La multi ani, drag Cititor! Dupa perioada Sarbatorilor de iarna, care a venit cu siguranta si cu abundenta alimentara, zic sa incepem Anul Nou cu noi informatii legate de postul cu apa. Astazi povestim despre:

MITURI LEGATE DE POSTUL ALIMENTAR TOTAL

Exista multe mituri asociate cu postul negru. Aceste mituri au fost repetate atât de des, încât ele sunt adesea percepute ca fiind adevăruri infailibile. Iata cateva din aceste mituri:

• Repausul alimentar te va copleși cu foame
• Repausul alimentar provoacă supraalimentare, atunci când reiei alimentarea
• Repausul alimentar te va face sa pierzi masa musculara
• Repausul alimentar privează organismul de nutrienți
• Repausul alimentar provoacă hipoglicemie
• Creierul are nevoie de glucoza pentru a functiona
• Repausul alimentar total este pur și simplu o “nebunie”

Desi dovedite a fi false acum mult timp, aceste mituri încă mai persistă. Dacă ar fi fost adevărate, nici unul dintre noi nu ar fi în viață astăzi. În timpul iernii, in trecutul umanitatii, erau lungi perioade în care hrana nu era disponibilă. Daca cele de mai sus ar fi fost adevarate, dupa cateva zile fara hrana, omul s-ar fi simtit extrem de slabit. După mai multe astfel de perioade fara hrana, ar fi fost atat de lipsit de putere, încât s-ar fi aflat în imposibilitatea de a obține sau de a vâna hrana. Deci, oamenii nu ar fi supraviețuit ca specie. Sa ne punem urmatoarea intrebare: care ar fi motivul pentru care organismul uman ar stoca energie sub forma de grasime, pentru perioade de restriste, daca atunci cand sunt astfel de perioade, corpul ar arde proteina, in locul depozitelor de grasime? Răspunsul, desigur, este că, de fapt, corpul nu arde masa musculara, așa cum am discutat în articolul anterior. Acesta este doar un mit!

Mai există un alt mit persistent, si anume acela ca celulele creierului necesita glucoza pentru o funcționare corectă. Acest lucru este incorect. Creierul uman, unic printre animale, poate utiliza cetone, ca sursă majoră de combustibil, în timpul unei perioade de foame prelungita, permițând conservarea proteinelor. Din nou, sa tinem cont de faptul ca daca glucoza ar fi fost absolut necesara pentru supraviețuire, oamenii nu ar fi putut supraviețui ca specie, fiindca după 24 de ore de repaus alimentar, glucoza se epuizează. Asta inseamna ca am deveni niste idioți si ca creierul nostru ar ceda, iar singurul avantaj al omului împotriva animalelor sălbatice (creierul), ar începe să dispară. Oamenii ar fi disparut in scurt timp, daca asta ar fi fost adevarat. Grăsimea este pur și simplu modul organismului de a stoca energie pe termen lung, din produse alimentare, iar glucoza / glicogenul este soluția pe termen scurt. Atunci când sunt epuizate depozitele pe termen scurt, organismul acceseaza depozitele sale pe termen lung, fără probleme.

Să incercam o analogie. Să presupunem că de trei ori pe zi, zilnic, vom merge la piață pentru a cumpăra alimente. Vom folosi un frigider, pentru depozitarea pe termen scurt, iar surplusul de alimente il bagam in congelator, pentru pastrarea alimentelor pe termen lung. La scurt timp, un singur congelator nu este suficient, astfel încât vom cumpăra altul, apoi altul. De-a lungul unei perioade de zeci de ani, avem zece congelatoare acasa, dar nu mai avem spatiu unde am putea pune alte congelatoare. Nu ajungem sa consumam produsele alimentare din congelator, fiindcă, in continuare, de trei ori pe zi, noi tot cumpăram alimente proaspete si atunci, nu există pur și simplu nici un motiv pentru a deschide congelatorul. Ce s-ar întâmpla dacă, o zi, am decide să nu cumparam produse alimentare? Am muri de foame? Nimic nu poate fi mai departe de adevăr! Intai, am goli produsele depozitate pe termen scurt, din frigider (glucoza/glicogenul). Apoi, mâncarea (grasimea), atât de atent stocata vreme de 10 ani în congelator, va fi consumata.

La fel, în cazul organismului, glucoza este utilizata pentru obtinerea de energie pe termen scurt și grăsimile, pentru supravietuirea pe termen lung. Grăsimea nu este arsa atunci când o mulțime de glucoză este disponibila. De-a lungul a decenii de abundenta a glucozei, depozitele de grasime au proliferat. Ce s-ar întâmpla dacă glucoza, dintr-o data, ar fi indisponibila? Am muri de foame? Nimic mai fals! De fapt, energia, atât de atent stocata ca grasime in corp, va fi eliberata.

Foamea e un fel de sperietoare, care ne impiedica sa sarim fie si numai o singură masă. In peste un an, aproximativ 1000 de mese sunt consumate. Într-o perioadă de 60 de ani, aceasta echivalează cu 60.000 de mese. Să cred că daca “sar” peste 3 mese din cele 60.000, acest lucru imi va provoca un prejudiciu ireparabil, este pur și simplu absurd! Distrugerea țesutului muscular are loc doar cand corpul are un nivel extrem de scazut de grasime corporala – aproximativ 4% (ceea ce se intalneste extrem de rar). Doar in acest caz nu există grăsime suplimentară in organism, pe care acesta să o poata mobiliza pentru a obtine energie și atunci, foloseste țesuturi. 

Corpul uman a evoluat pentru a supravietui perioadelor episodice de foame. Grasimea este stocata ca energie, iar mușchiul este țesutul funcțional. Grăsimea este arsa mai întâi. Altfel, e ca si cum am face depozite de lemne pentru iarna, iar cand vine frigul, decidem sa punem pe foc canapeaua din sufragerie! E o prostie! De ce am crede ca, corpul uman este atât de prost? Organismul păstrează masa musculară, până când grăsimea corporală este atat de putina, încât nu are de ales, pentru a supravietui.

Studii ale postului intermitent, de exemplu, arată că îngrijorarea față de pierderea masei musculare este în mare parte, deplasată. Un post intermitent (alternativ) de peste 70 zile, a dus la scăderea în greutate corporală cu 6%, iar masa de grasime a scăzut cu 11,4%.  Masa musculara (inclusiv oasele) nu s-a schimbat deloc. Imbunătățiri semnificative au fost observate la colesterolul LDL și la trigliceride. De asemenea, nivelul hormonului de creștere a crescut, pentru a se mentine masa musculara. In studiile despre alimentarea cu o singură masă pe zi , s-a constatat ca se pierdere semnificativ mai multa grasime, in ciuda aceluiasi aport caloric, zilnic. Foarte important, nu s-a găsit nicio dovadă a pierderii musculare.

Celălalt mit persistent, legat de postul total, este ca metabolismul bazal scade sever și corpul nostru nu mai functioneaza. Acest lucru ar fi, de asemenea, extrem de dezavantajos pentru supraviețuirea speciei umane. În cazul în care, după doar o singură zi de post total, metabolismul ar incetini, atunci am avea mai puțină energie pentru a vâna sau pentru a aduna alimente. Cu mai puțină energie, e mai putin probabil sa obții hrană. Așa că, o altă zi trece, iar noi am fi chiar mai slabiti, fiind si mai puțin probabil sa putem obține hrană.  Acesta este un cerc vicios, in care, odata intrata, specia umană nu ar fi supraviețuit. E o prostie! De ce am crede ca corpul uman este atât de prost? Nu există, de fapt, nici o specie de animale, inclusiv oamenii, care sa fi evoluat si care sa aiba nevoie, pentru a supravietui, de trei mese pe zi, zilnic. Am văzut deja in articolele anterioare, ca în timpul repausului alimentar, consumul de energie creste, nu scade. Metabolismul se tureaza, nu se închide.

Nu este clar pentru mine de unde provine acest mit. Restrictia calorica zilnica duce la scaderea metabolismului si de aceea oamenii au presupus că acest lucru ar fi pur și simplu amplificat, cand ingestia de alimente scade la zero. Dacă vă bazați pe alimente pentru energie, atunci o cantitate mai mica de produse alimentare, va duce la un aport de energie scăzut, lucru care va fi compensat prin scăderea consumului de energie. Cu toate acestea, cand nu exista ingestie de alimente, corpul va obtine energie din depozitele de grăsime. Acest lucru crește în mod semnificativ disponibilitatea “mancarii” (grasimea), ceea ce va fi compensat printr-o creștere a consumului de energie.

Haideti sa vedem ce s-a întâmplat în Experimentul “Înfometarea”, din Minnesota (1944-1945). Participanții la acest experiment nu posteau practic, ci aveau o dietă saraca in calorii. Astfel, adaptările hormonale, ce intervin in cazul repausului alimentar total, nu au putut sa aiba loc. Ca răspuns la o perioadă prelungită de aport alimentar redus, organismul ajusteaza (scade) consumul energetic total al corpului (TEE-Total Energy Expenditure). Totul se schimbă insa, atunci când ingestia de alimente este zero (post total). Corpul nu va cobora la zero consumul energetic al organismului, ci va trece la arderea grăsimii stocate in corpurile noastre. La urma urmei, exact pentru acest motiv, corpul stocheaza grasime: cand alimentele nu sunt disponibile, atunci grasimea este folosita. Depozitele de grasime nu exista in corp asa, doar pentru aspect.

Măsurători fiziologice detaliate arată că, consumul total de energie se menține sau, uneori , chiar creste pe durata pauzei alimentare. In fapt, in cazul unui post alimentar alternativ de peste 22 zile, nu s-a constatat nici o diminuare a consumului energetic, iar corpul nu a trecut pe modul “infometare”. Metabolismul nu a scăzut.  Oxidarea grasimilor a crescut cu 58%, în timp ce oxidarea carbohidraților a scăzut. Acest lucru înseamnă că organismul a început să treacă de la arderea de zahăr, la arderea de grăsimi, cu nicio scădere generală a energiei. De fapt, pe durata a patru zile de repaus alimentar, creste consumul energetic al corpului (TEE) cu 12%. Nivelurile de norepinefrină (adrenalina) au crescut foarte mult, cu 117%, pentru a menține energia. Acizii grași au crescut de peste 370%, deoarece corpul a trecut la arderea grasimilor. Nivelul de insulină, in schimb, a scăzut cu 17%, in timp ce nivelul glucozei din sânge a scăzut ușor, dar a rămas în intervalul normal.

Toate adaptările incredibil de benefice, prin care trece corpul, datorate postului total, nu au loc in cazul unei diete sărace în calorii. De fapt, uita-te cât de repede o cantitate extrem de mica de glucoza inversează modificările hormonale produse de postul total. Doar 7,5 grame de glucoză (adica aproximativ 2 lingurițe de zahăr sau o inghititura mica de băutură răcoritoare) sunt suficiente pentru a inversa ketoza (starea in care corpul isi obtine energie din arderea grasimilor stocate). Aproape imediat dupa ce ne alimentam, cetonele scad in mod drastic, la aproape 0, la fel ca și acizii grași. Insulina crește, la fel ca si glucoza. Ce înseamnă acest lucru? Corpul opreste arderea grasimilor si revine la obtinerea de energie din arderea zaharului pe care îl mănâncă.

Mai exista si îngrijorarea ca postul total ar putea provoca supraalimentare. Studiile legate de aportul caloric arată, intr-adevar, o ușoară creștere la prima masă, ce intrerupe postul total. Astfel, după o zi de post total, media aportului caloric crește de la 2436 la 2914 calorii. Dar, pe întreaga perioadă a 2 zile, inca există un deficit net de 1958 de calorii. Creșterea numarului de calorii nu a compensat nici pe departe lipsa de calorii din ziua postului total. Experiența personală din clinica noastră arată că apetitul tinde să scadă, odată cu creșterea duratei de repaus alimentar.

Oare repausul alimentar privează organismul de nutrienți? Cei mai mulți oameni au disponibile cantități ample de nutrienți. Asta e si scopul: de a scapa de unii nutriti, cunoscuti si sub numele de grăsime. Dacă chiar esti îngrijorat cu privire la micronutrienti și minerale, poti lua suplimente. O varianta diferita, cum ar fi alternativa la repaus alimentar intermitent, poate atenua, de asemenea, ingrijorarile legate de deficitul de nutrienți.

Știința este clară. Miturile legate de postul total sunt numai neadevăruri.

Susa articol: https://intensivedietarymanagement.com/fasting-myths-part-5/