There is a time…

melc
Take your time. We have all the time in the world. Mai 2015

“Do you want to improve the world? I don’t think it can be done.

The world is sacred. It can’t be improved.

If you tamper with it, you’ll ruin it. If you treat it like an object, you’ll lose it…”

(Lao Tzu, Tao te Ching-The Way)

Ce nerabdare ne incearca pe noi, oamenii, in toate…Cand suntem mici, abia asteptam sa ne facem mari, ca sa putem lua decizii singuri si sa facem ce si cand ne place; cand mai crestem, nu mai avem rabdare sa vina ziua noastra, Craciunul, Pastele, 1 Iunie, ca sa primim cadouri; apoi, cand intram la scoala, ne dorim sa vina mai repede vacanta; mai tarziu, asteptam cu nerabdare prima intalnire si primul fior, primul sarut, prima noapte de iubire, primul copil, prima masina, concediul, salariul, prima zapada, primul ghiocel ori dorim cu putere sa ne revenim repede, repede dupa vreo suferinta fizica…si toate vin, iar apoi trec…exact cand si cum trebuie sa se intample; indiferent de nerabdarea si de zbaterea noastra de oameni. Cu cat incercam noi sa grabim lucrurile, cu cat intervenim mai brutal in curgerea fireasca a vietii, impotrivindu-ne ori dorind sa controlam, cu atat ne deconectam mai mult de la ceea ce e deja perfect, de la Divin.

Ce specie oare mai sufera de atata nerabdare? Ce specie isi provoaca siesi atata suferinta, neintelegand rostul a tot ce aduce viata?

freedom. Aprilie 2014
Timeless moments… Aprilie 2014

“…We have all the time in the world
Time enough for life
To unfold all the precious things
Love has in store…”

(Louis Armstrong. We Have All The Time In the World)

Gia n-a vorbit nici repede, nici tarziu. La 2 ani si un pic spunea propozitii simple si ne declara cu patos ca ne iubeste. Tot de la aceeasi varsta, nu a mai avut nevoie de pampers. Cu Eva, cu totul alta poveste. 🙂

Acum doua veri, cand Eva avea 4 ani impliniti, in vacanta la Byala, am cunoscut o familie de romani cu doua fetite. Cea mica nu avea mai mult de 2 ani. Intr-o seara, la masa, s-a apucat sa ii explice Evei de ce sunt sanatoase fructele! Toata teoria! Exact ca un om mare! Nu puteam sa cred cat de cursiv vorbea si ce vocabular folosea deja! Eva noastra abia incepuse sa lege propozitii si copilul asta mai avea putin si ii aseza explicatii in scris!…Noroc ca eram la al doilea copil si nu ma ambalam cu una, cu doua. Desigur ca toata lumea ne sfatuia sa o ducem la psiholog, la logoped sau alti specialist, fiindca “nu e normal sa nu vorbeasca la varsta asta”! Dar lumea nu stia ca Eva prefera sa comunice zbierand, decat vorbind. De la 5 luni de viata si pana spre varsta de 4 ani, a tipat mult si tare. Exact ca un leu-paraleu nascut in luna august. 🙂 De ce ar fi avut nevoie de limbaj, cand asa comunica mai eficient? Cu tipatul, ne capta instantaneu atentia. 🙂 Apoi, o vedeam ca era treaza la minte, intelegea tot. Am simtit ca trebuie sa o lasam in pace, ca inca nu era vremea ei sa se exprime in cuvinte. Dupa 4 ani, a inceput brusc sa vorbeasca bine, cu muuuulte cuvinte. Dar si azi, la aproape 6 ani, se balbaie uneori, mai ales daca se grabeste. E interesant ca nu se enerveaza pe ea insasi. Incearca de cateva ori sa se exprime si, daca nu reuseste, zambeste, da din mana a intelegere si isi vede de ale ei. Iata intelepciunea copilului, in contrast cu apucaturile adultilor. Cand noi, cei mari, nu reusim ceva sau nu ne iese ce ne propunem din prima incercare, ne judecam aspru, ne incarcam sufletul si mintea, uitand ca toate astea insemna neacceptare de sine, in felul asta ranindu-ne singuri. Copiii, cel putin cei “nestricati” inca de “educatie”, se accepta si se iubesc pe sine si pe altii, fara complicatii. Iar atunci cand se mai necajesc, supararea lor e ca o ploaie de vara: se revarsa pe neasteptate, dar la fel de repede trece, lasand in urma racoreala si aer respirabil. Copiii: cei mai mari invatatori pe care ii putem avea in viata!

oct-nov 2012 067
There is a time for being sad…
oct-nov 2012 048
and there is a time for being happy…Nov. 2012

De pe la 3 ani, am tot incercat sa o “dezvatam” pe Eva de pampers, folosind tot felul de metode. Nu prea a functionat. De aproape un an, Buni o trezea pe la miezul noptii, ca sa faca pipi, dar chiar si asa, uneori uda patul. Au fost perioade cand parea ca “am scapat”, dar o luam dupa o vreme de la capat. Cateodata, ne mai necajeam pe ea si o certam. Ba, incepusem sa ma intreb daca nu o fi ceva in neregula cu rinichii ei, ori cu vezica ori mai stiu eu cu ce, mai cu seama ca Gia uitase de pampers de la 2 ani si mi se parea ca e o diferenta prea mare! De fiecare data insa, o voce in interiorul meu imi spunea ca inca nu e vremea. Rabdare, mamico, rabdare…

Acum vreo doua luni, intr-o seara, fiindca nici Buni nu era acasa, nici Catalin, am hotarat sa nu o mai trezesc in noaptea respectiva. Nu fiindca as fi simtit ca Eva este pregatita sa simta ca vrea pipi, ci pentru ca, odata trezita, eu nu as mai fi adormit usor la loc si perspectiva asta nu ma incanta. Asa ca mi-am luat inima in dinti, am vorbit la culcare cu ea si i-am spus ca eu am incredere ca ea va simti daca vrea pipi. I-am lasat olita langa pat si i-am spus sa ma trezeasca doar daca simte ca s-a udat, ca sa o pot schimba de hainute si sa pun alte asternuturi. A fost atat de draguta! Mi-a zis: Stai linistita, mami, am aproape 6 ani! 🙂 Din acea noapte, Eva nu a mai facut in pat….caci vine o vreme pentru toate…

Saptamana trecuta, joi, Eva s-a trezit cu noapte-n cap, cu durere de burtica si stare de voma. In timpul zilei, a tot vomat, a facut si febra. Joi spre vineri, in miez de noapte, printre lacrimi, Eva suspina: Mami, nu mai suport raul asta! O sa imi treaca vreodata? Nauca de oboseala si neputinta ca nu o pot ajuta prea mult, mi-am amintit de titlul acestui articol, inceput de ceva vreme si inca neterminat…There is a time…Am tinut-o strans in brate si i-am soptit: Da, draga mea, e doar o viroza; ai sa fii bine, caci toate trec! 🙂

“…There is a time for being ahead, a time for being behind;

A time for being in motion, a time for being at rest;

A time for being vigorous, a time for being exhausted;

A time for being safe, a time for being in danger…”

(Lao Tzu, Tao te Ching-The Way)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s