Acest desert îmi amintește de primul meu job în București și de vara toridă a anului 1999. Nu am cum să uit acea perioadă pentru că, deși urmasem facultatea în Capitală, până atunci doar venisem și plecasem după sesiuni, inapoi acasa, la Tulcea. În acel an însă, mutarea “cu totul” într-un oraș atât de mare și de agitat îmi cam dăduse lumea peste cap si mă zbăteam să mă acomodez cu noua mea viață.

Îmi amintesc de acea zi fierbinte de vara, de geamurile larg deschise ale biroului în care lucram (în vechea clădire a Teatrului Bulandra), de gălăgia străzii care răzbătea de afară și de Lou Bega la radio, cu nou-lansata piesă „Mambo No. 5”.

Pe la ora prânzului, colegele mele au sugerat să coborâm fuga până la o cofetărie din apropiere să ne cumpărăm Tiramisu. Sincer, mi-a fost jenă să recunosc că habar n-aveam ce e Tiramisu. Le-am urmat, deci, curioasă să văd și să savurez și eu miraculosul desert, care pe colegele mele parea sa le insufleteasca fara masura.

Posibil și pentru că nu eram băutoare de cafea, prima senzație, gustând pentru intaia dată Tiramisu, a fost o surpriză totală: o cremozitate pe care nu o mai întâlnisem la nicio prăjitură până atunci, urmată imediat de gustul amărui și sofisticat al cafelei care îmbiba blatul. Categoric, papilele mele gustative s-au bucurat atât de profund de contrastul puternic între răcoarea cremei și „arsura” fină a aromei de cafea, încât savoarea acestui desert s-a impregnat pentru totdeauna în memoria mea. Poate ca de aceea, leg această prăjitură de agitația bucureșteană și de zbuciumul interior al acelei perioade din viața mea, dar și de sentimentul de independență pe care îl guști o singură dată în viață: acela al vietii pe cont propriu.

Astăzi, această variantă de Tiramisu aduce cu ea amintirea gustului de demult, tot surprinzător de fin și de aromat, dar și — măcar pentru câteva momente — senzația de vara bucureșteană pe care, dacă închid ochii, o retrăiesc, bucurandu-ma de un desert care acum, ca si in urma cu mai bine de 25 de ani, imi ridica, la propriu, spiritul, asa cum ii spune si numele. 🙂

Ingrediente pentru blatul fraged (pandispan Keto):

• 6 ouă (la temperatura camerei)
• 120g făină de migdale
• 30g făină de cocos
• 60g unt (topit și răcit)
• 100ml lapte
• 1 linguriță praf de copt
• Stevia (după gust; eu am pus 4 linguri)
• Un praf de sare

Pentru crema fină:

• 300ml Double Cream (smântână grasă pentru frișcă)
• 300g Iaurt grecesc (10% grăsime)
• Stevia (eu am folosit 3 linguri)

Pentru siropul “Cappuccino”:

• 100ml lapte amestecat cu 100ml apă
• 2 lingurițe cafea instant decafeinizată
• Stevia (eu am pus 2 linguri)

Mod de preparare

1. Blatul

Începem prin a amesteca ingredientele uscate: făina de migdale, cea de cocos și praful de copt. Într-un bol separat, mixăm gălbenușurile cu untul topit, laptele și stevia. Încorporăm treptat amestecul uscat. Albușurile se bat spumă cu un praf de sare și se adaugă la final cu mișcări delicate.

Coacem blatul într-o tavă clasică de cuptor la 170°C timp de 15 minute. După ce s-a răcit complet, se taie în două jumătăți egale.

2. Crema și Siropul

Bate smântâna (double cream) până se obține o frișcă fermă. Separat, se amestecă iaurtul cu stevia, apoi se încorporează ușor în frișcă. Pentru sirop, se dizolvă cafeaua instant în amestecul de lapte și apă, cald (asigură-te că siropul este rece înainte de folosire).

3. Asamblarea

Prima jumătate de blat se însiropează generos cu jumătate din amestecul de cafea, peste care se intinde un strat uniform de cremă, apoi se repetă procesul cu a doua jumătate de blat și restul de cremă. Se pudrează desertul cu puțină cafea instant sau pudră de cacao și se lasă la frigider pentru cel puțin 4-6 ore. Timpul petrecut la rece este secretul pentru un blat umed care se topește în gură si pentru…derulat amintiri de demult. 🙂