Ganduri despre cea mai adanca adictie: mancarea

E atat de usor sa  fii confuz, cand vine vorba despre ce e bine si ce nu, legat de alimentatie, intr-o lume in care e promovata abundenta, prea mult-ul si lipsa bunului simt intern, incat mi se pare ca nu ai incotro, decat sa decizi ca e timpul sa te auto imputernicesti si sa te intorci la tine insuti si la starea de bine.

E posibil ca tot ce am sa zic in continuare sa fie interpretat (nu, nu vreau sa spun ca toti oamenii ar trebui sa posteasca – asta e alegerea fiecaruia, si nici nu vreau sa spun ca mancarea e nociva, ca e ceva rau!), dar as vrea sa iti impartasesc ce am experimentat, in ziua in care am renuntat la postul total.

O sa incerc sa exprim cat pot de bine ce mi-a trecut joi seara prin minte, cand m-am intrebat ce ma tulbura. Iar cand sunt atenta si deschisa spre mine, raspunsul il primesc in primul gand ce-mi vine in minte; m-am gandit ca omenirea sufera de cea mai adanca adictie: mancarea. M-am gandit ca adictia asta e mai grea decat dependenta de alcool, tutun, cafea. La toate am renuntat destul de usor, desi lipsa cafelei mi-a provocat, la inceput, dureri de cap serioase. Dar la mancarea gatita de mama, spre exemplu, sufleteste, mi-ar fi chiar greu sa renunt, daca mi-as propune sau daca as fi nevoita sa fac asta.

Toata seara de joi, dupa ce am mancat, m-am simtit tulburata, la un nivel subtil si inexplicabil rational. Am simtit un fel de compasiune pentru noi, oamenii, si pentru atasamentul legat de mancare, mai ales de cea gatita si de ceea ce simtim cand mancam, emotional. M-am gandit ca daca pentru celelalte adictii omenesti (droguri, alcool, tutun) exista centre de dezintoxicare, grupuri de sprijin etc., pentru adictia de mancare, se intervine, de multe ori, cand e prea tarziu. De ce? Fiindca orice fiinta trebuie sa manance, ca sa supravietuiasca. Cat, ce si cand…ei, astea sunt doar detalii.

Mancatul in exces si consumul de produse lipsite de nutrienti nu sunt condamnate de societate, de familie etc., asa cum se intampla in cazul drogurilor, alcoolului ori tutunului). Cu complicitatea tuturor (caci doar toti facem asta si de aceea e greu sa arati cu degetul), mancatul in exces si consumul unor alimente care in loc sa ne dea energie, ne-o fura, sunt chestiuni tratate de toti ca o normalitate, fiind un comportament chiar incurajat (caci altfel cum s-ar explica abundenta de astfel de produse si de reclame, cu care suntem bombardati in orice revista sau pe toate posturile tv? Cum s-ar explica ca personajele care promoveaza acest gen de produse sunt de cele mai multe ori supraponderale? Actori, cantareti ori alt tip de artisti, care au depasit demult o greutate normala, vor sa credem nu doar ca e ok sa consumam un anumit tip de cascaval, de branzica sau de carnati, sau de chipsuri ori de bere, dar ca ar fi chiar bine sa o facem, de vreme ce ei fac asta, ca exponenti de varf ai acestei societati si se simt bine-n pielea lor si au si un statut de invidiat!).

Ce spun specialistii? Pai multi nutritionisti recomanda 3 mese pe zi si 2 gustari, lactate, carne si, eventual, si cate un mic desert la finalul mesei, cand lucrurile stau exact pe dos. Suntem construiti cu nevoi mult mai mici si cu cat ne mentinem mai simplu modul de alimentatie, cu atat mai mult usuram digestia si asimilarea a ceea ce mancam. Cu cat mancam mai mult si mai complicat, cu atat ne incarcam mai mult fizic si ne adormim spiritul. Sunt unii care spun ca exact asta isi doreste societatea de la noi: sa ramanem niste fiinte adormite, atat spiritual, cat si mental.

E studiat si dovedit stiintific ca, la fel ca orice drog, produsele alimentare au potentialul de a influenta creierul, alimentele stimuland nivelul de dopamina si serotonina din creier. Aceste substante dau energie (efemera) organismului, motivatie si sentimente de placere sau multumire, blocand emotii neplacute si devenind o scurtătură spre o fericire de moment. Astfel, organismul incepe in curand sa tanjeasca dupa efectele oferite de cresterea dopaminei si serotoninei, iar mancarea devine, in mod inconstient, substanta pe care nu o mai folosim pentru corp, ca hrana, ci ca sa ostoim goluri sufletesti, ca sa amortim dureri sau frustrari adanci ori, pur si simplu, fiindca asa ne-am obisnuit corpul: sa ii dam sa manance din 3 in 3 ore, ca sugarilor, ori altfel, organismul e lipsit de energie si de vitalitate. 

In week-endul trecut am nimerit pe ProTv, la emisiunea “Ce se-ntampla doctore”? Am fost cateva minute atenta, fiindca am vazut ca se vorbea de alimentatie. Ce am aflat: ca intotdeauna e bine sa ne ascultam organismul cand vine vorba de pofte; creierul stie cel mai bine de ce anume avem nevoie (chiar si cand ne cere chestii care clar ne intoxica?). Apoi, am aflat ca, copiilor si tinerilor nu are niciun rost sa le interzicem dulciurile. Ei au nevoie de astfel de produse, iar consumul de dulciuri face parte din etapa aceasta a vietii. Apoi, am mai aflat ca oamenii sunt proiectati genetic sa manance mult mai mult decat au nevoie, fiindca au ramas cu amintirea vremurilor de demult, cand mancarea nu era disponibila la orice colt. Asadar, au fost expuse, in nici 10 minute, o multime de informatii contradictorii, care pe un om normal, sa zicem asa, l-ar fi “ajutat” sa traga urmatoarea concluzie: noi, oamenii, nu ne putem lupta cu cine suntem (adica niste animale pofticioase si lipsite de discernamant, cand vine vorba de mancat). Mai mult, ca e ok ca tinerii si copiii sa consume dulciuri (imaginile prezentate erau foarte graitoare, in acest sens) si ca totul e bine, nu trebuie si nici nu poti face nimic in privinta aceasta.

Si daca tot vorbeam de specialisti, sa vezi cum acelasi nutritionist se joaca cu mintile noastre. Acum cateva luni am auzit-o pe doamna doctor nutritionist Bilic spunand ca incurajeaza postul total, ca un mod de a ne mentine si greutatea, si sanatatea (bine, a subliniat tot timpul ca este forte greu sa sustii treaba asta, ca sucurile din legume si fructe au prea multe calorii, pe care creierul nu le numara, ca lactatele ne mentin tractul intestinal sanatos etc). E un salt urias declaratia doamnei nutrionist: “Noi nu mai suntem demult copii în creştere. Metabolismul nostru nu mai are nevoie de trei mese şi două gustări”, dupa ce, in alt interviu, aceasta decreta ca trebuie sa avem 3 mese pe zi si 2 gustari, daca vrem sa slabim! Tot pe domna nutritionist Bilic am auzit-o spunand ca laptele si cornul sunt combinatia ideala pentru o masa sanatoasa, pentru copii si ca “fuctele si legumele suna bine, dar doar pentru adulti”, fiindca pentru copii, acestea nu sunt hranitoare, nu sunt nutritive; copiii au stomacul mic si e o greseala sa il umpli cu multe fibre si apa, continute de fructe si legume (doamna nutritionist probabil nu stie cati copii sufera de constipatie)! Mai spunea doamna doctor nutritionist ca ar trebui sa hranim copiii cu alimente dense caloric si care dau satietate copilului, cum ar fi painea, cornul si laptele (doamna Bilic recomanda 3 pahare de lapte/zi pentru copii; “Copiii si femeile ar trebui sa bea lapte ca pe apa”.) Deci un nutritionist decreta ca painea e un aliment care da satietate timp de 3-4 ore, ca inghetata este buna (nu, nu se referea la cea din fructe) si ca fructele ar trebui consumate ca desert. Din nou, sunt lansate informatii care zapacesc oamenii si care in loc sa ii ajute, ii baga intr-o ceata periculos de densa.

Stii cum ajungi sa probezi totul? Cand experimentezi pe pielea ta, cand incerci, o perioada macar, sa schimbi ceva. Dar ideea ca sunt responsabila pentru starea mea de bine, pentru felul in care simt si gandesc, m-a speriat la inceput. Foarte tare. Acum, faptul ca eu aleg pentru mine zilnic felul in care ma simt, imi da sentimentul de self empowerment (asta s-ar traduce auto imputernicire, cred:-) ), de libertate si de liniste interioara. Pentru ca nu e responsabilitatea nimanui cum ma simt, cu atat mai putin a vreunui doctor care, pana la urma, ma poate salva oare de mine insami, de obiceiurile si de tiparele mele? 

Si nu, nu vorbesc de la “inaltimea” celui care a ajuns la acest nivel (caci mai am pana acolo), ci din intelegerea faptului ca omul poate alege sa isi depaseasca conditia de animal care lupta pentru supravietuire, ca se poate elibera de dependenta gustului si a poftelor, de ideea ca daca “sare” o masa, din cand in cand, se va topi, precum o lumanare, ca isi poate inspira copiii, invatandu-i ca inteligenta corpului o depaseste pe cea a mintii, ca organismul si simptomele acestuia, le sunt aliati, ci nu dusmani, ca trebuie sa isi asume consecintele, atunci cand exagereaza cu ceva, ca e ok sa nu manance, cand se simt rau, ca nu trebuie sa le fie teama de voma sau de diaree ori de febra, fiinca acestea sunt mecanisme naturale, pa care corpul lor le foloseste, pentru a se curata. PENTRU CA ORGANISMUL UMAN ESTE O MASINARIE PERFECTA, pe care insa noi, sufletele intrupate in el, ne pricepem atat de bine sa il dam pe mana altora, sa-l desfaca in bucati (uitand ca suntem un intreg), sa privim cum componentele sale, candva perfecte, se deformeaza, se imbolnavesc si apoi sa ne prefacem ca nu stim cum am ajuns complet neputinciosi si lipsiti de bucurie!

Cativa cititori m-au rugat sa le dau sursele mele de inspiratie, privitoare la postul total. Pe acest blog am scris mult despre ce m-a adus in acest punct si ce am intreprins pana acum. Cred ca, pentru a sustine un mod de viata pe o directie, e nevoie sa intelegem mai intai cateva principii simple, legate de corpul nostru. Nimic complicat (uneori, prea multa stiinta strica), ci cateva lucruri de baza, a caror intelegere sa ne ajute sa ne intoarcem la directia stabilita, atunci cand mai “alunecam”. Un prim principiu de baza ar fi intelegerea celor doua fluide din corpul nostru: sangele si limfa. Cred ca intelegand macar un pic din modul cum functioneaza ele si importanta de a avea o bucatarie curata (sangele, care hraneste celulele), dar si un sistem de canalizare eficient (limfa, toaleta celulelor), ar fi de ajuns sa ne “auto imputernicim” sa facem schimbari in modul de a ne trai viata.

In acest sens, iata mai jos o lista cu cateva din titlurile, documentarele ori filmele de pe Youtube, care m-au ajutat sa inteleg mai bine ce se intampla in interiorul meu si sa aplic schimbari, din ce in ce mai hotarate.  Pe masura ce imi amintesc si de alte surse de inspiratie sau gasesc unele noi, voi completa lista. Din pacate, majoritatea surselor de mai jos nu sunt traduse, dar cred ca mare parte din cititori se vor descurca. Sa fie cu folos! Si nu uita te rog: nu trebuie sa crezi nimic! Judeca si experimenteaza tu!

1/ Dr. Robert Morse: “The Great Lymphatic system”:

2/ Dr. Robert Morse: “The Healing Crisis”:

3/ Dr. Robert Morse: “Detoxification, Regeneration, and Healing”:

4/ Dr. Robert Morse: “Everything you need to know about foods”:

5/ Dr. Robert Morse & Hilde Larsen: “The crazy simple truths about health!”:

6/ Dr. Robert Morse debunks the Concept of Deficiencies:

7/ Prof. Dr. Thomas Seyfried: “Fasting, Autophagy and Cancer”:

 8/Pro. Dr. Thomas Seyfried – “Water Fasts” as a Potential Tactic to Beat Cancer”:

9/Dr. Goldhamer: “Food Addictions, Fasting, Curing Diseases”:

10/Documentar Arte France: https://doxologia.ro/video/documentare/postul-o-noua-terapie-documentar:

11/ https://www.scribd.com/doc/88021780/Postul-un-miracol-Paul-C-Bragg

12/ Dr. Michael Mosley’s ‘Eat, Fast and Live Longer’ – BBC Complete Documentary : https://vimeo.com/103656060

13/https://liviabonarov.files.wordpress.com/2013/08/valeriu-popa-vindecarea-prin-gandire.pdf

14/https://body30.ro/2017/01/27/cum-ne-ingrasa-insulina-1/

15/ Dr. Fung- Postul: https://liorisme.com/?s=Postul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s