Acest articol este un raspuns la mesajul Oanei, primit zilele trecute tocmai din Timisoara.
Ii multumesc Oanei pentru ca m-a inspirat sa scriu articolul de astazi. Am inserat comentariul meu in textul ei, pentru a lega mai usor raspunsul meu la cele scrise de Oana.
Draga Lioara,
Citind aici cele 4 articole despre proteina cu atentie mare, am inceput sa-mi pun cateva intrebari.
Eu cred ca trebuie sa fim echilibrati in tot ce mancam, asa spune si marele profesor, Ovidiu Bojor, care a ajuns la 90 ani si spune ca dupa 40 ani sa mancam carne de la tara de 2 ori pe saptamana, dar mai bine peste si carne de curcan, cate un ou proaspat si multe, multe fructe si legume proaspete si fara chimicale, sa postim in cele 4 posturi de peste an, sa iubim tot ce ne inconjoara, sa respectam regula celor 3 opturi: 8 ore de somn, 8 ore de munca activa si 8 ore de relaxare. In fine, il citesc cu mult drag si am analizat experienta personala a Cristelei Georgescu, a lui Mimi Walter, a ta, a d-nei dr. Sorina Soescu si din toate, am inceput sa nu mai stiu sigur cum si ce e bine sa mancam. Eu am colonul iritabil de vreo 15 ani, am malabsorbtie si nu absorb fierul si acidul folic,de aici am si anemie, dar nu pot sa consum mult timp fibre si fructe proaspete si legume, caci ma irita si fac diaree. Sorina Soescu spunea ca, atunci cand suntem intoxicati, nu suportam cruditatile. Am facut si fac cure de detoxifiere cu argila, deparazitare; acum fac si repopularea florei intestinale, dar e greu sa ajungi la un echilibru. Atat timp cat nu elimini factorul declansator al colonului, si anume stresul, iar dieta nu este echilibrata, nu scapi de colonul iritabil. Apoi fructele si legumele sunt toate pline de chimicale, pesticide; si atunci, ce se manncam? Spunea dr Sorina Soescu ca da, asa este, dar ele nu sunt formatoare de mucus si nu consuma atata energie in procesul de digestie si nu putrezesc in colon, ca sa atraga parazitii. Dar citesc si eu, ma documentez mereu cu tot ce pot si intru in ceata uneori.
Domnul doctor Ovidiu Bojor, un om de o blandete deosebita, dincolo de stiinta si de experienta adunate pana la venerabila sa varsta, indeamna la cumpatare, ca omul care a trait peste jumatate din viata sa intr-o lume diferita de cea de astazi, adica in vremuri cu alimente naturale, cu poluare mult sub limitele a ce experimentam acum, cu miscare fizica si timp petrecut in si cu natura, cu legatura cu Divinitatea si cu propriul Sine.
Astazi, cati dintre noi stiu si pot sa isi permita “regula celor trei 8”? Prea putini, daca ma intrebi pe mine. Nici macar copiilor nostri nu li se ingaduie luxul de a trai cu aceasta regula! Intr-o lume plina de stres, competitivitate, ore nenumarate petrecute la birou, la scoala sau in masina, cu poluare de toate felurile, cu alimente care fac orice, mai putin sa ne hraneasca, cu timp minim pentru respirat in natura si reconectat la propriul suflet, mai crede cineva ca ne putem asigura sanatatea, “traind echilibrat”? Eu cred ca astea sunt timpuri care cer redefinirea termenului “echilibrat”.
Domnul doctor Bojor spune ca DACA nu ne putem “lasa” de carne, macar sa mancam carne slaba sau peste, iar regimul ovo-lacto vegetarian, promovat de domnia sa e cu siguranta un rau mai mic, decat dieta “normala” a majoritatii oamenilor, dar cand vorbim de un organism cu probleme, se cer schimbari mai drastice in modul de viata. Fara schimbare, unori radicala, cum se poate schimba ceva?
Pana si postul despre care vorbeste domnul Bojor nu e bine inteles astazi. Se stie ca majoritatea produselor de post comercializate sunt cel putin la fel de daunatoare ca cele cu carne sau cu lactate, daca nu chiar mai periculoase, prin ingrediente si prin gradul inalt de procesare. Pe vremuri, bunicii nostri cand spuneau post se refereau la pauza alimentara totala, macar de doua ori pe saptamana. Azi, postul inseamna abstinenta de la carne si lactate, in timp ce papilele gustative se bucura de tot felul de creatii omenesti, care numai echilibru sau abtinere nu inseamna.
Dieta echilibrata moderna, de care se tot vorbeste, inseamna, pentru cei mai multi oameni, a manca “de toate”. Oare problemele de care se plange majoritatea, au survenit in urma unei diete “neechilibrate”, restrictive? Cel mai probabil, nu. Mai mult si mai diversificat, nu inseamna mai bun, mai bine. Incarcam stomacul cu toate grupele de macronutrienti, in incercarea de a nu lipsi cumva corpul de ceva, cand tot ce are nevoie acesta este o PAUZA. Din experienta stiu acum ca mai putin inseamna mai mult, de fapt. Daca intestinul subtire este “colmatat” de atata dieta “echilibrata”, orice suplimente/ingrediente pe care le ingeram in ideea de a suplini ceva ori de a ne deparazita, in vreme ce continuam a consuma aceleasi alimente care au provocat simptomele, sunt complet inutile. Nu echilibrul ne lipseste, ci pauza si simplificarea la toate nivelele vietii noastre agitate si abundente.
Nu traim deloc intr-o lume ideala si da, nici fructele si nici legumele nu scapa de tratamente chimice. Dar cu siguranta sunt in rau mai mic. Sa facem ce putem, cu ce avem, fara sa idealizam, dar si fara sa dramatizam. Toata lumea m-a avertizat ca, mancand atatia pepeni luni de zile (ce au format cam 80% din dieta mea saptamani intregi) o sa absorb prea mult azot. Ei bine, asa o fi fost; dar cu toate astea, fara suplimente ori sucuri din legume, a fost prima data cand pe rezultatul la analize nu a mai aparut diagnosticul de “anemie”, dupa 15 ani si chiar mai mult. De ce? Pentru ca in sfarsit, intestinul meu a putut absorbi fara probleme tot ce avea corpul nevoie, desi mancam doar fructe, in special pepene.
In special in ultimele luni, mi-am scuzat si acceptat exceptiile alimentare (cate un dulce, de exemplu) atunci cand aveam perioade mult prea stresante (inerente in viata oricui), de parca mancand pe fond emotional se rezolva factorul stresant. Este fix invers: cand mananci mancare care te coboara si pentru care corpul cheltuie procente importante din energia de care dispune, nu faci decat sa pui paie pe foc si sa intretii, spre exemplu, un colon iritabil. Stiu cat e de greu sa nu faci exceptii, dar cand alegem sa le facem, macar sa nu ne pacalim ca “ne cere” sau ca are nevoie corpul de ele, ca nu cumva sa se dezechulibreze. Sa fim sinceri cu noi insine si sa constientizam ca doar poftele, ori dorinta de a ne integra ne conduc spre exceptii, ci nu inteligenta organismului, care stie ca nu de alimente care ne adorm simturile avem nevoie pentru a ne simti bine.
Am citit de exemplu si ce a cauzat moartea lui Steve Jobs, pe langa viata haotica: ”Vegetarian înrăit cu tendințe vegane (consumul alimentelor doar în stare crudă), Jobs a respectat până în ultima zi de viață un regim de viață spartan, despre care se spune însă că i-ar fi făcut mai mult rău decât bine.
În ultimul an ca liceean, Jobs a deschis cutia pandorei în privința alimentației, mâncând numai fructe și legume. Mai mult, după o documentare asiduă despre vegetarianism, fondatorul Apple a jurat să renunțe definitiv la carne și a strâns și mai tare cureaua: petrecea zile întregi flămânzind și când în sfârșit mânca, își permitea doar două alimente, morcovi și mere. Lecturile sale l-au influențat mai mult decât ar fi vrut să recunoască și în curând s-a dezis de carbohidrați și de produse lactate. A rezistat o săptămână întreagă mâncând doar mere, după care încă una în post negru, “păcătuind” doar cu frunze verzi de salată. „După o săptămână începi să te simți fantastic. Ai energie mai multă, pentru că nu mai trebuie să digeri atâta mâncare. Eu mă simțeam atât de bine, încât am ieșit la la plimbare de câteva ori prin San Francisco”, povestea Jobs. Până la frutarianism n-a mai fost decât un pas, bazându-se pe argumentul că fructele îl vor ajuta să elimine mucusul toxic adunat în organism de-a lungul vremii și, implicit, să-i garanteze sănătate veșnică. DIETA CU MERE: Credea într-atât de mult în beneficiile dietei sale, încât a renunțat complet la deodorant și ocolea tot mai des dușul, convins că organismul său este curat atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară.
FRUTARIANISMUL și CANCERUL: Întreaga familie Jobs a înțeles că stilul lor de viață îi îmbolnăvește după prima operație de cancer pancreatic suferită de Steve, așa că Laurene a început să le diversifice micuților alimentația. În 2008, geniul IT a trecut prin cea mai neagră fază a tulburării sale alimentare, slăbind în jur de 20 de kilograme. Jobs spunea că perioadele de foamete îl făceau să se simtă euforic. Abia în ultimii ani de viață, soția a cerut ajutorul nutriționiștilor și al psihologilor. În cele din urmă, Jobs a fost răpus de cancer pancreatic, iar unele voci din lumea medicală dau vina pe devotamentul său pentru fructe. Fructoza conținută de acestea are un indice glicemic mare care suprasolicită ficatul și pancreasul, contribuind totodată la apariția cancerului de pancreas. Un studiu publicat în 2007, în Jurnalul American de Nutriție, a găsit legături directe între acest tip de cancer și consumul excesiv de fructe și suc de fructe, fructoza fiind sursa de bază pentru aceste celule canceroase”.
Am vrut sa-ti scriu cu Steve, nu ca sa contrazic pe nimeni, nu ca spaima a bolii, ci pentru ca as vrea sa inteleg de fapt, cum e bine sa facem ca sa mancam sanatos, unde este adevarul?
Daca “ma citesti”, atunci sigur ai citit si despre faptul ca “fructoza este un zahar simplu, care ajută sistemul nervos și ficatul și care intră în celule fără să folosească receptorii de insulina, deci fără să încarce pancreasul”. Nu e acesta articolul in care sa dezbat (din nou) acest aspect. Daca vrei opinia mea personala, fructele sunt dieta optima pentru om si pe langa acestea, de prea multe nu ar mai fi nevoie.
Jobs a murit din cauza cancerului pancreatic, nu pentru ca era “vegetarian inrait”. A fost un tip extrem de framantat toata viata si a suferit de complexul copilului abandonat. A supravietuit totusi multi ani, in ciuda bolii, cel mai probabil tocmai pentru ca multa vreme a consumat hrana vegana, pentru ca tinea post negru si pentru ca era conectat la corpul lui. Doar cine a experimentat macar o vreme dieta cu fructe ori postul negru intelege motivatia lui Jobs de a trai astfel.
Jobs stia ca trupul lui nu poate fi demontat si reasamblat, precum un computer, pentru a fi reparat. Pana la finalul vietii, medicii si cei apropiati l-au facut sa se simta un sinucigas, pentru ca incercase sa tina piept abordarii “traditionale”. Si astfel, geniul unui om care a schimbat Planeta a fost ingenunchiat de “metoda stiintifica”: deconectarea de la propriul organism, ciopartirea si tratamentul cu acizi.
Desi exista atat de multi oameni care s-au vindecat de boli terminale, cu hrana vegana, omenirea se agata de experientele “nereusite”, in speta cea a lui Job Steves. Nu stim ce anume a dus la imbolnavirea lui Jobs si cu siguranta nici medicina nu stie. Dar ce bine ca putem da vina pe ceva (dieta stricta), fara sa putem dovedi nimic. De ce? Pentru ca asta alegem sa intelegem din aceasta poveste: ca nu e nevoie sa ne schimbam. Putem face in continuare ce facem de ani de zile si ce face toata lumea, pentru ca oricum ne imbolnavim.
Cautand adevarul in acest fel, nu putem ajunge prea departe. De ce? Pentru ca nu exista asigurari. Viata si corpul omului sunt mult mai mult decat ceea ce mananca. Dar mancarea e printre putinele aspecte pe care omul le poate controla in mare masura. Eu am inteles un lucru foarte simplu: daca fac ce am facut mai bine de 30 de ani si nu iau masuri (drastice, pentru unii), pot sa imi vad foarte clar prezentul si viitorul: boala si suferinta.
Toti marii intelepti ai lumii ne-au transmis, sub o forma sau alta, ca atunci cand gandim si vorbim mai putin, stim tot ce e nevoie sa stim. Nimeni nu ne poate invata nimic, cata vreme mintea pune totul la indoiala si nu ne lasa sa experimentam, ca sa verificam cu adevarat informatiile care ajung la noi.
Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte simple: daca Dumnezeu voia ca omul sa manance complex si sofisticat, pentru a fi sanatos, asta ar fi fost la indemana noastra (adica, nu ne-ar fi luat ore in sir sa gatim, sa crestem animale si apoi sa le sacrificam, sa consumam bani, timp si energie ca sa curatam dupa ce mancam ceva) si oamenii, ca specie, ar fi inflorit. Ori suferinta fizica si sufleteasca a ajuns la cote care ne arata ca ceva nu facem bine.
Cand am ales, macar o perioada, sa simplific cu adevarat ceea ce mananc (iar fructele sunt cele mai simple alimente si, in acelasi timp, cele mai bogate, caci nu iau nimic, dar dau totul), corpul meu nu a mai avut nicio carenta si nicio suferinta. Cand am ales sa ma intorc la mancare gatita si la pacalit simturile, am stiut ca o fac pentru mintea si confortul meu fizic si emotional, ci nu pentru ca organismul meu ar avea nevoie de asa ceva.
Dupa ani de zile de cautari, stiu ca nimeni si nimic nu ma poate invata sa fiu mai buna cu mine si cu corpul meu; e alegerea mea cum ma comport. Stiu asta pentru ca am experimentat si ce imi face bine, si ce nu imi face bine destul timp, incat sa trag concluzia aceasta. Si, la nivelul la care sunt azi, nu mai am indoieli ca simplitatea in toate e raspunsul: simplitatea hranei, a gandurilor, a emotiilor, a vietii in intregul ei. Si daca ceva nu ma lasa inca sa trec la urmatorul nivel, aceea e tot mintea mea, care inca are nevoie sa fie, macar din cand in cand, actor principal in filmul vietii mele. Fiindca asta stie mintea sa faca cel mai bine: sa complice, sa compare, sa dramatizeze, sa sperie si sa insinueze indoiala. Dar indoiala de care vorbesc nu se mai refera la intrebarea daca mancand doar fructe gresesc (caci stiu prea bine ca asa mi-e cel mai bine), ci la alte aspecte mult mai putin…materiale…
Sunt foarte multe de spus si imi doresc sa gasesc linia dreapta spre armonia interioara. Am simțit sa scriu sincer cele de mai sus in speranta ca tu, prin experiența personală, prin studiu facut de multă vreme, ai reusit cu siguranta sa-ti faci un fundament solid despre alimentație si sport si eu cred ca pot sa cred fără doar si poate, in ceea ce ne împărtășești. Uneori, in calea spre vindecare avem nevoie si de sfaturi de la oamenii pe care îi simtim ca au ajuns acolo unde le e bine. Multumesc inca o data. Oana, TM.
Calea spre vindecare inseamna sa vrei sa iesi din vis. Cand incepi sa deschizi ochii, e bine sa o faci pana la capat, chiar daca este un proces de durata, care cere sacrificii de multe ori. Dar mai presus de toate, procesul acesta cere renuntarea la lupta si, in schimb, observarea si imbratisarea a CEEA CE ESTE.
In final (sper sa nu fie prea straniu), draga Oana, iti las cateva fraze din unul din filmele mele preferate, Vanilla Sky, care sper sa te inspire si sa iti lase mintea sa lucreze in slujba inimii:
“Every passing minute is another chance to turn it all around“. (“Orice minut care trece este inca o sansa sa schimbi ceva”.)
“I want to live a real life… I don’t want to dream any longer“. (“Vreau sa traiesc cu adevarat. Nu mai vreau sa visez”.)
“There are no guarantees, but remember: Even in the future, the sweet is never as sweet without the sour“. (“Nu există garanții, dar nu uita: Chiar și în viitor, dulceața nu este niciodată dulce, fără acru”.)
Liorisme 
Draga mea Lioara,
Am citit cu mintea si cu inima deschisa fiecare parte a acestui mesaj.Ma inclin cu IUBIRE in fata ta, si iti multumesc din suflet pentru sinceritate,pentru ca am resusit prin intermediul fiecarei parti sa inteleg si sa-mi lamuresc anumite lucruri fata de care avem indoieli sau intrebari.Am sa-mi listez acest articol si il voi reciti de multe ori ca sa pot patrunde cu adevarat in ceea ce el exprima.Ai mare dreptate in ceea ce mi-ai scris.Si eu citesc si ma documentez mereu si imi doresc sa ajung acolo unde este cel mai bine mintii,trupului si sufletului meu,si sa ajut apoi cu pasi mici pe cei dragi(copii si sotul meu).Vezi,atunci cand ajungi sa simti ca,ceea ce faci este cel mai bine pentru tine,nimeni nu te mai poate influenta.Este mai greu sa inteleaga si copii si sotul meu de ce e bine sa mancam intr-un anume fel,sti ca ti-am mai scris si despre asta.Construim incet ceea ce ne aduce bucurie,implinire si sanatate.Multumesc inca o data draga Lioara.
Cu iubire Oana.Tm
LikeLiked by 1 person
Draga Oana, daca ti-am fost de folos macar un pic, atunci ma bucur mult. Legat de copii, cand le vorbesti si le explici, sunt mult mai deschisi decat adultii. Iar cand unul se schimba, toti se schimba. Be “the man in the mirror!” Cu drag, L.
LikeLiked by 1 person
Draga Lioara,
Pentru ca primesc semnale de la corpul meu,care cere o schimbare mai mare am,vorbit cu duhovnicul meu,explicandu-i ca,acum de circa 2 luni,ca urmare a prob.cu mama,alimentatiei neechilibrata si stresul acumulat, prob.cu SCI s-a acutizat si ca,mi-e greu cu ce mananc (am prob.cu scaunele-diaree),in fine si cum sa postesc in postul Pastelui?
Mi-a recomandat sa tin de 2 ori pe sapt.post negru.Am spus ok,voi incerca sa tin si cu mintea si cu sufletul,dar daca nu pot am zis de la inceput?Am citit la tine depre povestea postului 1 si 2 deocamdata.Vreau sa-ti cer cateva sfaturi:
-in postul intermitent cu pauza alim.24 ore(spuneai ca,mananci dim fructe si apoi a 2-a zi dim.iar fructe si in rest bei doar apa plata.Ok,cam cata apa sa beau pana a 2-a zi?
-daca ma apuca ameteala,greata,durerea de cap,cum le dreg?(am citit si linkurile Evei de mai jos din postul1)
-si ultima intrebare:crezi ca mama mea cu diabet pe insulina si tensiune mare ar putea tine 1 zi pe sapt in scop terapeutic?.Cand timpul iti permite,m-as bucura sa-mi scri.Cu multumire OANA-TM.
LikeLiked by 1 person
Draga Oana, simt nevoia sa mai subliniez o data ca, desi am absolvit un curs de nutritie, eu nu sunt medic si tot ce fac e sa impartasesc din ceea ce studiez si inteleg, dar mai cu seama, din ceea ce experimentez. Legat de postul negru, pe care iti doresti sa il adopti, daca as fi in locul tau, as face asa: in primul rand, as renunta, inatai si-ntai, la cat mai multe alimente acide (fainoase, lactate, carne, zahar, sare, cafea, alcool, grasimi). Incearca sa excluzi aceste alimente macar vreo 2 saptamani, in timp ce incluzi in dieta ta cat mai multa hrana vie: fructe (intotdeauna pe stomacul gol-mono fruct, daca e posibil), apoi, la pranz, o salata generoasa cu ceva gatit alaturi (sau, ideal, tot fructe), iar seara ceva usor (o salata, de exemplu). Bine ar fi sa nu folosesti ulei deloc (tine de exercitiu, crede-ma). Poti insa adauga din cand in cand, in salate, o mana de seminte de floarea soarelui sau de dovleac, ori 2-3 linguri de faina din in si susan, cu suc de lamaie sau cateva nuci. Dupa 2 saptamani, incearca sa iti propui sa consumi 2-3 zile / saptamana doar cruditiati (fructe, in special, pe care le tolerezi). Dupa inca 2 saptamani, iti poti propune o zi pe saptamana in care sa ai doar 2 mese pe zi: una in jur de ora 11, doar cu fructe, iar alta pe seara, cu salata si ceva gatit sau tot doar cruditati. Apoi, dupa inca 2 saptamani, poti incerca sa mananci 1 sau 2 zile pe saptamana doar seara, niste fructe (eu nu mananc mai niciodata dimineata, exceptie fac zilele cand fac sport mai mult de o ora; cand tin post negru, mananc seara fructe, nu dimineata). In zilele de post, bea apa cat simti tu nevoie. Tiparele nu folosesc nimanui. Cu cat mananci mai multe alimente vii (in special fructe) si mai putine alimente gatite, cu atat vei fi mai hidratata si vei simti sa bei putine lichide. Legat de simptomele neplacute pe care le-ai putea simti pe parcurs, parerea mea este ca e bine sa nu le “dregi” cu nimic. Stiu ca noi ne dorim sa nu simtim niciun disconfort, daca s-ar putea, dar asta face parte din procesul de curatire si de auto cunoastere. Avand in vedere ca vei face schimbarea treptat, nu ma astept sa experimentezi cine stie ce. In orice caz, pentru dureri de cap si greata, recomand cel mult ulei esential de menta, cu care sa te masezi usor pe frunte, la tample, la ceafa, odihna si hidratare. Daca ai incredere ca organismul tau face ce stie el mai bine, iar tu nu vei sta in calea lui, totul va fi bine, ai sa vezi! Si daca la toate astea adaugi macar un pic de miscare fizica, auto observarea si un zambet larg catre si pentru tot ce este, asa cum este, atunci nu ai motive sa te ingrijorezi. Cat despre mama ta, personal, cred ca nu e niciun pericol sa adopte, in acelasi ritm, dieta ta. Adica, trecerea sa nu fie de pe o zi pe alta, de la carnuri si zahar, la post negru si apoi intoarcerea la acelasi mod de a manca. Avand in vedere ca e totusi sub medicatie, iar schimbarea dietei, mai ales a introducerii postului negru, necesita o atentie sporita (modificarea dozei de insulina), te-as sfatui sa te consulti cu un medic care sa va sprijine in demersul acesta. De exemplu, doamna doctor Sorina Soescu. Tine-ma la curent. Imi poti scrie si pe adresa de email: lioara.clemente@gmail.com. Te felicit, caci te vad hotarata sa schimbi ceva. Iti sunt alaturi, atat cat pot. Seara frumoasa! Cu drag, L.
LikeLiked by 1 person
Oana, atasez aici si doua link-uri cu Dr Morse, vorbind despre cele 2 tipuri de diabet. Mi se pare f important sa intelegeti mecanismul acestui diagnostic:https://youtu.be/CPdoDkUrfXM; https://youtu.be/LKScMG8n6Lg. Tinem aproape. 🤗
LikeLiked by 1 person
Draga Lioara,
Multumesc din suflet pentru mesaj.Ai pus in el ca de fiecare data rabdare,timp,experienta personala(care este cea mai importanta) si iubire fata de aproapele tau.Vreau sa-ti scriu un email in care sa pot sa-ti mai spun inca cateva lucruri.Imi doresc sa aduc schimbare in viata mea si sunt hotarata sa fac asta,doar ca mi-e putin teama din cauza colonului.Sunt sigura insa ca,voi reusii.Cu iubire Oana.Tm.
LikeLiked by 1 person
Corpul lucreaza doar in favorea nostra, chiar si atunci cand nu pare ca e asa ( de exemplu, cand ne doare ceva…e un semnal, de fapt, ca ceva trebuie corectat). Deci, sa nu iti fie teama. Ce ai facut pana acum, te-a adus unde esti. Asadar, treci la urmatorul nivel, ca sa poti vedea schimbari. Astept mail de la tine.
LikeLiked by 1 person
Lioara,
Ti-am trimis ieri emailul.Vroiam sa te mai intreb ceva:de luni am inceput sa scot incet lactatele,carnea si grasimile;cafea,alcool nu consum,dar paine de regula integrala,da.Tu spuneai mai sus sa nu incep 2 zile pe sapt.cu post negru(doar cu apa si ceai) ci cu 2 sapt….sa scot….si apoi mai departe urmat 2 sapt…Am inteles bine?Nu prea pot renunta la painea integrala sau cu maia naturala(avem in Tm.o firma care face paine altfel decat cei 99%din prod.).Nu mananc multa,nu am intoleranta la gluten si ma hraneste(nemancand proteina dect f.putin)Faptul ca acest episod cu colonul(cu scaune moi sau diaree)ma cam tine de 2 luni,cea ce nu s-a mai intamplat asa mult niciodata in 15 ani,m-a facut sa inteleg ca,tb.sa schimb mai multe lucruri in dieta si viata mea.Prob.este ca,in unele zile chiar si fara lactate si carne,mar cu banana(de ex.) ceva nu-i place colonului meu si am senzatia de scaun dupa mancare.Este tare neplacut si atunci nu stiu ce sa mai mananc.Poate imi mai dai un sfat pertinent,o idee cum sa le combin ca sa fie o hrana echilibrata.Te pup.
LikeLiked by 1 person
Buna! Ti-am trimis pe email răspuns. Tine-ma la curent. 🤗
LikeLiked by 1 person
Lioara,
Azi intr-o pauza la serviciu,mi-am facut un folder cu toate mesajele primite de la tine.Pentru ca sunt cu timpul comprimat pana vineri seara,vreau sa le citesc cap coada cu mintea si cu inima deschisa,cum ai scris in email si apoi o sa-ti scriu probabil tot pe email.Mi se pare mai intim.Te pup cu drag si multumesc pentru tot.OANA
LikeLiked by 1 person
Lioara,ti-am trimis acum un email.Te pup Oana Tm.
LikeLiked by 1 person
Draga Lioara,
Azi e 1 Martie.Iti doresc o primavara binecuvantata cu parfum de flori albe,cu multe zambete frumoase,cu multe vise si impliniri,liniste,sanatate si multa iubire de la cei dragi sufletului tau:Catalin,Gia si Eva.
Multumesc pentru luminare.Oana Tm.
LikeLiked by 1 person
Draga Oana, o primavara frumoasa si multa acceptare! ♥️🌹💜
LikeLiked by 1 person
Stimata doamna,
Am citit articolul in trei parti de pe blog, “Povestea postului. Calea catre tinerete?”
Redau aici pasajul care ma intereseaza cel mai mult:
Alimentarea – în timpul meselor, nivelul de insulină este ridicat. Aceasta permite ca absorbţia de glucoză în ţesuturi ( in muschi, creier), sa fie utilizata direct ca energie. Excesul de glucoza este stocat ca glicogen în ficat.
Faza de post-absorbtie (asimilare): 6-24 ore dupa inceperea postului. Nivelul de insulină începe să scadă. Dezintegrarea glicogenului elibereaza glucoza pentru a se obtine energie. Depozitele de glicogen sunt disponibile cam 24 de ore.
Gluconeogeneza: de la 24 de ore la 2 zile. Ficatul produce glucoza noua din aminoacizi, intr-un proces numit “gluconeogeneza”. La persoanele fara diabet, nivelul de glucoza scade, rămânand insa în intervalul normal.
Ketoza – 2-3 zile de la începutul postului – nivelul de insulină scazut, atins în timpul postului, stimuleaza lipoliza, defalcarea grasimilor pentru a obtine energie. Depozitarea sub forma de grasime, cunoscuta ca trigliceride, este rupta într-o coloana glicerol şi trei lanturi de acizi grasi. Glicerolul este utilizat pentru gluconeogeneza. Acizii graşi pot fi folositi direct pentru obtinerea de energie de catre multe din tesuturile corpului, dar nu de catre creier. Corpii cetonici, capabili de a trece de bariera hematoencefalică in sange (această barieră are rolul de filtru pentru a împiedica pătrunderea în creier a unor substanțe toxice, germeni patogeni, care se pot afla în sânge) , sunt produsi din acizi graşi pentru a fi utilizati de către creier. După patru zile de post, aproximativ 75% din energia utilizată de către creier este furnizata de cetone.
Faza de conservare a proteinelor – >5 zile de post – nivelul ridicat de hormoni de crestere menţine masa musculara şi ţesuturile slabe. Energia pentru mentinerea metabolismului este aproape în întregime obtinuta de utilizarea acizilor graşi liberi şi de cetone. Nivelul crescut al adrenalinei previne reducerea ratei metabolice.
Intrebarea mea este, pentru ca nu am gasit nicaieri in text mentionat, ce inseamna “post”? In exemplele de mai sus se refera la post “negru” sau la un nivel de restrictie calorica? Daca da, la ce procent(25%, 50% etc)?
Multumesc mult, anticipat, pentru raspuns.
Sorin
LikeLiked by 2 people
Buna! Articolul despre postul total are mai multe parti. In prima parte, cel putin, se mentioneaza ca e vorba de post total sau “negru”. Deci nu e vorba doar de o restricție calorica. Poate ar ajuta sa citesti toate cele 7 parti. O zi buna! ☺
LikeLiked by 2 people
Buna draga Lioara, tare de mult nu am mai dat niciun semn in scris pe aici!
Cu referire la titlul articolului mentionez ca ambele variante sunt reale dar si aplicabile la mine.
Ca sa nu listez un ditamai romanul (fluviu, ca doar in 10 ani s-au strans suficiente proceduri si situatii medicale prin care am trecut) inserez doar concluzia mea: echilibrul emotional coroborat cu intelegerea propriei fiinte impreuna cu acceptarea a ceea ce sunt m-au adus intr-un punct mai semi-pozitiv.
Si mai ales mancatul cu placere, pe indelete si pe un fond pozitiv.
Intelegerea si acceptul ca ceea ce mananc nu imi face rau (sau nu mai imi face).
Indepartarea gandurilor ca tot ceea ce mananc imi a posibil letal. Tratamente pentru un posibil copil, endometrioza, n fiv-uri, taieturi peste taieturi, sute de pastile si de injectii, histerecto partiale (in 4 randuri, urmeaza ultima anul acesta), depresii ca la carte, boala intinsa pe vecinatatile intestinelor, e si cancer, hai ca inca nu e – au dezechilibrat oribil partea de sus in triada stomac-colecist-ficat plus partial colonul. Si zeci de zile cu reprize nenumarate de voma si durerile…
Si asa am ajuns sa am doar cateva grupe alimentare din care ma hranesc. Dar dupa un moment maxim de click, de maxima luciditate, in care m-am simtit pe mine si am inceput sa ma descopar real si constient.
Dar ce greu le-am descoperit!
Iata ca dupa 10 ani (mai mult chin fizic, de psihic nu mai zic, ca zice medicul destule) am lista mea semi-scurta (pe care o aplic deja de un an si jumatate fara ca problemele din trecut sa mai apara la aproape fiecare masa pe care o luam):
In afara de mere golden (cu pistrui!), ardei gras (doar verde) si salata (cum de care? verde!) in rest toate fructele si legumele nu sunt crude; sunt fie usor aburite, fie fierte, fie perpelite (si s-au nimerit sa fie tot verzi: broccoli, sparanghel, praz; semi-galbui dovlecel, morcov, ceapa).
Din seria lactate si branzeturi am pastrat doar unt (cate o lingurita in legumele fierte, si nu mereu) si parmezan (de care sunt indragostita).
Din seria seminte & uleioase in special seminte de dovleac, in, nuci, migdale (fie crude, fie in salate, fie in mancaruri gatite).
Oua doar sambata si duminica (fie usor prajite, fie omleta-clatita).
Carne – niciodata vita; daca se poate doar porc e cu placere, mai scapa si cate un pui (sunt crescute de ai mei cu cea mai mare grija); ocazional peste (2-3 ori pe an poate).
Un singur soi de paine, masline dietetice, apa doar plata, ceai doar combinatia verde-menta-sunatoare, cafea.
Prajituri / dulciuri – au inceput sa imi displaca (poate un tort cu crema lichida de ciocolata neagra, poate cateva eclere de cioco – per an; in rest, nevoia de dulce o iau din migdale sau cateva fructe confiate).
Post negru nu tin (am insa uneori repaus alimentar de 12-16 ore), doar postul Pastelui (nicidecum tinut cu produse procesate si denumite stiintifico-fantastic drept produse vegetale, nicidecum cele pe baza de soia – care oricum e interzisa la mine).
Si asta este lista mea de alimente la care am ramas.
Nu mai vreau sa incerc metode, diete, detoxificari, meniuri exclusiv ovo-lacto, sau vegane, sau raw-vegane. Le-am incercat si mi-au facut rau. Si nici nu vreau sa ma intorc acolo unde nu mi-a fost bine.
Asa ca, mai greu, dar fiecare isi poate gasi echilibrul (oricare ar fi ala pierdut: emotional, culinar, digestiv, profesional, personal) dar mai ales echilibrul dintre echilibre.
Si, pe langa dezechilibrul culinar legat de boala am avut si perioade lungi de insomnii (stii tu, intai faza de negare, faza de ce bine ma simt cand citesc pana a doua zi, faza de mi-e somn dar nu m-apuca, faza de disperare ca nu mai poti dormi, pana la intrebari absurde de tipul la ce ne-ajuta somnul, de ce sa traiesc o viata in somn si alte stupizenii, pana cand cedeaza corpul, ajungi la upu si te trezesti dupa 24h de somn fortat).
Dar odata cu lista de alimente mi s-a reglat si somnul! Acum adorm in 5 minute si daca as incerca as adormi oriunde!
Plus Divinitatea (asa cum o percep si inteleg eu), plus miscarea doar prin plimbari lungi (in care vizualizez cum imi pun limfa in miscare), plus tot ceea ce percep eu ca e pozitiv pentru corpul si mintea mea. Si am mai umblat si la relatiile cu semenii! Adica am inlaturat (sau s-au auto-inlaturat) toate acele persoane negative, plangarete, vampirii energetici, egoistii, profitorii.
Plus… multe alte lucruri legate de perceptie.
Pe scurt, cu cat ne incordam mai mult sa traim mai bine, mai sanatos, mai echilibrat cu atat riscam sa o dam mai repede (si mai brutal) in bara. Pas cu pas in toate.
Cu cat apelam la ceilalti sa ne ghideze, sa ne invete, sa ne spuna ad-literam cum sa traim, cu atat ne uitam pe noi.
La mine cheia a fost de fapt sa stau eu cu mine, sa imi acord timp, sa ma analizez, sa combin (alimente de exemplu), sa dau timp de reactie ca sa am ce analiza. Ce a dat gres nu a mai fost repetat, ce a fost bine am repetat pana m-am convins ca e bine.
Nu mai tolerez deloc rosiile, dar as manca salata de vinete (doar cu putin ulei si ceva ceapa) si in somn. Nautul ma irita si baloneaza, dar cu fasolea boabe nu am probleme. Iar sotul este exact invers (nu tolereaza deloc fasolea iar vinetele ii provoaca o usoara aciditate).
Iti doresc sanatate, liniste si descoperire de sine!
LikeLiked by 1 person
Draga M, multumesc mult pentru acest mesaj! Ma regasesc in ceea ce spui, in mare parte. Mai ales acolo unde subliniezi importanta si relatia cu sine si cu acceptarea. Legat de alimentatie, ca parte din intregul care suntem, “echilibrat” credeam ca mananc acum cam 15 ani, cand in lista mea se regasea cam ce povestesti tu. Apoi, fiindca nu mi-era prea bine, am tot scos una, alta, pana, am zis eu, am ajuns la echilibrul echilibrului. Din 2013, am scos si mai multe si am zis: gata, asta e! Fara carne ori lactate, fara dulciuri si faina alba, fara cafea sau alcool. Ce sa vezi, peste inca vreo 2 ani, am fost nevoita sa mai scot cate ceva, nu in sensul ca nu le mai consum niciodata, ci in acela ca dieta mea a devenit extrem de simpla, in cele mai multe zile: fructe, fructe, fructe si ceva salate si nuci/seminte, in general, 2 mese pe zi si cel putin o zi de post negru/saptamana. Acesta este echilibrul meu alimentar acum, chiar daca mai adaug si ceva mancare gatita, ma mai dorm cu cate un dulce ori cu vreo muratura. Dar: combustibilul conteaza! Asa cum conteaza si restul. Nu stiu cat de mult ori cat de putin, dar conteaza! Am simtit pe pielea mea in anii astia ca, cu ceea ce consideram candva “echilibrat”, doar supravietuiam. Cand combustibilul este cel potrivit mie, traiesc. Si asta imi schimba si modul cum simt si privesc ceea ce e in jur. Daca mananc ceva greu (de ex, chiar si mai mult orez, fie el si integral), stiu, simt ca m-as duce la culcare. Ce sa mai zic de altele: imi ia foc limba, am degetele si ochii umflati, ma ia si cate un pui de migrena si energia si vibratia mea coboara categoric. Fac exceptii, uneori mai des decat as vrea. Si asta ma ajuta sa fac diferenta intre cum ma simt cand mananc fructe si cum ma simt cand mananc naut ori cartofi, de exemplu. E diferenta intre cum te simti cand nu dormi si cum te simti cand esti odihnit. Nu mai e nevoie sa “ma incordez” ca sa vad. Nu mai e nevoie sa ma lupt cu nimic, nici cu mine, nici cu altii. Pentru mine este foarte clar totul…………Noi, si eu, si tu, impartasim din experienta proprie. Experienta proprie este calatoria de care fiecare om are nevoie, ca sa poata alege. Pentru sine. Ceea ce e minunat. Multumesc inca o data!
LikeLiked by 1 person