Zi de marti, putin trecut de ora 18. Se potolise in sfarsit ploia. Incetasera si tunetele si fulgerele. Statuse si ninsoarea. Intru pe Centura de Est a Ploiestiului. Dupa vreo 5 minute, simt in oglinda retrovizoare ca peste mine vine o lumina puternica. Cu gandul ca e vreun 4×4 grabit, arunc o privire si inmarmuresc de-a binelea: asfintitul aprinsese Cerul si Pamantul. Crepusculul tremura parca, imprastiind un colorit orbitor, de la rosu aprins si pana la portocaliu stins. Am tras pe dreapta, am deschis geamul masinii, incercand sa imortalizez cu telefonul macar o farama din explozia cromatica, pe care apusul soarelui o regiza in spatele meu. Cerul era precum o inima inflacarata de o dragoste arzatoare, vesnica. Soseaua uda oglindea aceleasi culori, intr-un mod aproape nepamantean. Ciudat, vreme de secunde bune, nu a trecut nici macar o masina care sa tulbure tabloul. Doar eu si cateva ciori de pe firele de telegraf eram martore la atata frumusete.

Am pornit din nou la drum si dupa vreo 10 minute, in fata mea, cerul indragostit s-a preschimbat in vazduh manios si amenintator. Norii intunecati se oglindeau in ochiurile de apa din dreapta mea intr-un mod atat de dramatic, incat am oprit din nou masina. Doar furnalele din zare parca mai sustineau norii, inainte ca acestia se se pravaleasca peste mine si peste drumul singuratic.

Intorc capul si privesc spre Manastirea Ghighiu. Tot timpul anului, indiferent de anotimpul pe care il strabat cu masina, locul asta are o incarcatura, o atmosfera speciala. Daca e ceata pe drum, deaspura Manastirii soarele arunca sulite de lumina, spargand negura; daca e furtuna, cerul e altfel deasupra Manastirii, mai luminos. Acum, prin tumultul noros, o lumina ca de rasarit se chinuia sa strapunga cerul, in spatele turlelor triste. In aer mirosea a Paste, a Craciun, a Dragobete…Doamne, frumoase lucruri se intampla in Cer si pe Pamant! Am stat cu gura cascata, zgaindu-ma la show-ul de pe cer, pana ce un camion a trecut pe langa mine in tromba. Uitasem ca am geamul masinii deschis, asa ca stropii reci de apa de pe sosea m-au trezit, obligandu-ma sa o pornesc din nou la drum, spre casa.

Cand am repornit masina, George Michael a inceput sa-mi cante cald, Jesus to a child. Perfect timing, I’d say…:-)

…Kindness in your eyes
I guess You heard me cry
You smiled at me
Like Jesus to a child…