Category: Spending my time

Gym Lioristic (6). Total body workout

Published on by liorisme2 Comments

Anul asta, ne-am trezit ca a dat navala vara peste noi. Dupa ce zile la rand ne-au udat ploi reci si ne-a suflat vant de noiembrie, brusc, tropicele s-au mutat in Romania. Pe caldura asta ravasitoare, daca nu te trezesti foarte dimineata, e mai complicat sa faci sport intens. Eu sunt tare matinala din fire, nu am probleme sa ma trezesc, dar nu e nimeni sa ma filmeze, caci copiii dorm la ora aia. Asa incat, intr-o seara de sambata de ciresar, cand vantul se milostivise sa miste frunzele copacilor si firul ierbii din curte, ne-am pus pe treaba (eu si Gia, Eva doar distrandu-se pe seama noastra :-)).

11
E varaaaaaa!

Cel mai bine ma simt cand fac sport dimineata, pe stomacul gol. Beau doar apa cu pudra de orz verde si lamaie. Altceva nu-mi trebuie. Corpul e usor, limfa fiind fericita sa circule libera, dupa stagnarea de peste noapte. Desi am filmat seara, dupa ora 18, ore bune dupa pranz, nu m-am simtit la fel de bine ca in diminetile cand in stomac nu a ajuns nimic solid. Dar mi-am dorit sa filmez, mai ales ca la asta participa si Gia…Sunt cam putine lucruri distractive,  pe care le facem impreuna…O alta parte buna a filmarilor, este faptul ca pot apoi sa vad ce am de corectat. Pe ici, pe colo, postura sufera si cum nu am oglinda in care sa ma privesc cand fac sport, filmuletele Giei sunt tare folositoare. Imi pare rau ca ne restrange timpul maxim de filmare (20 de minute), caci daca Gia nu ma anunta cate minute mai avem (cum s-a intamplat si acum), nu reusesc sa filmez tot ce mi-am propus si inregistrarea se termina brusc.

Cele mai multe dintre exercitii, asa cum ai sa vezi, sunt “tacute” (silent/quiet workout). Adica, nu am avut prea multa topaiala. Asa, nu riscam sa creasca pulsul prea tare, mai ales ca este cald si, in plus, daca stai la bloc, nu deranjezi nici vecinii! Pentru ca in spatele casei aveam umbra la ora aia, am cam fost restransa de spatiu si Gia a hotarat ca e mai bine sa puna pauza in filmare, ca sa poata repozitiona camera video, de cate ori filmam pe saltea. Sper ca asta sa nu fi daunat prea tare cursivitatii filmarii.

10
Bycicles

 

8
Finger taps

In ultima vreme, m-am concentrat mai mult pe exercitii de “strength” si mai putin pe cele de tip cardio, care ridica pulsul foarte sus. Simt ca de asta am nevoie in aceasta perioada si ca asa e mai bine pentru corpul meu. Si, de asta data, m-am ajutat de un Timer gasit pe Net, ceea ce ma incanta tare. Nu a mai trebuit sa numere nimeni. Ne-am ocupat doar de miscare. Ar fi fost bine sa il folosesc si la stretching, asa nu depaseam timpul maxim de filmare.

BeFunky Collage4
Chaturanga and hip drops

 

BeFunky Collage2
Stretching

 

BeFunky Collage3

 

BeFunky Collage1
Am sustinere:-)

Sper ca exercitiile filmate de Gia (30 de secunde workout si 10 secunde, resting), sa iti placa si sa te motiveze, caci vara e abia la inceput si cine nu vrea sa fie in forma, pentru zilele de plaja ori pentru rochitele estivale? Mai jos, gasesti lista exercitiilor executate (prefer sa folosesc engleza, pentru ca chiar nu as sti sa traduc unele elemente sau in romana ar suna caraghios). Sa inceapa tonifierea, zic! 🙂

INCALZIRE (WARM-UP)

  1. Jumping rope
  2. Silent jumping jacks
  3. Strike downs
  4. Quick knees
  5. Deep froggers

WORKOUT (2x)

  1. Sumo squat+2 lifts
  2. Bicycle abs
  3. Chaturanga + downward facing dog + jump
  4. Plié squat pulses
  5. Plank+finger taps
  6. 5 kg rows
  7. Elbow hip drops (left side)
  8. In and Out V abs
  9. Elbow hip drops (right side)

STRETCHING (aprox. 3 minute)

Data care vine, te provoc sa facem impreuna exercitii de tonifiere a picioarelor si intarirea muschilor spatelui. De asemenea, abia astept sa ii implic mai mult si pe copii, intr-0 filmare cu exercitii dedicate lor, copiilor.

Pe data viitoare!

Viata ca un film…fotografic (IX)

Published on by liorisme3 Comments
IMG_20151205_182448.jpg
Primul meu calendar cu Madonna, cumparat din Piata Civica din Tulcea, imediat dupa Revolutia din ’89

Ma intreb daca, astazi, copiii si adolescentii mai aduna amintiri. Gia si Eva au obiceiul de a pastra chestii, dar sunt lucruri fara semnificatie: cartonase de pe la Mega Image, tot felul de mici bijuterii, accesorii de prins parul (nenumarate bentite, cordeluse, clamite), jucarioare de la Kinder Surprise, dar nimic care sa se lege de un anumit moment din viata lor. Poate ca, intr-un fel, o fi mai bine asa. Nu se ataseaza nici de lucruri, nici de ceea ce au semnificat acestea.

In copilaria noastra, a celor nascuti prin anii ’70, existau activitati, care astazi sunt uitate. Sa ridice mana cine nu avea “Caiet de amintiri” in anii ’80. Pana si baietii se indeletniceau cu asa ceva, iar Catalin a fost si el “in trend”, fiind si azi posesorul unor pagini pline de amintiri frumoase. Cumva, desi o mare strangatoare, eu l-am ratacit pe-al meu, insa am reusit sa pastrez toate jurnalele. Mi-a placut mereu sa scriu, asa se face ca am pastrat impresii si amintiri asternute pe hartie, inca din scoala generala si pana prin facultate.

Filmul fotografic derulat azi este din trecutul lui Catalin. Dar cu singuranta toate “Caietele de amintiri” se completau dupa aceleasi reguli: raspundeai la un set de intrebari puse de autorul/autoarea colectiei de amintiri si asa, poate aveai sansa sa afli, de exemplu, cine pe cine place. Si tot cu ocazia asta, puteai sa te “capeti” cu vreo poza cu artistul preferat, de prin reviste straine (o raritate pe-atunci) sau, in cel mai rau caz, cu decupajele de pe ambalaje de la sapun. 🙂

Nu scapa nimeni de la completat “Amintiri”: vecini, prieteni, “dusmani”, colegi, fete, baieti…A, parintii nu aveau acces la asa ceva, desigur. Ce bine! 🙂

IMG_20151205_181530

IMG_20151205_181634

IMG_20151205_181729

IMG_20151205_181706

 

In alergare (jocul de-a mintea si de-a acceptarea)

Published on by liorismeLeave a comment

13087573_1058096680900628_5489164962010812842_n

Inainte de fiecare cursa, imi promit ca nu voi lasa orgoliul sa-mi sopteasca la ureche cat de incet alerg, ce tare gafai si cum raman la coada, in timp ce ma straduiesc sa-mi tin pulsul jos. De fiecare data, imi spun ca alerg de placere, ca nu ma intereseaza timpii, distantele sau locul pe care-l ocup. Uneori, jocul acesta, de-a mintea si de-a acceptarea, imi iese. Alte ori insa, nu reusesc sa ma bucur doar de natura si de oameni, in timp ce picioarele mele credincioase, ma sustin in timpul cursei. Da, picioarele nu ma tradeaza (nici macar febra musculara nu am facut), daca le antrenez, daca fac stretching si daca nu exagerez. Pulsul insa imi reaminteste ca NU POT, chiar daca vreau. Am simtit asta aproape dureros in timpul cursei de ieri, de la Baneasa Trail Run (cel mai tare traseu de pe-aici!). Dupa 6 km, daca lungeam pasul, inima imi urca in gat, bubuind, si nu stiam daca vrea sa imi strige sa o las mai moale, ca am hemoglobina 6 sau era doar un alt tertip al mintii de a ma convinge ca sunt o victima si mai bine renunt.

Continue reading “In alergare (jocul de-a mintea si de-a acceptarea)” →

40 de ani: varsta de aur a femeii

Published on by liorismeLeave a comment

“You’re not 40, you’re eighteen with 22 years experience.”( Unknown)

In urma cu un an, ma intreaba Eva intr-o duminica seara: “Mami, tu cati ani ai?” “40”, ii raspund eu, senina. Eva face ochii mari, se da un pas inapoi si exclama: “Doamne fereste!”

Mi-amintesc ca si mie, cand eram de varsta Evei, lumea imi parea prea mare sa o pot cuprinde, iar parintii mei, rudele si vecinii erau deja batrani in ochii mei, desi mama avea doar vreo 30 de ani…Nu ma mira ca pentru urechile Evei, varsta de 40 de ani este una foarte inaintata.  (Privind pozele de la nunta, imi zice: “Ai fost cea mai frumoasa mireasa! Dar sa stii ca si acum esti draguta!”)

Ce nu stie insa fetita mea cea mica este ca, daca privesc in urma, eu am inviat dupa 37 de ani, iar acum, la aproape 42 de ani, simt ca incep sa gust cu adevarat viata.

FotorCreated
La 36 de ani, sarbatorind drumul spre varsta de aur

Am sa iti spun de ce:  pe la 20 de ani, ai viata inainte, dar esti la inceput de drum si ai atat de putina experienta de viata si atat de multe de trait si de demonstrat! Prioritatile sunt studiile, gasirea unui loc de munca si integrarea in societate. Apoi, spre 30 de ani, intemeiezi o familie si lucrurile se complica: vrei casa, masina, vin copiii, cu bucurii, dar si griji si timp minim pentru tine.

Parca mai ieri aveai 25 de ani, ochiul luminos, gene fluturande, par bogat, o gasca mare de prieteni si nenumarate vise de visat si de implinit. Cand, 10 ani mai tarziu,  primul copil incepe scoala, oglinda iti arata un chip de femeie matur, cu riduri fine si ceva par alb, cu lumina ochiului usor umbrita de nopti nedormite, de alergatura, de serviciul solicitant, de ingrijorarea pentru parinti, care incep sa imbatraneasca si sa aiba si ei nevoie de tine…

Apoi, pe masura ce se apropie de 40 de ani, femeia a vazut, a simtit si a cuprins o parte din intelepciunea lumii, stiind ca e abia la jumatatea drumului. O femeie care se indreapta spre 40 de ani stie ca viata e asa cum vrea ea sa fie, caci Universul ii intoarce ce ofera ea insasi si stie ca ai sai copii sunt copiii acestui Univers si ca ei nu ii apartin. Si asa, intelege femeia ca fericirea vine din acceptarea a ceea ce este; si incepe femeia sa isi doreasca sa se iubeasca chiar asa cum (crede ea ca) e: imperfecta, cu riduri, par alb si rarit (ah, candva nu reusea sa isi vada pielea capului, de desimea parului!), cu cearcane adanci si gene moi, cu insomnii si ingrijorari de mama, de sotie, de sora si de fiica. Incet, incet femeia simte ca a venit vremea ei, fiindca a implinit varsta de aur: 40 de ani.

Cu putin noroc, cu munca multa, langa Omul sau, cu incredere si sprijin parintesc, femeia de 40 ani are casa, masina, copii de scoala si…credit la banca. Da, zbuciumul, alergatura si rutina zilnica a vietii de angajat si de om cu familie numeroasa nu au disparut si vor fi prezente ani buni, de-acum incolo. Dar, asa cum ziceam, intre timp, femeia de 40 de ani a priceput ca viata se traieste, cu bune si cu rele; femeia la 40 de ani nu se mai sperie asa usor, cand apare o viroza la copii (fiindca a inteles ca toate vin din interior si acolo e si rezolvarea), cand isi pierde locul de munca (fiindca toate se intampla cu un sens, spre binele Sinelui), ori cand Bunica isi luxeaza piciorul (fiindca si Bunica a invatat cum functioneaza organismul si stie ca acesta se repara, daca-i dai voie) sau cand zapada a acoperit DN1, tocmai pana la Ploiesti (fiindca a invatat ca natura, oricum se manifesta, e perfecta asa cum este).

Femeia la 40 de ani poate, in sfarsit, sa isi acorde putin timp si atentie siesi, macar la primele ore ale diminetii. Incepe sa faca zilnic miscare, incepe sa scrie pentru sine si pentru altii si sa isi ingaduie sa citeasca cateva pagini dintr-o carte. Femeia la 40 de ani isi reaminteste ca e inca tanara si e fericita sa constate ca, desi peste chipul sau anii si-au asezat discret intelepciunea, trupul zvacneste de nerabdarea urmatoarei competitii sportive ori a unei dimineti cu ploaie in geam, cand exercitiile de fitness  o fac sa se simta mai bine decat la 25 de ani.

Copiii femeii de 40 de ani au inca nevoie de ea, dar femeia a invatat ca cea mai pretioasa mostenire pe care le-o poate lasa e propriul exemplu: acela ca, o femeie la 40 de ani e mai in forma ca niciodata, emotional si fizic, fiindca doar de ea depinde sa se simta si sa arate mai bine decat in urma cu 20 de ani. Si doar de ea depinde sa se mentina la fel.

Bratele femeii de 40 de ani au purtat deja prunci, iar sportul nu face decat sa ii reaminteasca cata determinare si forta sta in ele. Picioarele femeii de 40 de ani au alergat pe carari mai mult sau mai putin batatorite, iar miscarea fizica o ajuta sa stie ca ele trebuie sa ramana in forma, caci carari sunt inca multe de descoperit. Cerul sufletului femeii de 40 de ani a fost instelat si cu bucurii, si cu tristeti, dar sportul o ajuta sa nu mai lase mintea sa dicteze sufletului ce sa simta. La 40 de ani, parul femeii e musai a fi vopsit la minim doua luni, dar ce mai conteaza, cand o manuta de copil sterge cu grija firele albe, ude de transpiratia efortului fizic, dupa o cursa de 10 km? Femeia la 40 de ani reinvata sa se bucure de ceea ce poate corpul ei si stie, astfel, ca si peste 20 de ani, ea nu va fi povara celor dragi, ci ajutor.  Fiindca atunci cand corpul poate, si mintea vrea.

Femeia la 40 de ani se bucura, facandu-si cu incredere planuri de viitor; viseaza la clipa cand nepoteii vor fi pe picioarele lor, iar ea va putea sa isi traiasca urmatorii 30 de ani in locuri mai calde, cu fructe din abundenta, cu soare, nisip fin, valuri si nori fermecati. Cu ochii mintii, femeia de 40 de ani se vede intr-un mic bungalow, pe o plaja tropicala, alaturi de Omul ei, planuind primul lor Ironman si scriind povesti de viata si, astfel, atingand frumos vietile altora. La fundatia  acestui plan, femeia de 40 de ani aseaza zilnic cate o caramida, prin alimentatie, ganduri pozitive, miscare si drag de oameni. Iar fiecare caramida, e o zi castigata de viata. Viata pentru femeia de 40 de ani si pentru cei dragi ei.

Si daca rolul de sotie ori de mama nu s-a potrivit sau nu i-a fost harazit sufletului si trupului tau de 40 de ani, atunci, femeie draga, bucura-te de toate cate ai implinit, bucura-te de libertate si de ceea ce esti azi, traind din plin varsta de aur a femeii si anii care vin, facand din sport si alimentatie aliati, ce te vor intari, te vor intineri si iti vor da curajul sa visezi vise, la care nici nu visai in urma cu 20 de ani!

2 ani de Liorisme

Published on by liorisme8 Comments
IMG_20150130_155148-2-2-2
Scrisul in culori…

Scrisul este terapia mea; e un mod de a fi cu mine insami, de a alege cu grija si sinceritate ganduri, cuvinte, stari, pe care apoi le asez in…virtual; e felul meu de a comunica, nu doar cu mine, dar si cu ceilalti, caci scrisul e bucuria de a impartasi cu tine, drag Cititor, ce traiesc, ce cunosc sau ce vreau sa aflu; e modul in care pot sa iti spun povesti de viata ale unor oameni deosebiti, care au ales sa se transforme, inauntru si in exterior; e calea prin care te fac partas la amintirile mele, fixate pe retina aparatului foto. Prin cuvinte, pot sa iti povestesc despre ce imi bucura sufletul, dar si despre ce ma framanta. Cu tine impartasesc retete de mancare, cu care ne delectam acasa, dar si vacantele si aventurile noastre sportive.

Olimp. 2012
Olimp. 2012

Au trecut doi ani. Doi ani in care am cautat si am primit raspunsuri, am invatat si am experimentat multe. Dar poate, cel mai important, am invatat sa ma deschid, tot cu ajutorul scrisului, cu gandul ca daca un cuvant, o fotografie, o emotie emisa ajuta sufletul cuiva, atunci e minunat…

Mi-am zis ca e un moment potrivit sa fac un bilant. Un bilant pe care (cum altfel?) vreau sa ti-l impartasesc. 🙂 Este un bilant in cifre, dar nu e despre cifre, ci despre ce cauta oamenii, ce vor sa afle, despre ce si cat ii intereseaza.

Liorisme nu e un blog culinar. Cu toate acestea, spre surprinderea mea, in acesti doi ani, cele mai multe vizualizari le-a primit un articol-reteta: drob vegan cu ciuperci si verdeturi. De altfel, articolele cu cele mai numeroase vizualizari sunt retete de mancare. Sincer, am fost un pic dezamagita sa vad ca interesul cel mai mare este pentru mancare (“Mai putina mancarica si mai multa miscarica!”, indemna cu haz domnul doctor Virgiliu Stroescu), asa ca am fost tare bucuroasa ca articolul despre Rich Roll ameninta suprematia articolului cu drobul. 🙂

Dupa retete, cele mai de success articole sunt cele de la rubrica “Inspired by”. Asta ma incanta mult, fiindca sunt mandra de interviurile si de povestile de viata, spuse “in direct”, chiar de protagonisti, sau culese din vasta gradina a Internetului, de cartile inspirationale de care iti vorbesc sau despre tot felul de trairi ori experiente fizice (ultima experienta “de poveste” fiind legata de postul intermitent).

Cei mai haiosi termeni de cautare au fost, in opinia mea, “vreau sa am un trup de zeu” (sper ca articolul despre Frank Medrano-veganul cu trup de zeu sa-l fi inspirat si ajutat sa isi atinga telul, pe internautul cu pricina) si “iubitul Alexandrei Pacuraru” (e drept ca am 2 articole despre aparitiile Liorisme la TV, care o includ si pe Alexandra, dar niciunul nu dezvaluie identitatea iubitului acesteia 🙂 ).

Dupa Romania, tara din care se acceseaza blogul Liorisme cel mai des, urmeaza Marea Britanie, Canada, Italia, Spania, Statele Unite, Franta, Belgia, Austria, Norvegia, Moldova si alte tari europene. Am avut surpriza si bucuria sa vad ca blogul e citit de oameni din tari taaare indepartate precum Australia, Japonia, Noua Zeelanda, Mauritius, Quatar, Argentina, Maroc, Chile, India, Brazilia, Peru, Ghana, Tunisia, Egypt…Si iata cum, nicio apa nu mai e greu de inotat, niciun munte nu mai e dificil de escaladat si niciun taram, oricat de indepartat, nu e greu a fi strabatut, atata vreme cat exista Internet si, mai ales, interes pentru a accesa informatii. De aceea, Liorisme multumeste tuturor pentru comentarii, pentru ganduri impartasite si pentru interes!:-)

…Si mai multumesc pentru sansa de a cunoaste si de a ma apropia de oameni minunati, de povestile lor si, mai apoi, pentru oportunitatea de a duce mai departe aceste povesti. Ma simt norocoasa si bucuroasa peste masura cand ma vad cu oameni pe care aproape ca nu-i stiu si ei imi spun ca au facut nu stiu ce reteta lioristica, ca au citit cu incantare vreo carte de care povestesc pe blog, ca au tratat cu mare succes amigdalita copilasului cu cartofi rasi sau ca au renuntat sa manance zilnic dulciuri, ori carne, sau ca s-au apucat de sport ori chiar de post cu apa, dupa ce au citit randurile mele. Cred ca e o binecuvantare sa atingi pozitiv vietile oamenilor din jur, sa vezi ca le e bine, prin schimbarile pe care le fac (de multe ori, cu mult efort) si pentru asta, din nou, MULTUMESC!

24 mai 2013 288
Liorisme (by Gia, 2013)