Cand eram prin liceu, mi-am promis ca niciodata nu voi fi destul de saraca, de ocupata, ori prea suparata sau prea fericita, incat sa renunt la a merge la cinematograf. Eram o ciudata pentru cei din jur; cand auzeau ca merg la cinema, ma intrebau cu compasiune : “Tu nu ai cablu acasa”? Desi la cinema faceam un frig crancen iarna, fiindca cinematografele din Tulcea nu erau incalzite, mi-erau mult prea dragi filmele, ca sa renunt. In plus, niciodata ce vedeam la televizor, nu se compara cu ce traiam, privind marele ecran. Si fiindca nu prea aveam prieteni care sa-mi impartaseasca pasiunea, de vreo doua ori am carat-o pe biata mama cu mine, la film. La unul dintre ele, Never talk to strangers, cand Banderas a inghesuit-o pe blonda Rebecca de Morney, sarutand-o cu foc, mama s-a facut mica, mica pe scaun. 🙂
In ultimii ani, ma rasfat mai rar cu cinematograful si nici la televizor nu prea ma uit, dar sunt momente cand imi reamintesc de ce imi placeau atat de tare filmele; ca si atunci cand ascult muzica, ceva ascuns in adancuri se trezeste in mine si iese navalnic la suprafata; un dialog sau o secventa dintr-un film ma poate emotina atat de tare, incat pielea toata mi se face de gaina, mi se pune un nod in gat si ochii mi se umezesc.
Azi am revazut, pe secvente, (ah, ce rar mai vad un film cap-coada), filmul “In her shoes“. Cand, la finalul filmului, Maggie (Cameron Diaz) ii recita surorii sale poezia lui E.E. Cummings, mi-a trecut prin minte ca eram probabil ridicola, cu atata sentimentalism ce navalise peste mine. 🙂 Mai ca m-a busit plansul. Ca sa nu ma vada fetele, am inceput sa clipesc des, ca o bufnita surprinsa de o dimineata insorita.
Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Iti port inima cu mine (o port in inima mea)
Nu raman niciodata fara ea (oriunde merg mergi si tu, draga mea;
si orice e facut doar de mine e fapta ta, draga mea)
Nu ma tem de soarta (caci tu-mi esti soarta, dulcea mea)
Nu vreau o alta lume (caci frumoasa tu esti lumea mea, adevarata mea)
si tu esti orice luna a insemnat vreodata
si orice soarele va canta vreodata esti tu.
Iata cea mai ascunsa taina ce nimeni n-o cunoaste
(iata radăcina radacinilor si mugurul mugurilor
si cerul cerurilor unui copac numit viata ce creste
mai sus decat sufletul poate spera ori mintea se poate ascunde)
si iata miracolul ce-mpiedica sa se ciocneasca stea de stea.
Iti port inima (o port in inima mea).
Liorisme 