sau poate ca am acceptat frica. Frica de boala, frica de moarte, frica de necunoscut si de viitor. Nu pot spune exact, dar cumva, ma cuprinsese sentimentul ca sunt bine asa cum sunt.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s