1 sansa din 400 de miliarde

Am citit undeva ca sansa ca eu sa ma fi nascut exact la acel moment in timp, era de 1 la 400 miliarde. Nu doar ca s-ar fi putut ca tata sa nu o intalneasca pe mama, dar ar fi putut sa nu o placa sau mama sa nu il placa pe tata, ori se putea ca parintii lor sa nu fi fost de acord sa se casatoreasca, ori tocmai in noaptea cand m-ar fi putut concepe ai mei, sa vina vecinul de la etajul 3, tipand ca l-au inundat…si astea sunt doar cateva din cele 400 miliarde de variabile, ce ar fi putut sa impiedice conceperea mea…

Continue reading “1 sansa din 400 de miliarde”

Cainele negru

Am o structura sufleteasca interesanta; asta ca sa nu zic ca e chiar ciudata. Pe de-o parte, sunt genul de om care plange la filme, care traieste muzica prin toti porii si organele, care se rupe in bucatele, cand vede suferinta umana, care aloca muuuult timp si energie, atunci cand cineva are nevoie de ajutor.

Pe de alta parte, nu am fost nicicand genul de femeie pupacioasa si extrem de afectuoasa sau care sa manifeste asta in public. Nu sunt tipul de sotie si de mama, care isi pupa si isi dragaleste non stop barbatul si copiii. Si nici nu sunt genul care sa adune animalale de pe strada, ca sa le hraneasca.

Continue reading “Cainele negru”

Copiii sunt oglinda noastra

Ne place sau nu, ne dorim sau ba, de cele mai multe ori, copiii sunt oglinda familiei in care traiesc si cresc. Pe mine si pe Catalin, chestia cu sportul ne-a “lovit” cu adevarat, destul de tarziu, abia spre 35 de ani. Ce bine ca s-a intamplat, chiar si atunci! Sper ca fetele noastre sa prinda drag de miscare fizica mult mai devreme, iar la acest lucru punem si noi zilnic umarul.

Continue reading “Copiii sunt oglinda noastra”

Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii

Final de luna martie a anului 1993. Desi de cateva zile incepuse sa miroasa a primavara, peste noapte, iarna navalise din nou peste orasul Tulcea. In acea dimineata, pornind spre liceu, m-au izbit incremenirea alba a naturii si aerul nemilos de rece.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii”

3 zile de post cu apa si ceai. Experienta mea

De-acum un an, de cand am inceput experienta cu postul total, e prima data cand am tinut post cu apa si ceai pentru 84 de ore. In ultimele luni, saptamanal, am tinut un soi de post intermitent: adica in fiecare zi de luni, intre 24-42 de ore, si in fiecare zi de vineri, intre 17-20 de ore. Sigur, au fost si zile cand nu am tinut post deloc, cum a fost in perioada sarbatorilor de iarna.

Zilele astea, am simtit ca sunt pregatita sa incerc mai mult, asa ca duminica trecuta am mancat ultima masa pe la ora 18.30 (fructe) si apoi, pana joi dimineata, cand am baut suc de morcovi si sfecla rosie, am consumat doar ceai si apa cu lamaie.

Continue reading “3 zile de post cu apa si ceai. Experienta mea”