Zi de marti, putin trecut de ora 18. Se potolise in sfarsit ploia. Incetasera si tunetele si fulgerele. Statuse si ninsoarea. Intru pe Centura de Est a Ploiestiului. Dupa vreo 5 minute, simt in oglinda retrovizoare ca peste mine vine o lumina puternica. Cu gandul ca e vreun 4×4 grabit, arunc o privire si inmarmuresc de-a binelea: asfintitul aprinsese Cerul si Pamantul. Crepusculul tremura parca, imprastiind un colorit orbitor, de la rosu aprins si pana la portocaliu stins. Am tras pe dreapta, am deschis geamul masinii, incercand sa imortalizez cu telefonul macar o farama din explozia cromatica, pe care apusul soarelui o regiza in spatele meu. Cerul era precum o inima inflacarata de o dragoste arzatoare, vesnica. Soseaua uda oglindea aceleasi culori, intr-un mod aproape nepamantean. Ciudat, vreme de secunde bune, nu a trecut nici macar o masina care sa tulbure tabloul. Doar eu si cateva ciori de pe firele de telegraf eram martore la atata frumusete.
Am pornit din nou la drum si dupa vreo 10 minute, in fata mea, cerul indragostit s-a preschimbat in vazduh manios si amenintator. Norii intunecati se oglindeau in ochiurile de apa din dreapta mea intr-un mod atat de dramatic, incat am oprit din nou masina. Doar furnalele din zare parca mai sustineau norii, inainte ca acestia se se pravaleasca peste mine si peste drumul singuratic.
Intorc capul si privesc spre Manastirea Ghighiu. Tot timpul anului, indiferent de anotimpul pe care il strabat cu masina, locul asta are o incarcatura, o atmosfera speciala. Daca e ceata pe drum, deaspura Manastirii soarele arunca sulite de lumina, spargand negura; daca e furtuna, cerul e altfel deasupra Manastirii, mai luminos. Acum, prin tumultul noros, o lumina ca de rasarit se chinuia sa strapunga cerul, in spatele turlelor triste. In aer mirosea a Paste, a Craciun, a Dragobete…Doamne, frumoase lucruri se intampla in Cer si pe Pamant! Am stat cu gura cascata, zgaindu-ma la show-ul de pe cer, pana ce un camion a trecut pe langa mine in tromba. Uitasem ca am geamul masinii deschis, asa ca stropii reci de apa de pe sosea m-au trezit, obligandu-ma sa o pornesc din nou la drum, spre casa.
Cand am repornit masina, George Michael a inceput sa-mi cante cald, Jesus to a child. Perfect timing, I’d say…:-)
…Kindness in your eyes I guess You heard me cry You smiled at me Like Jesus to a child…
“Caci nu poti trai, fiindu-ti frica. Poti ori sa traiesti, ori sa-ti fie frica. Nu depinde decat de tine.” (Osho)
Zilele trecute am auzit la radio ca FRICA ne este necesara, caci datorita ei specia umana a supravietuit. Tot zilele astea, inca o data, realitatea mi-a aratat altceva: FRICA este cea care pune in pericol specia umana. Timp de mai bine de o saptamana, Gia mi-a tot povestit ca jumatate din colegii ei de clasa sunt acasa, bolnavi. Imi zice la un moment dat: “Sigur ma imbolnavesc si eu, caci toata lumea are febra, dureri de cap…ce mai! Sigur asta ma asteapta si pe mine”! Pentru ca am si uitat cum e sa aiba Gia o problema de sanatate, m-am mirat de ea si i-am zis povestea cu Pasteur, care se spune ca, pe patul de moarte, ar fi recunoscut ca: “Le microbe n’est rien, le terrain e tout”! S-a uitat la mine neincrezatoare si ghici ce? De a doua zi, a zis ca o doare un pic capul, ca e ametita, ca o arde in gat…Dupa inca doua zile a facut febra. Imi spune, pe un ton aproape triumfator: “Vezi, ti-am spus eu ca am sa ma imbolnavesc”!
Acum vreo 2 zile, imi povesteste cea mica, ca, fiind in curtea gradinitei, a mangaiat o pisicuta “dragutaaaaaa foc”. Educatoarea, vazand-o, i-a zis Evei sa alunge pisica, ca e purtatoare de boli. Zic: “Si tu ce ai facut”? “Pai, raspunde Eva, eu i-am zis doamnei ca nu exista asa ceva! Nu exista boala”! Dupa care a adaugat, pe un ton soptit, de parca ma facea partasa la un mare secret: “Nu stie nimic, doamna mea”! 🙂
Cu intuitia ei de copil inca inaripat, Eva stie ca, convingerile noastre se materializeaza in…fricile noastre, caci frica este o emotie, o forma de energie extrem de puternica, si atunci cand o emitem, ea atrage energii similare, de aceeasi frecventa. Adevarul este ca ne imbuibam copiii cu atatea tipare mentale, cu credinte care mai de care mai apocaliptice, incat nu e de mirare ca ei ajung sa creada ca daca stau cateva minute dezbracati (in camera, nu in zapada si ger), racesc; ca daca stau langa un geam deschis, ii trage curentul; ca daca nu au 3 perechi de sosete in casa, se imbolnavesc; ca daca se urca pe gard, isi rup gatul; ca daca nu-si asculta partinii, ii vede Dumnezeu si ii pedepseste; ca daca nu invata bine la scoala, vor ajunge maturatori; ca daca surioara e bolnava, e bine sa se tina departe de ea, ca altfel sigur capata acelsi microb/virus/bacterie. Astfel, ii invatam pe copiii nostri ca suntem victime permanente, ca suntem expusi hazardului. Cat sunt inca bebelusi, celor mici nu prea le pasa de temerile noastre. Atunci cand invata mersul in picioare, de oricate ori ar cadea, tot de atatea ori se vor ridica si vor incerca iar, si iar sa retraiasca minunea de a se desprinde de pamant. Pentru ei, probabil ca mersul in picioare este ca un zbor, dupa ce, vreme de saptamani bune, s-au tarat pe jos. Daca le-ar fi teama, cum s-ar mai desprinde de hainele parintilor, de mobila sau de orice alt punct de sprijin care le iese in cale? Ce ii ajuta oare sa incerce iar si iar? Instinctul, cu care ne nastem toti si care inca nu a fost anihilat de informatii pline de teama.
Alex, in ascensiune, fara frica. Babele & Sfinxul. August, 2014
Frica este o forma de energie foarte puternica. La fel ca Iubirea. In timp ce una creaza stagnare, chiar regres, cealalata aduce evolutie, lumina, bucurie, incredere. Energia pe care frica o emite blocheaza, prin contractie, fluxul energiei noastre vitale, facandu-ne mult mai expusi la “rele”. Iata de ce toti marii maestri spirituali vobesc despre Iubire, ca forma de vindecare pe toate planurile.
Hand in hand. Gia&Eva. August 2014
Cand Gia a inceput sa se simta rau, am mai suspectat ca si-a si dorit sa fie si ea un pic bolnava, caci cui ii strica o pauza de la scoala, intr-o zi de luni? 🙂 In fine, i-am spus sa nu isi faca griji; daca a racit, inseamna ca avea nevoie de asta, ca ea o sa treaca in 2 zile peste orice simptom, fiindca organismul ei stie sa faca fata la o mica viroza. Nimic nu se compara cu increderea pe care parintele o citeste in ochii copilului lui! Am vazut ca ma crede si am stiut atunci ca nu va boli prea mult. 🙂 Aliati ne-au fost uleiul de cimbru, diluat in ulei de masline, pe care i l-am dat vreo 3 zile, tantum verde in gat si spalaturi nazale cu lampa fermecata a lui Aladin, pe care o recomand cu toata inima. Te scapa si de sinuzita, nu doar de un nas infundat! Vorbesc din experienta proprie.
Stiu ca pe diferentele de temperatura si pe virozele care circula, mai ales in perioada asta din an, se da vina si ca, poate, au importanta lor, dar eu te indemn sa nu iti fie frica daca vreo viroza poposeste la copilul tau: o curatire interna de primavara nu strica nimanui. Odihna, hidratare, la nevoie remedii blande si INCREDERE. Drept pentru care, la inceput de primavara, propun sa inlocuim celebra vorba romaneasca “De ce ti-e frica, nu scapi”, cu…”Don’t worry, be happy”! 🙂
Don’t worry! Be HAAAPYYY! Gia, Eva&Alex. August 2014
Particip cu reteta “Cartofi la cuptor in culcus de varza” la “Concursul Condimente delicioase pentru o masa reusita de Pasti” , organizat de Laura Adamache Retete culinare si pastaidevanilie.ro“.
Despre varza si beneficiile ei, am mai povestit aici. Desi cred ca cel mai tare imi place cruda, pregatita cu condimente, lamaie si ulei de masline, varza gatita poate fi extrem de delicioasa. Mai ales daca o pregateste Catalin! 🙂 Zi tu daca nu arata bine! 🙂
Mod de preparare: cepele si ardeii, taiati marunt, se pun in cratita cu un pic de apa, pana dau un pic in fiert; apoi se adauga varza si conopida murata (pentru un pic de acreala) si se lasa sa se moaie, la foc mic; se adauga si sarea, boabele de piper si foile de dafin, impreuna cu jumatate de cana de suc de rosii de la Mama Aurelia, sora mamei. Cand s-a muiat varzica, se adauga verdeata, se amesteca bine si apoi se transfera intr-o tava rezistenta la temperaturi inalte. Peste varza se adauga cativa cartofi taiati pe lung si tavaliti prin condimente si se da totul la cuptor, pana ce se moaie si se rumenesc cartofii. Bunatate mare! 🙂
Cand eram prin liceu, mi-am promis ca niciodata nu voi fi destul de saraca, de ocupata, ori prea suparata sau prea fericita, incat sa renunt la a merge la cinematograf. Eram o ciudata pentru cei din jur; cand auzeau ca merg la cinema, ma intrebau cu compasiune : “Tu nu ai cablu acasa”? Desi la cinema faceam un frig crancen iarna, fiindca cinematografele din Tulcea nu erau incalzite, mi-erau mult prea dragi filmele, ca sa renunt. In plus, niciodata ce vedeam la televizor, nu se compara cu ce traiam, privind marele ecran. Si fiindca nu prea aveam prieteni care sa-mi impartaseasca pasiunea, de vreo doua ori am carat-o pe biata mama cu mine, la film. La unul dintre ele, Never talk to strangers, cand Banderas a inghesuit-o pe blonda Rebecca de Morney, sarutand-o cu foc, mama s-a facut mica, mica pe scaun. 🙂
wounded rose (dec. 2014)
In ultimii ani, ma rasfat mai rar cu cinematograful si nici la televizor nu prea ma uit, dar sunt momente cand imi reamintesc de ce imi placeau atat de tare filmele; ca si atunci cand ascult muzica, ceva ascuns in adancuri se trezeste in mine si iese navalnic la suprafata; un dialog sau o secventa dintr-un film ma poate emotina atat de tare, incat pielea toata mi se face de gaina, mi se pune un nod in gat si ochii mi se umezesc.
Azi am revazut, pe secvente, (ah, ce rar mai vad un film cap-coada), filmul “In her shoes“. Cand, la finalul filmului, Maggie (Cameron Diaz) ii recita surorii sale poezia lui E.E. Cummings, mi-a trecut prin minte ca eram probabil ridicola, cu atata sentimentalism ce navalise peste mine. 🙂 Mai ca m-a busit plansul. Ca sa nu ma vada fetele, am inceput sa clipesc des, ca o bufnita surprinsa de o dimineata insorita.
Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Nu raman niciodata fara ea (oriunde merg mergi si tu, draga mea;
si orice e facut doar de mine e fapta ta, draga mea)
Nu ma tem de soarta (caci tu-mi esti soarta, dulcea mea)
Nu vreau o alta lume (caci frumoasa tu esti lumea mea, adevarata mea)
si tu esti orice luna a insemnat vreodata
si orice soarele va canta vreodata esti tu.
Iata cea mai ascunsa taina ce nimeni n-o cunoaste
(iata radăcina radacinilor si mugurul mugurilor
si cerul cerurilor unui copac numit viata ce creste
mai sus decat sufletul poate spera ori mintea se poate ascunde)
si iata miracolul ce-mpiedica sa se ciocneasca stea de stea.
Desi nu mi-a raspuns nimeni la intrebarea “tu cate litere D ti-ai propus pentru 2015?”, de la postarea Sanatate 5 D (II). :-), deocamdata nu reununt sa-ti povestesc despre cartea doamnei dr. Sorina Soescu. O fac pentru tine, dar mai ales pentru mine, fiindca repetitia e mama invataturii. 🙂 Aud destul de des oameni care imi spun ca eu am avut o puternica motivatie sa schimb modul in care mananc, dar oare este nevoie ca noi sau cei apropiati sa ajungem la probleme de sanatate pentru a ne schimba perspectiva asupra alimentatiei, asupra importantei miscarii fizice si a modului cum alegem sa privim oamenii si viata? Oare nu oricine isi doreste sa fie sanatos, sa fie in forma fizica buna, sa aiba vitalitate si chef de viata, atata vreme cat se afla in acest corp fizic, primit la nastere? Cine oare nu isi doreste sa isi vada copiii plini de energie, sanatosi si sa uite de doctor si medicamente? Cine nu ar vrea sa ramana calm in fata simptomelor, atunci cand se manifesta, la sine ori familia sa, stiind ca durerea e un ajutor, de fapt, ca ea e doar un semnal de alarma pentru care trebuie sa fim recunoscatori? Nu e asta o motivatie destul de puternica, incat sa vrei sa traiesti mai simplu, alegand in cunostinta de cauza sa faci o schimbare?
Cred ca, de multe ori, oamenilor le e greu sa schimbe cu adevarat ceva fiindca li se pare ca trebuie sa renunte la prea multe si, dupa ce ca viata nu e tocmai usoara, ar trebui sa inceteze sa se bucure si de cea mai la indemana placere: mancatul; si statul in fata televizorului. 🙂 Dar eu nu cred ca e chiar asa: poti sa incepi, in primul si in primul rand, sa te informezi si sa treci toate cele ce citesti prin filtrul mintii tale; vezi cu ce rezonezi si propune-ti sa alegi calea care te ajuta sa sustii noua abordare pentru o viata intreaga, ci nu doar pentru o perioada scurta, in care, pe langa ca te vei frustra, nici nu vei avea rezultatele dorite si vei fi dezamagit. Cred ca nu detine nimeni adevarul absolut si de aceea trebuie sa le cantaresti tu pe toate, ca sa iti gasesti propriul adevar; nu lasa pe altcineva sa decida pentru tine si nu te minti ca daca pentru restul lumii NU CONTEAZA, atunci e ok.
Dar ca sa iei o decizie, e musai sa te informezi. Asa cum frumos zicea Valeriu Popa, “in procesul educatiei, esentialul nu este pedeapsa pentru cele infaptuite deja, ci prevenirea repetarii aceleiasi fapte“. Apoi, incepe sa aplici cate putin, nefortandu-ti corpul, dar ascultandu-i semnalele. Spre exemplu, poti incerca sa renunti la proteina animala, pentru inceput, miercurea si vinerea. Poti sa iti propui sa te bucuri de alcool si dulciuri doar de 3 ori pe saptamana, sa zicem. Ai sa vezi ca, atunci cand le consumi mai rar, te bucuri mai mult de ele. 🙂 Si partea cea mai buna este ca, incet, incet, corpul uita de pofte, se curata si incepe sa isi piarda interesul in stimulentele alimentare. Adica, nu renunti neaparat la ceea ce iti place, ci doar reprogramezi, detii controlul asupra a ceea ce asezi in farfurie, asupra a cat de mult si cat de des consumi. Mai cred ca foamea e si ea mai degraba un tipar mental, ca multe altele, pe care le-am adoptat in decursul vietii. Daca stii ca ai avut o masa fara carne, CREZI ca iti va fi foame repede. Scapa de aceste conditionari si aplica principii simple, care sa nu iti complice viata, ci sa ti-o simplifice: incepe-ti ziua cu fructe (ce poate fi mai simplu si mai gustos?), consuma zilnic macar 50% cruditati, combina corect alimentele, seara mananca alimente usoare, alege meniuri simple. Sper sa te inspire aceasta DIETA CALUGAREASCA. Cu un pic de vointa, poate fi usor de pus in aplicare. Apoi, cand vei fi pregatit, faci si alte schimbari. Vei fi uimit de rezultate si vei avea satisfactia ca faci ceva pentru tine!
In partea a II-a, am scris despre Dieta formatoare de aciditate. In acest articol, sa vedem care este dieta formatoare de alcalinitate:
–fructele: daca lactatele sunt in fruntea listei alimentelor formatoare de aciditate, fructele sunt in fruntea listei alimentelor formatoare de alcalinitate; printre cele mai alcaline fructe se numara: pepenele, strugurii, perele si merele dulci, bananele, cresele, caisele, ananasul (in general, fructele dulci); fructele sunt singurele care realizeaza drenaj limfatic ( spre exemplu, capsunile si fructele de padure, datorita drenajului limfatic instens pe care il realizeaza, determina manifestari pe care medicina alopata le eticheteaza drept alergii, cand in fapt, ele sunt mobilizari puternice, bruste, ale sistemului limfatic, cu descarcare de toxine si acizi circulanti la nivelul pielii sau mucoaselor respiratorii).
Colours of Life. 2014
Nu uita! Fructele se mananca INTOTDEAUNA pe stomacul gol, de preferat dimineata, deoarece acestea se digera foarte repede, cu consum minim de energie, iar daca se combina cu alt tip de alimente, vor stagna mai mult in stomac, producand fermentatie, deci balonare. Penenii NU se combina cu alte fructe, avand un continut ridicat de apa. De ce sunt atat de importante fructele in dieta? In primul rand, fructele contin FRUCTOZA, principalul combustibil al celulelor nervoase si al ficatului, absorbindu-se in celule cu consum minim de energie. Apoi, consumand fructe, nu ucidem animale nevinovate, ci culegem roadele pe care ni le ofera plantele. Dieta cu fructe curata organismul, oferindu-i vitalitate si o stare generala buna. Persoanele a caror stomac nu mai poate digera niciun fruct crud, din cauza nivelului de intoxicatie al intestinului, orice fruct producandu-le dureri, balonare, colici (simptome care, in fapt, reprezinta doar inceperea unui proces intern, natural de detoxifiere, de eliminare a reziduurilor acide din peretii intestinali), se pot bucura de beneficiile fructelor, consumand sucuri proaspat stoarse prin presare sau melcare. Pentru a fi mai usor suportate de intestin, sucurile pot fi diluate cu apa.
Freshness. 2014
–legumele: sunt alimentele care asista si ajuta la refacerea masei musculare, continand carbohidratul simplu, numit GLUCOZA, fibre si celuloza; de aceea, organismul consuma mai multa energie, decat in cazul fructelor, pentru a le digera; legumele se pot consuma fie crude (de preferat), fie gatite in cel mai simplu mod cu putinta; studiile arata ca daca hrana unei persoane este de minim 51% cruda, zilnic, corpul nu creaza anticorpi impotriva alimentelor; altfel,organismul incepe sa se apere impotriva alimentelor preparate termic, considerandu-le agresor. Desi aduc beneficiile lor, persoanele cu intestinul foarte intoxicat, e bine sa fie atente la consumul leguminoaselor (linte, fasole, mazare, naut, soia), deoarece acestea aduc si aciditate, fiind greu de digerat, din cauza proteinei continute. Persoanelor cu intoxicatie cu sulf ori sulfiti (identificabila dupa culoarea depozitelor de culoare galbuie de pe irisul ochilor), le este aproape imposibil sa consume legume din familia cruciferelor (varza, conopida, broccoli, hrean, mustar) ori ceapa, usturoi, praz. Atentie la consumul alimentelor conservate, antibioticelor, vinului, fructelor confiate, care creste riscul acestui tip de intoxicatie!
–semintele: sunt foarte bogate in grasimi si proteine si de aceea trebuie consumate cu moderatie, pentru a nu ingreuna sistemul digestiv. Semintele de dimensiuni mici (susan, in) e bine sa fie rasnite, pentru a se usura digestia si absorbtia. Dintre toate semintele, cele mai alcaline sunt migdalele. Semintele contin un factor inhibator al cresterii si multiplicarii (o enzima anti-viata), necesara pentru a permite supravietuirea lor pe perioade lungi, iar in contact cu apa, acest factor este inactivat, semintele incepand procesul de germinare, redevenind …vii. De aceea, trebuie inmuiate cateva ore in apa, inainte de consum. Sigur, este vorba de semintele crude, ci nu de cele prajite, care devin acide, prin prajire.
“Asumarea responsabilitatii pentru propria stare de sanatate implica o reintoarcere catre situatia de bun simt si simplitate a realitatii corpului omenesc, a observarii propriilor reactii…si implicarea treptata, in practica, a informatiilor de tipul “bine pentru mine”…Aceste decizii, luate zi de zi, saptamana de saptamana, intr-un proces treptat de asumare a resposabilitatii pentru propria sanatate, ne pot salva viata.” (dr. Sorina Soescu)
Particip cu reteta “Cartofi la cuptor in culcus de varza” la “Concursul Condimente delicioase pentru o masa reusita de Pasti” , organizat de 
Liorisme 