Copiii sunt oglinda noastra

Ne place sau nu, ne dorim sau ba, de cele mai multe ori, copiii sunt oglinda familiei in care traiesc si cresc. Pe mine si pe Catalin, chestia cu sportul ne-a “lovit” cu adevarat, destul de tarziu, abia spre 35 de ani. Ce bine ca s-a intamplat, chiar si atunci! Sper ca fetele noastre sa prinda drag de miscare fizica mult mai devreme, iar la acest lucru punem si noi zilnic umarul.

Continue reading “Copiii sunt oglinda noastra”

Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii

Final de luna martie a anului 1993. Desi de cateva zile incepuse sa miroasa a primavara, peste noapte, iarna navalise din nou peste orasul Tulcea. In acea dimineata, pornind spre liceu, m-au izbit incremenirea alba a naturii si aerul nemilos de rece.

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii”

3 zile de post cu apa si ceai. Experienta mea

De-acum un an, de cand am inceput experienta cu postul total, e prima data cand am tinut post cu apa si ceai pentru 84 de ore. In ultimele luni, saptamanal, am tinut un soi de post intermitent: adica in fiecare zi de luni, intre 24-42 de ore, si in fiecare zi de vineri, intre 17-20 de ore. Sigur, au fost si zile cand nu am tinut post deloc, cum a fost in perioada sarbatorilor de iarna.

Zilele astea, am simtit ca sunt pregatita sa incerc mai mult, asa ca duminica trecuta am mancat ultima masa pe la ora 18.30 (fructe) si apoi, pana joi dimineata, cand am baut suc de morcovi si sfecla rosie, am consumat doar ceai si apa cu lamaie.

Continue reading “3 zile de post cu apa si ceai. Experienta mea”

Ecuatia Iubirii

Aproape ca nu exista zi sa nu afli ceva trist despre cineva cunoscut ori despre cineva drag. Lumea e incercata de zbateri, de dureri fizice si sufletesti si simti cum inima se strange in tine, de neputinta. Wayne Dyer spunea ca nu putem simti destula tristete, incat aceasta sa vindece ranile acestei lumi; si nici nu putem varsa destule lacrimi, incat durerea ce-o simtim sa repare nedreptatile din jurul nostru ori sa ajute cu adevarat pe cineva aflat in nevoie. Dar putem oferi iubire si asta e de folos intotdeauna; noua insine, in primul rand. Caci cred ca o picatura de iubire poate schimba ziua cuiva sau poate schimba chiar o viata. Inclusiv a celui ce detine si ofera iubire.

Continue reading “Ecuatia Iubirii”

Viata ca un film…fotografic (XI)

Adolescentii de la inceputul anilor ’90 sigur isi amintesc ca, din fericire, riscurile si ispitele la care erau expusi atunci, erau aproape nevinovate, comparativ cu ce se intampla azi.

La primul “chef” din viata mea, l-am cunoscut pe Catalin. Aveam vreo 15-16 ani si mersesem cu Anita, prietena mea, acasa la un coleg de-al ei de clasa, care isi sarbatorea numele (Nicolae). Mi-amintesc bine ca erau vreo 3-4 baieti la masa (printre care si actualul meu sot), unde ne-am asezat si noi, fetele. Vad si acum televizorul alb-negru, asezat intr-un colt si atmosfera mai degraba plictisitoare. Nu s-a dansat si nu cred ca s-a vorbit prea mult. Despre Catalin am gandit atunci ca are par sarmos, ca al meu si… cam atat. Zece ani mai tarziu, ne-am casatorit. 🙂

Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XI)”