In 2011, cand m-am apucat serios de sport, contextul era oricum, numai ideal nu: mă recuperam după o operație abdominală complicată, hemoglobina mea era inca mica si tocmai imi pierdusem jobul pe care il avusesem 12 ani. Copiii mei erau încă mici și aveau multa nevoie de mine, eu ma apropiam vertiginos de varsta de 40 de ani, iar in acel an, primavara se lasa asteptata, așa că afara era umed, murdar și rece.
Continue reading “Nu Astepta Momentul Perfect ca sa te Misti!”
This post is inspired by a day at Eva’s school, when she had for lunch “only” a full box of grapes. Eva told me how, at lunch time, everybody panicked, especially the growing ups. 🙂 She was asked many times if that is all she eats, if that is satiating enough, if she is not hungry etc. They all offered her either bread, fries or…ice cream. She refused and said she is just fine with what she eats, but the third time she has been offered an ice cream, she said yes. She told me she fully enjoyed the desert and that she had fun looking to how everybody was so worried about the fact she had for lunch only fruits.
Continue reading “How the natural became the unnatural? / Cum naturalul a devenit nenatural?”
Acum vreo 23 de ani, intr-o plimbare de seara catre “Monumentul” din Tulcea, Catalin, tinandu-ma strans de mana, imi zugravea cu incredere, in culori vii si foarte realiste pe atunci, viitorul nostru. Noi doi, spunea el, ne vom gasi de lucru in alta tara din Europa asta frumoasa, ne vom muta acolo si ne vom trai altfel vietile. Altfel decat ai nostri. Il ascultam atunci increzatoare si vedeam cu ochii mintii ce imi povestea.
Am impresia ca, de vreun an incoace, viata ma obliga sa aplic tot ce citesc si ce ascult de ani de zile. Si cum poti invata mai bine, daca nu prin experienta directa? …incepand cu provocarile pe care corpul meu mi le tot serveste de vreo 15 ani (raspunzand, de fapt, la modul cum gandesc, cum ma hranesc, cum simt) si terminand cu felul in care apar tot felul de oameni si de circumstante si care imi schimba cursul drumului, pe care tocmai alesesem sa merg…
Cam toata viata, mintea mea si-a pus chinuitoare intrebari, scormonindu-mi constant fiinta. Cititul si dialogul cu tot felul de oameni mi-au imbogatit viata si am incercat sa iau de la fiecare, ce simteam ca mi-ar fi de folos. Insa, mai mereu, raspunsurile le-am primit pe cai si in momente neasteptate, caci invataturile cele mai de pret nu au venit din carti sau din documentare; cele mai profunde lectii de viata le-am primit de la copiii mei si din durere. Din aceste lectii invat constant si am incredere ca, incet, incet, mi le voi insusi cu rabdare si iubire:
Liorisme 