Viata ca un film…fotografic (IX)

IMG_20151205_182448.jpg
Primul meu calendar cu Madonna, cumparat din Piata Civica din Tulcea, imediat dupa Revolutia din ’89

Ma intreb daca, astazi, copiii si adolescentii mai aduna amintiri. Gia si Eva au obiceiul de a pastra chestii, dar sunt lucruri fara semnificatie: cartonase de pe la Mega Image, tot felul de mici bijuterii, accesorii de prins parul (nenumarate bentite, cordeluse, clamite), jucarioare de la Kinder Surprise, dar nimic care sa se lege de un anumit moment din viata lor. Poate ca, intr-un fel, o fi mai bine asa. Nu se ataseaza nici de lucruri, nici de ceea ce au semnificat acestea.

In copilaria noastra, a celor nascuti prin anii ’70, existau activitati, care astazi sunt uitate. Sa ridice mana cine nu avea “Caiet de amintiri” in anii ’80. Pana si baietii se indeletniceau cu asa ceva, iar Catalin a fost si el “in trend”, fiind si azi posesorul unor pagini pline de amintiri frumoase. Cumva, desi o mare strangatoare, eu l-am ratacit pe-al meu, insa am reusit sa pastrez toate jurnalele. Mi-a placut mereu sa scriu, asa se face ca am pastrat impresii si amintiri asternute pe hartie, inca din scoala generala si pana prin facultate.

Filmul fotografic derulat azi este din trecutul lui Catalin. Dar cu singuranta toate “Caietele de amintiri” se completau dupa aceleasi reguli: raspundeai la un set de intrebari puse de autorul/autoarea colectiei de amintiri si asa, poate aveai sansa sa afli, de exemplu, cine pe cine place. Si tot cu ocazia asta, puteai sa te “capeti” cu vreo poza cu artistul preferat, de prin reviste straine (o raritate pe-atunci) sau, in cel mai rau caz, cu decupajele de pe ambalaje de la sapun. 🙂

Nu scapa nimeni de la completat “Amintiri”: vecini, prieteni, “dusmani”, colegi, fete, baieti…A, parintii nu aveau acces la asa ceva, desigur. Ce bine! 🙂

IMG_20151205_181530

IMG_20151205_181634

IMG_20151205_181729

IMG_20151205_181706

 

3 thoughts on “Viata ca un film…fotografic (IX)

  1. buna Lioara…ce nebunie era cu acest caiet…toate fetele din clasa, bloc,cartier, aveau asa ceva. Stiu ca trebuia sa scrii cate ceva in el, sa lipesti o poza, il luai cu tine acasa, sa ai timp sa te gandesti ce amintire lasai in acel caiet…era o nebunie…frumoase vremuri au fost.

    Liked by 1 person

  2. Noi, eram mai profunzi si pretuiam lucrurile marunte care ne bucurau sufletul, atunci! Copiii din ziua de azi sunt mai inteligenti, dar uita mai repede, ORICE! Imi place cand ne smulgi din cotidian si ne rascolesti amintirile, deși tema disertației a pornit de la caietul cu amintiri al soțului tău! Deci…eu am tinut doua caiete cu diverse amintiri, gânduri, poze, desene de-ale colegilor: unul la sfarsitul clasei a VIII-a si celalalt la sfarsitul clasei a XII-a…Cat am stat la garsoniera, le tineam in cutii pentru pantofi si, fiindu-mi la indemână, le răsfoiam mai des! De când ne-am mutat la casă, le-am urcat in pod si….aproape că le-am uitat până astăzi! Încă le păstrez, pentru copiii mei, deși nu sunt convinsă că vor avea vreun interes pentru ele! Știu că mi-ai scris și tu câteva rânduri care, de fiecare dată când le-am recitit, m-au pus pe gânduri! Erai exagerat de profundă pentru noi, ATUNCI, ești exagerat de profundă ȘI ACUM, când tendința tuturor este, din păcate, SUPERFICIALITATEA! Promit să le caut la un moment dat și să-ți trimit o fotocopie!

    Liked by 1 person

    1. Cum ziceam, eu nu am aruncat mai nimic din trecut. Pe langa zeci de biletele, felicitari, vederi, scrisori, am pastrat si o multime de casete audio (cine le-o mai asculta vreodata?).Pe masura ce mai scriu un episod din “foiletonul” “Viata ca un film…fotografic”, imi dau seama ca am ramas agatata, intr-o masura, in trecutul meu si ca asta vine cu niste blocaje interne. De fapt, de-asta am si inceput sa derulez filmul vietii, sperand ca, pana la final, sa ajung la niste concluzii. Daca va fi asa, voi vedea. 🙂
      Cat despre ce mi-ai scris, m-as bucura mult sa vad, in caietul tau, ce am scris eu asa de interesant, incat sa ma categorisesti “exagerat de profunda”. :-))) Multumesc pentru tot ce mi-ai scris, te imbratisez cu drag, Marcela! 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s