Am gatit aceste briose dupa Craciun, tot cu gandul la musafiri, dar recunosc ca am avut emotii, fiindca nu au avut consistenta brioselor “obisnuite”. Mi-a fost teama ca acest lucru s-ar putea sa nu fie pe placul mesenilor. Dar m-am inselat; s-au mancat absolut toate, cu mare incantare, la aceeasi masa, ceea ce m-a bucurat peste masura, mai ales ca am folosit ingrediente “normale”. 🙂
Draga Cititorule,
Te invit sa “gusti” o noua reteta, plamadita de mainile lui Catalin si cu un pic de asistenta din partea noastra, a fetelor. :-). O reteta simpla, dar delicioasa, cum atlfel? 🙂
Ingrediente blat:
-4oo gr faina integrala+100 gr, faina alba
-3 linguri de ulei de masline
-1 cana cu apa calduta
-1 praf de sare
Ingrediente umplutura:
-1 dovleac mediu (luat din supermarket)
-100 gr caju (cred ca merge si avocado)
-3 linguri zahar integral
-miere, dupa gust
-1 lingurita esenta naturala de vanilie (am gasit la Plafar)
-fulgi de nuca de cocos si de ciocolata, pentru decor
Mod de preparare:
-intai, se prepara blatul (ca sa ii dam timp sa se odihneasca, sa creasca, pana e gata umplutura): faina se puna intr-un castron; se face o gaura in mijloc, adaugandu-se apa, uleiul si sarea; toate ingredientele se incorporeaza; se framanta bine aluatul format si se lasa apoi sa se odihneasca; intre timp, facem umplutura;
-dovleacul se da pe razatoare, se amesteca cu 3 linguri de zahar integral (Catalin a vrut sa fie sigur ca e destul de dulce, dar cred ca chiar nu era nevoie de zahar); ca la orice desert, adaugam si un praf de sare, pentru gust; dovleacul se pune intr-un vas incapator (noi am folosit un wok), la foc mic, pana se inmoaie si se elimina apa in exces; initial, ni s-a parut ca e prea mult dovleac, dar scade mult, asa ca l-am folosit pe tot; apoi, se ia dovleacul de pe foc si se lasa la racit (noi l-am scos afara); cand s-a racit suficient, indulcim cu miere dupa gust;
-pentru o consistenta interesanta (moale/crocant), jumatate din compozitie am blenduit-o, impreuna cu crema de caju (preparata tot la blender, cu o ceasca de apa); ulterior, am omogenizat dovleacul-crema cu cel razuit; data viitoare, incercam sa dam toata compozitia la blender; la final, se adauga si vanilia;
-intre timp, aluatul se intinde rotund si se pune in forma de tarta, presand cu degetele bine; se da la cuptorul incalzit in prealabil, pentru aproximativ 20 de minute, la 180 gr Celsius; din resturi de aluat, Gia a mestesugit cateva figurine, pe care le-am bagat la cuptor, impreuna cu blatul. S-au transformat in doua “flori”, puse in forma de silicon si in cativa biscuiti, pe care fetele i-au savurat cu miere:-) Tot timpul cat a stat in cuptor, am supravegheat blatul, avand grija sa nu se intareasca excesiv;
-cand e gata, blatul se scoate din cuptor si se adauga dovleacul; se mai da la cuptor 5 minute, cu ventilatorul pornit, pentru o crusta frumoasa (optional);
-cat e inca calda tarta, se orneaza cu fulgi de cocos si ciocolata neagra, data pe razatoare (fii generos cu ciocolata; data viitoare noi asa o sa facem, fiindca e o combinatie desavarsita intre ciocolata si dovleac, desi nu m-as fi gandit!).
Sper ca rezultatul, cel putin cel din poze, sa fie destul de imbietor, pentru a te convinge sa incerci aceasta reteta absolut de-li-cioa-sa, pe care sa o savurezi alaturi de cei dragi, asa cum am facut si noi! 🙂
Up-date, 01 ianuarie 2016: pentru prietenii nostri de la Ploiesti, care ne-au fost musafiri aseara, Catalin a reinventat reteta asta minunata. Nu credeam ca tarta de dovleac de la Craciun poate fi mai buna, si totusi, Catalin a reusit sa o faca chiar mai delicioasa si mai aratoasa! 🙂 De asta data, a pus un pic de bicarbonat de sodiu in aluat (jumatate de lingurita) si, pentru umplutura tartei, a blenduit toata compozitia de dovleac. Rezultatul a fost un blat mai pufos si o crema fina de dovleac, care odata intarita la gerul de afara, a putut fi savurata de noi si de musafirii nostri, pe narasuflate. 🙂
Profit de actualizarea acestui articol, ca sa iti multumesc ca citesti Liorisme si sa iti urez La multi ani, drag Cititor! Ganduri bune sa te insoteasca tot anul 2016, sa ai inima calda si mintea deschisa, ca sa poti trece prin anul care a inceput azi, sanatos si bucuros!
Cu drag, Lioara
Intr-o dimineata, l-am auzit pe Dobrovolschi la radio, povestind despre un hamburger din quinoa, gatit de el in week-end. Stii la ce rubrica a povestit despre bucatareala vegana? La “Penibilizator”! 🙂 Daca esti ascultator de Radio Guerilla (ma rog, Gold FM, de ceva vreme, din cauza problemelor de licenta pe care le-au avut), stii ca la “Penibilizator” prezentatorii povestesc ce au facut sau ce li s-a intamplat penibil in ziua anterioara. Asadar, in 2015, mai in gluma, mai in serios, gatitul fara carne este considerat a fi ceva penibil! 🙂
Ei bine, eu voi fi mai mult decat penbila, in ochii unora, cu aceasta reteta extrem de simpla, dar tare gustoasa. 🙂 Nu are carne, nu are lactate si nici zahar, se prepara cat ai zice…”penibil” si pana si Eva, care nu se da mereu in vant dupa deserturile pe care le fac in casa si care, in viziunea ei, nu pot concura cu gustul de zahar din comert, pana si ea, de asta data, a cerut inca o portie! 🙂
Pentru ca in week-end am gatit la pranz cam mult orez rosu, simplu, doar cu apa si nitica sare, spre seara, lui Catalin i-a venit ideea sa facem un desert cu orezul ramas. Doamne, ce simple sunt unele idei si, totusi, cat de…delicioase! 🙂
Deci, peste orezul ramas am pus vreo 2 linguri de miere, 2 lingurite de cacao si o mana de nuci, bucatite. Am omogenizat totul, amestecand bine. Ce sa zic? A iesit un fel de coliva extrem de aromata si satioasa. Sigur mai repetam pozna, mai cu seama ca, asa cum pomeneam mai sus, copiilor le-a placut tare mult! 🙂 Ce conteaza ca suntem penibili, daca ceea ce gatim se mananca cu mare pofta? 🙂
Ca sa vezi ce echipa facem noi acasa, eu am gasit reteta si Catalin a gatit-o. 🙂 Este vorba despre pizza cu blat din…mamaliga. Da, stiu, suntem mari mamaligari, mai ales copiii…dar parca mai bine malai, decat grau.
Ingrediente
-mamaliga
-2 pungi de spanac congelat
-aprox. 10 ciuperci champignon
-2 maini boabe de porumb (optional, pentru ca ai nostri copii sunt fani)
-2 ardei, taiati fasii
-mozzarella (optional, tot pentru copii)
-usturoi, dupa gust
-mirodenii
Mod de preparare
Asadar, se face mamaliga (multa, ca pentru o familie numeroasa, ca a noastra). Spanacul (noi am folosit congelat) se pune intr-o cratita cu capac, la foc mic, pana ce se inmoaie bine, in apa pe care si-o lasa. Cam dupa vreo 20 de minute, se adauga usturoi zdrobit si un pic de ulei (optional) si se amesteca bine. Ciupercile se calesc si ele putin.
Mamaliga galbioara se intinde repejor in tava de la cuptor, acoperita cu hartie de copt. De-asupra, asezam cu drag spanacul, apoi ciupercile, peste care punem boabele de porumb si mirodeniile.
Nu uitam de ardei. La final, dam pe razatoare nitica mozzarella, pentru bucuria copiilor, pe jumatate din pizza…ca sunt unii dintre noi, care nu papa asa ceva. 🙂 Bagam tava la cuptor, pana prind culoare ardeii si se topeste mozzarella.
Scoatem din cuptor tava si lasam sa se racoreasca si sa se mai intareasca mamaliga. Da’ sa stii ca noi nu am prea avut rabdare. 🙂 Am portionat draguta de pizza si am dezlipit hartia de copt, de pe fiecare felie. Si daca intorci portia de pizza cu mamaliga in sus, ca sa poti dezlipi hartia, compozitia ramane la locul ei. 🙂
Draga Cititorule, cine a incercat reteta Ciorba de Burtus Pleurotus, nu s-a mai oprit din mancat si din repetat experienta. 🙂 Ce sa ne mai ascundem dupa deget, este o mancare grozava! Catalin, mare bucatar, s-a hotarat sa o reinventeze:
Ciupercile champignon se fac crema in blender, adaugand un pic de apa, daca este nevoie. Ciupercile pleurotus se dau de-o parte. “Supa” de caju se toarna apoi peste morcovi si peste crema de ciuperci champignon, intr-o cratita incapatoare, amestecand totul bine, bine, pentru omogenizare.
Liorisme 
