Viata ca un film…fotografic (VIII)

clasa-a-viii-a
Banchet clasa a VIII-a, Sc. Generala 12, Tulcea (tunsa “calota”, a patra domnisoara din stanga, randul de sus)

Privesc poza de mai sus si incerc sa imi amintesc ziua banchetului de la final de Generala. Cam vaga aceasta amintire. Stiu ca rochita o aveam de la Mama Aurelia. La fel si sandalele. Doamne, chiar nu se gasea nimic prin magazinele tulcene, daca a fost nevoie sa ma imbrac eu, un tar de fata de 15 ani, cu hainele matusii mele! Dar rochita era frumusica tare; avea culoarea lavandei, era din matase fina, ce fosnea usor cand ma miscam si avea maneci bufante. Erau anii ’80, de ce zambesti? 🙂

Imi mai amintesc ca ne-am ingramadit cu totii in sala de sport a scolii, stingheri in hainele “de ocazie”. S-a pus muzica, am gustat din sucul galben si prajiturelele de pe mese, privind la tovarasii profesori, prezenti acolo (doar nu credeai ca eram de capul nostru, singuri?!). Cred ca am si dansat, dar amintirea e prea indepartata. 🙂 Ah, da! Si nu am uitat nici azi rochita Dianei, cumparata de la Fondul Plastic, cu croiala aia, pe care o vedeam doar in filme! Si rochita Lacramioarei, tot din panza topita, alba. Fusta din catifea a Nicoletei, ori cravata din piele alba a lui Banica, sau rochia “animal print” a Mihaelei. In mintea mea, totusi, Narcisa Z. era cea mai sexy, in rochia scurta si mulata, din saten. 🙂

Cu mici exceptii, pe cei mai multi dintre colegii mei, nu i-am vazut de-atunci. Dar ce bine imi amintesc vocile lor, gesturile si rasul fiecaruia! Ce mi-ar placea sa ne revedem candva, inainte de a fi prea batrani ca sa ne putem recunoaste…

life12
1989. La 14 ani, in tabara la Piatra Neamt, cu par negru si sarmos

La finalul clasei a VIII-a, am plecat intr-o tabara la Piatra Neamt. Cred ca ai mei voiau sa ma consoleze, dupa ce picasem, din cauza matematicii, la examenul de treapta I. Chiar am suferit ca un caine ranit atunci. Era primul meu “esec”; dar, slava Domnului ca picasem! M-as fi chinuit departe de casa patru ani, tocmai cand ma apropiam de adolescenta, as fi tocit mult, dupa care as fi muncit in invatamant, ceea ce nu ar fi fost treaba usoara. Si nu, nu sunt vulpea care nu ajunge la struguri. 🙂 Chiar cred ca tot “raul” a fost spre bine. Legat de exemenul de treapta, pe care l-am sustinut la Liceul Pedagogic din Constanta (si unde, pentru judetul Tulcea, erau disponibile doar 10 locuri si sute de candidati!), mai am o amintire, de asta data, placuta: intre probele eliminatorii, sustinute la sport, desen si interpretarea unui text literar, tata m-a dus in oras, la un spectacol de-al lui Daniel Iordachioaie. Ca fan inrait al lui Elvis Presley, eram innebunita dupa Iordachioaie si piesele lui! Am plecat de la spectacol atat de fericita si, in plus, posesoare a unei poze cu cantaretul roman preferat. 🙂

Daniel Iordachioaie. Constanta, iunie 1989
Daniel Iordachioaie. Constanta, iunie 1989

Iarna ca un film…fotografic

Iarna aduce cu ea linistea alba a zapezii, cernita peste grijile tale de muritor. Privesti pe fereastra si goliciunea copacilor te infioara, ca si cum ti-ai vedea efemeritatea, ascunsa in frigul serii.

Iar si iar, natura se transforma: acum e cruda, mocnind in verdele primaverii, putin mai tarziu lasandu-se arsa de soarele verii fierbinti. Mai trece un timp si frunzele copacilor se desprind, se leagana cateva clipe in aer, ca mai apoi sa se culce calme pe pamantul reavan, de toamna. Si iata, intr-o zi, pe neasteptate, fulgi de nea se alearga vesel si fara de griji, in timp ce tu, om drag, inchizi ochii pentru o clipa si-ti lasi sufletul sa se dezghete in gerul iernii. Te privesti adanc inauntru. Ce rar iti simti interiorul si ce des uiti sa te intorci catre tine! E vremea sa iti amintesti ca esti precum anotimpurile: un ciclu perpetuu, ce se repeta in mod perfect. E vremea sa iti amintesti ca esti viu, ca esti vesnic. Ca tot ce te-nconjoara…:-)

Winter visiting my backyard. Ian. 2016
Winter, visiting our backyard. Ian. 2016
IMAG0377-SNOW
Gia and the snowman. Febr. 2014
21 DEC 2013
Verde si alb. Dec. 2013
1780700_662178247159142_190577046_n
In cautarea primaverii. Febr. 2014

 

10150767_821862224524076_7609402275707780261_n
Vesmant alb. Dec. 2014
10330367_706820512694915_8856347643522801655_n
Drumul spre munca. Mereu acelasi si totusi, altfel. Dec. 2013

FEBR 2012

Alb & Eva. Febr. 2012

Ianuarie 2011 024

Reflexie. Gia. Ian. 2011

10405356_823155691061396_5360763992073605677_n - Copy

Umbre. Ian. 2015

ian_feb_2010_ 060
Toothless Gia. Ian 2010
dec_2008_mos_craciun_ 300
The road to Tulcea. Dec. 2008
ian,apr 2012 491
Gerar semimaraton. Gia si Eva. Ian. 2012

IMG_0170

Midnight kiss. 31 Dec. 1999

dec 2011 693 - Copy

An angel smile. Eva. Dec. 2011

IMG_0310

Together. 25 Dec. 2014

IMG_0322
Home. 2013

 

 

Ce pot face mai multe maini dibace…cu un cadou de Craciun, inspirational

Hai sa vezi cu ce s-au ocupat Gia si Eva de Sarbatori, dupa ce prietenii nostri, Mircea & Cristina, ne-au facut cadou o carte plina de idei. 🙂

IMG_20160102_184820

Din 175 de idei, cate prezinta cartea, noi am facut 3. Dar viata-i lunga. 🙂 Nu am respectat 100% “retetele” propuse in carte, insa asta-i si frumusetea, nu-i asa? 🙂

Prima idee: teatru de papusi. Am cumparat si asamblat cateva bucati de lemn, le-am lacuit, iar Gia a cusut draperiile (din cateva prosopele de microfibra) si a venit cu o adevarata recuzita (mini veioze, proiectoare de lumina,  cu focus pe personaje…cand se stingea lumina in camera, scena prindea viata!). Restul a fost…SPECTACOL! Au fost puse in scena numere magice, executate cu ajutorul unui set de magie (un alt cadou special de la Mircea&Cristina 🙂 ), ori povesti clasice sau inventate pe loc. 🙂 Actritele noastre-papusar au primit aplauze la scena deschisa. 🙂

IMG_20160102_184926

IMG_20160102_184448

IMG_20160102_184523

A doua idee: balsam natural de buze, pe care Gia si Catalin l-au incropit din ceara de albine (randul viitor, folosim ulei de nuca de cocos:-) ) , putin ulei de masline si esenta naturala de vanilie. Rezultatul l-am pus intr-un vechi suport de ruj, in forma de inima, pe care Gia il pastreaza de multa vreme. Chiar ma intrebam la ce i-o folosi! 🙂 Ce n-a incaput in inimioara, am folosit toti pe pielea mainilor, destul de crapate de la gatit si spalat vase ori de la frigul de pe-afara. 🙂 Fiindca balsamul a avut succes in familie, Gia s-a hotarat sa-l produca in serie. Doritorii ni se pot adresa cu incredere. 🙂

IMG_20160102_184901

A treia idee: animalute din sfoara plusata. Aici, copiii nu au avut deloc nevoie de ajutor. Au “plamadit” rapid cameleoni, maimute cu banane si tigri fiorosi. 🙂

IMG_20160102_184758

IMG_20160102_184737

IMG_20160104_145439

Sper ca te-am inspirat cu acest articol, asa cum a facut-o cartea CRAFTS FOR KIDS, pentru noi. 🙂

De Craciun

Nasterea Domnului si tarta noastra de dovleac:-)
Nasterea Domnului si tarta noastra de dovleac:-)

Draga Cititorule,

Acest Craciun luminos si bland sa te gaseasca sanatos, bucuros si inconjurat de oameni dragi si veseli! Azi o sa fiu zgarcita cu cuvintele; am sa las mai mult imaginile sa vorbeasca, despre Ajunul si Craciunul nostru. Am facut miscare, am gatit, am colindat prin vecini, ne-am plimbat pe langa casa, am primit oaspeti, gustand din plin tihna acestor zile. 🙂

IMG_1902

Iata cateva din bucatele gatite (si cu ajutorul fetelor): chiftelute din cartofi, salata de telina cruda, cu maioneza din caju, salata de boeuf (fara boeuf:-), cu maioneza tot din caju ), drob de ciuperci (in forme de briosa), salata verde si tarta de dovleac (reteta, in curand).

IMG_20151225_123648-2

IMG_20151225_134158-2
Drob-briosa: de asta data, nu am mai uitat de morcov:-)

IMG_20151225_134132-2

IMG_20151225_134242-2

IMG_20151225_134308-2

IMG_20151226_160907

IMG_20151225_152708-2
Pe langa casa, in lumina primei zile de Craciun:-)

IMG_20151225_152747-2

IMG_20151225_152928-2

IMG_20151225_152943-2

IMG_20151225_153256-2

IMG_20151225_153740-2

IMG_1904

Am adus de la Tulcea oglinda mamei-soacre, veche de peste 50 de ani
Am adus de la Tulcea oglinda mamei-soacre, veche de peste 50 de ani

Nu exista o reteta minune de slabit, iar minunea sa dureze o viata

Am mai castigat un pic de experienta. :-) EcoMarathon Moeciu, mai 2015
Am mai castigat un pic de experienta. 🙂 EcoMarathon Moeciu, mai 2015

Zilele astea, mi-a scris o prietena “virtuala”, iar email-ul ei sincer si deschis m-a inspirat sa scriu acest articol, care sper sa raspunda la intrebarile pe care mi le-a adresat.

Asa cum stii, draga Cititorule, se intampla sa vorbesc “din carti”, dar mai cu seama eu vorbesc din experienta mea si a familiei mele. Asa voi face si acum.

Deci, draga mea Cornelia, as vrea, inainte de toate, sa iti spun cat ma bucur sa aud ca familia ta se straduieste sa traiasca o viata sanatoasa! Si aici nu vorbesc despre a fi vegan neaparat; vorbesc despre preocuparea de a intelege niste principii, care sa ne ajute pe noi si pe copiii nostri sa ducem o viata buna, in care corpul fizic sa ne poata sustine pe toata perioada cat suntem pe acest Pamant; vorbesc despre a ne trai vietile pe deplin, la potentialul maxim cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. Si ca sa facem asta, trebuie sa avem grija de noi prin alimentatie, miscare, liniste, armonie.

Ca sa sustinem corpul fizic, cel fara de care am fi tare limitati in tot ce ne-am dori sa infaptuim, e musai sa gasim o “reteta”, pe care sa o aplicam zi de zi, toata viata nostra. Si chiar daca mai facem exceptii sau avem perioade cand simtim nevoia sa ne mai “ingaduim” cate un rasfat, important e ca revenim la ceea ce stim ca e bine pentru corpul nostru, la ce stim ca ne ajuta si ne hraneste cu adevarat.

Si din nou, nu e vorba doar despre a manca sau nu proteina animala, dar mai ales despre combinatia alimentelor, despre cantitatea de alimente consumata, despre faptul ca suntem sedentari sau nu, despre ceea ce facem zi de zi pentru corpul nostru.

Sa zicem ca sunt vegan, dar zilnic consum alimente in cantitati mult mai mari decat corpul meu are nevoie. Deci nu mai mult decat zice nu stiu ce nustritionist ca “trebuie”, ci mai mult decat are nevoie corpul meu! Adica, daca munca mea inseamna stat pe scaun 10 ore, daca eu consum o gramada de paine, paste, cartofi, orez, cu singuranta ma ingras.  Daca, in schimb, nu am grija sa consum zi de zi alimente vii, cu vitamine, minerale, fibre, ce folos ca sunt vegan? La ce ma ajuta ca nu mancanc carne ori lactate, daca consum prea multe seminte sau am obiceiul sa mananc zilnic tot felul de dulciuri “vegane”?

In toti anii astia de cautari, am invatat ca nu exista retete miraculoase care sa ne ajute sa ne facem bine sau sa slabim “peste noapte”. Si cred ca stiu de ce: nu exista schimbare fara efort. Daca nu investim efort sustinut, nu tine pur si simplu! Orice dieta ori ceai sau shake, care promite schimbari de pe o zi pe alta, in doua saptamani sau doua luni, este doar o solutie de moment. Daca “solutia” nu e transformata in mod de viata, ea va aduce doar frustrari, mai devreme sau mai tarziu. Fiindca, cat ceai pot sa beau, ca sa ma mentin in forma o viata? Sau cate pilule de slabit pot sa inghit, ca ele sa aiba efect pana implinesc o varsta, la care sa nu mai conteze cum arat? Ori cati bani sa dau pe shake-uri “minune”, de la nu stiu ce marca, incat ele sa imi asigure o greutate cu care ma simt bine, pe termen lung? Sau  cata vreme pot sa tin dieta Dukan si sa ma privez de elemente vitale pentru organism, pana voi intelege ca asa ceva nu poate sa fie de durata? Daca “reteta” mea nu e una pe care o imbratisez fiindca am inteles ca, desi nu e usor de urmat, e singura care imi aduce beneficii, ma voi intoarce la vechile obiceiuri si voi reveni la kg in plus si la problemele de santatate anterioare.  Din punctul meu de vedere, adevarul este ca fara efort, nu poti sa ai o greutate cu care sa te bucuri cu adevarat de viata. Fara o dieta adecvata si fara miscarea fizica, nu prea se poate, mai ales pe termen lung.

role
Into the spring. Eva, pe role (martie 2014)

Si cand zic miscare fizica, sa nu iti inchipui ca ma gandesc ca de maine, cineva se trezeste si se duce sa alerge la maraton. Ca si in cazul renuntarii la proteina animala, lucrurile nu se intampla peste noapte. E nevoie de luni, poate ani, ca sa facem schimbari mari. Schimbarile radicale, infaptuite peste noapte, putini oameni le pot sustine o viata. Ca sa alergi la maraton, iti trebuie antrenament aproape zilnic si niciodata nu incepi alergand 10 km, dintr-o data! Altfel, renunti de-a doua zi. Si asta, mai ales daca nu ai apucat sa iti dai seama ca iti place sa alergi. Fiindca nu e usor, ba e aproape dureros de greu, mai ales la inceput, si nu stiu ce sanse ai sa realizezi de pe o zi pe alta, ca alergarea ti se potriveste sau nu. Partea buna este ca, daca faci ceva indeajuns de indelung, e posibil sa ai revelatia vietii tale. Asa cum mi s-a intamplat mie cu fitness-ul. Nu prea mi-a placut la inceput. Abia dupa luni bune de exersat si mai ales dupa ce corpul meu a invatat ce sa faca, cum sa faca (si cate mai are de invatat, dragul de el!), abia atunci am realizat ce mult imi place! Poate si pentru ca au aparut rezultatele. De exemplu, fiindca nu reusesc sa alerg destul de des si destul de mult, ori poate si din alte cauze, ce tin de sanatate, la alergat nu am avut rezultate notabile si nici nu am fost mai buna de la un an la altul (oricum, nu prea conteaza, de la alergat am alt gen de satisfactii si alte provocari).

Dar sa nu crezi ca mi-e usor, oricat de mult imi place sportul, caci nu mi-e! Nu cred ca devine vreodata floare la ureche, iar daca faci o pauza de 7 zile sau chiar mai putin sau daca schimbi exercitiile si lucrezi o noua grupa de muschi, parca esti la inceput! Intri atat de greu in forma si iesi atat de usor din ea! Aproape ca ma enerveaza treaba asta. 🙂 Si tocmai de aceea cred ca e foarte important sa gasesti un tip de miscare fizica, care sa ti se potriveasca si pe care sa il poti sustine fara efort mare (financiar si de timp). Efortul trebuie sa fie doar fizic. 🙂 Altfel, din nou, nu tine, ai sa te lasi, mai devreme sau mai tarziu.

Probabil ca eu nu sunt un exemplu de vigoare, forta si vitalitate (poate doar de vointa 🙂 ). Nu bat recorduri, nu fac chestii supraomenesti si nici nu rup gura targului cu rezultatele mele sportive, ori cu felul in care ma hranesc. Tocmai de aceea, daca eu pot sa ma tin de sport si de dieta, poti si tu, indiferent de varsta, greutate, banii ori timpul de care dispui.

Gia Gym. Dec. 2015
Gia si noua ei pasiune, gimnastica:-) Dec. 2015

Si daca eu nu inspir, toate povestile de viata de pe acest blog, pot sa o faca! Ai sa vezi ca toti cei care si-au schimbat viata, renuntand sa mai fie cartofi de canapea si sa isi chinuie corpul, nu au facut-o alegand sa consume promisiuni de moment (shake-uri, prafuri, pilule etc), ci si-au schimbat  modul de a trai: au inceput sa manance “altfel” si, cel putin la fel de important, sa faca miscare. Multa! Restul, e istorie. 🙂

P.S. Daca crezi ca iti e de folos, m-as bucura sa iti recomand programe de fitness potrivite. Scrie-mi! 🙂