Daca crezi ca te cunosti bine, eu cred ca e cineva care te stie si mai bine: Mama. MA-MA. Poate doar cuvantul DOR rivalizeaza cu frumusetea cuvantului Ma-ma. Daca il silabisesc, parca il cuprind, il simt mai profund. Ma-ma. Mama inseamna pentru mine copilarie, hrana, dor, caldura, dojana, sacrificiu, par buclat, maini calde si multe amintiri; unele neclare, dar cele mai multe inca vii.
Am sapte ani. Cu mama de mana, in plina vara, urc pe strada Spitalului. Vantul adie bland, iar eu plutesc de bucurie. Mergem la o croitoreasa, unde urmeaza sa probez rochita mea de nasa mica. Parintii mei cununa niste colegi de serviciu, iar eu voi purta ceva deosebit. Inca imi amintesc mirosul din apartamentul croitoresei, bucatile de material colorat, imprastiate pe masa, pe fotoliu, peste tot. Iata si rochita mea. O simt aievea si acum: rosie ca focul, closata si fosnitoare. O senzatie! Sunt printesa! Iar mama mea e cea mai buna din lume! 🙂
Sunt ceva mai mare. E iarna si eu am gatul umflat si dureros. Mama imi pune cartofi cu spirt, la gat. Ii simt mainile bune si stiu ca voi fi bine.
Sunt clasa a II-a. Bunicul a venit din satul lui, Iazurile, sa-mi cumpere vioara. Stie cat imi doresc sa cant. Mergem impreuna la magazinul Diana, de unde eu aleg de pe raft o vioara nici mica, nici mare, de culoarea apusului. O luna mai tarziu, cu mama, din nou mama, si cu vioara trecem pe langa Spitalul Mare, Fabrica de Paine, Penitenciar, Magazinul BIG si iata-ne la Scoala de Muzica din Cartierul 23 August, unde urmeaza sa dau examen de admitere cu tovarasul profesor Gutu. Mama e mai emotionata decat mine. Ma impinge cu blandete in clasa de examen si eu stiu ca voi fi admisa. 🙂
Serbarea de sfarsit de clasa a patra. Forfota, copii costumati pentru sceneta “Catalog Imparat”, nerabdatori sa arate parintilor ce actori buni sunt. Dar eu sunt trista. Mama si tata nu pot veni. Sunt la serviciu. Nu e vina lor. Dar ma simt singura. Mai ales fara mama.
Sfarsit de an intai de facultate. Cu restanta la Drept Roman. E greu: toata ziua sunt la munca, seara invat. La noapte, iau trenul spre Bucuresti, pentru a sustine examenul din nou. Sunt obosita si ma doare tampla. Mama coase ceva. Ma duc langa ea, mi-asez capul incet in poala ei. Lasa acul de-o parte si imi aseaza mana pe cap, zicand: “La noapte merg cu tine. Sa-ti tin de urat”. Primul drum al mamei la Bucuresti. Stiu ca va fi bine. 🙂
Ianuarie 2005. Mama se muta cu noi, fiindca eu ma intorc la serviciu si pe Gia nu ne induram sa o dam la cresa. Au trecut noua ani de-atunci. Noua ani in care am primit ajutor pretios, noua ani in care s-au mai aprins spiritele noii si vechii generatii, dar au fost noua ani IMPREUNA.
Mama. Te simte si cand doarme profund. Si te va simti intotdeauna. O mama stie. Puterea ei e de la Dumnezeu. Altfel, cum ar putea sa stea treaza, veghindu-te pe tine, cand nu a dormit de multa vreme? Cum ar putea sa tina o casa intreaga, copii si barbat, cand are serviciu si calca, spala, deretica, gateste? Cum ar putea sa zambeasca, cand nimeni nu i-a zis o vorba buna? Cum ar putea sa nu fie perfecta, dar sa devina perfecta prin faptul ca se lasa la urma?
Ma-ma. Harnica, buna, critica, puternica, fricoasa, iertatoare, controlata, sensibila. Ma-ma. Langa mine de aproape 40 de ani. Nu conteaza ca o doare, ca e obosita, ca e nervoasa. E acolo. Pentru noi.
Cred ca iubirea de mama e iubirea perfecta. Fara conditionari, fara limite, fara sa conteze cat primeste si daca primeste inapoi. O iubire pe viata si dincolo de ea. MA-MA.
Mama
(de Panait Cerna; fragment)
Din vârsta fericirii fără minte
Icoane dragi mi-apar mereu-nainte:
De lume răzleţită şi sfioasă,
In ramă de salcîm zăresc o casă.
Şi-n casă, într-un colţ întunecat,
Văd un copil de mama lui certat.
El mâinile şi-ntinde spre iertare,
Dar ea-i tăcută şi nendurătoare.
Din toţi câţi trec, nu-i nimeni să-l aline!
Şi plânge-năbuşit copilul
Ş-adoarme în suspine.
Dar peste noapte-o biruieşte dorul
Din somnu-i sare muma,
Şi spre ungherul unde-i doarme-odorul
Păşeşte-n vîrful degetelor numa.
………………………………………
El simte cum s-apleacă peste dânsul
O umbră bună ce l-ar dezmierda
Şi-ntr-un suspin, pe cînd ea-i şterge plânsul,
Intinde braţele lui mici spre ea.
De gâtul ei s-atârnă în neştire
Toţi îngerii din ceruri îi sînt fraţi !
Invăluiţi de-a candelei lucire,
Copil şi mamă dorm îmbrăţişaţi .
……………………………………………………………
Liorisme 