Mutarea in Anglia mi-a confirmat, inca o data, ca poti schimba locul unde traiesti, poti sa-ti gasesti alt job si alta gasca de oameni, dar oriunde te duci, orice faci si cu oricine esti, de tine insuti nu poti fugi. Poti sa te duci la capatul lumii sau sa traiesti cu calugari budisti, sa mananci zilnic icre negre sau pere malaiete, dar daca aplici iar si iar aceleasi procese de gandire, daca functionezi dupa aceleasi tipare mentale, daca discursul din capul tau, despre tine si despre lume e acelasi, atunci, mai devreme sau mai tarziu, viata te ajunge din urma si vei fi (iar) nemultumit si stresat. Filmul vietii tale e blocat pe “repeat“.

Adevarul este ca nivelul intern de stres nu are legatura atat de mult cu locul unde traiesti, unde muncesti si cu cine muncesti, ci mai ales cu felul cum gandesti, cum traiesti si cum muncesti si cu iluzia ca evenimentele externe sunt cele responsabile de starea noastra interna. Pentru ca, “cand mintea crede, corpul o urmeaza”.

Desi starea noastra de bine e o chestiune cu care ne nastem (bebelusii sunt dovada ca nu exista stres, atata vreme cat nu este aplicat procesul de gandire pentru a da semnificatie unui eveniment), stresul e prezent in viata tuturor. Specialistii spun ca stresul “controlat” ne face bine, ne ajuta sa fim mai puternici, pe ideea ca ce nu te omoara, te intareste (aici intra postul alimentar, sportul, expunerea la temperaturi extreme pe perioade scurte etc), pentru ca genul asta de stres e alegerea noastra si doar ce scapa controlului nostru ajunge sa ne streseze cu adevarat. Sa stii ca ce e in controlul tau nu te streseaza este o super veste! Ori, felul in care privim lucrurile in viata si cum reactionam la ce ni se intampla sau la ce nu ni se intampla este 100% alegerea noastra si, deci, in controlul nostru. Asta este responsabilizarea, care ne face sa ne simtim imputerniciti, in control, si deci, ne tine in afara stresului.

Problema e ca, pentru majoritatea, a fi responsabil este egal cu a fi…vinovat. Desi responsabilitatea nu exclude vinovatia (a ta sau a altora), vinovatia e ceva ce apartine trecutului, iar responsabilizarea e ce putem face ACUM si ne apartine exclusiv. Pentru responsabilizare sau pentru lipsa ei nimeni in afara noastra nu poate fi facut vinovat. La fel ca si pentru succesele noastre. Daca nu ma crezi, citeste aici povestea Turiei Pitt.

“Stresul rezulta din mentinerea unui punct de vedere si din atitudinile si credintele noastre. Stresul emotional izvoraste, in primul rand, din noi insine, si nu din lume. Nu exista un asemenea lucru, precum “a scapa de stres”, pentru ca sursa este in interiorul nostru si nu este localizata in afara noastra, undeva in lume. Folclorul stie intuitiv asta, pentru ca ne spune: “Ce pe tine te hraneste, pe altul il otraveste.” Acest proverb contine secretul despre care vorbim. Puterea de a crea toate evenimentele din viata noastra sta in fiecare dintre noi. Astfel, redobandindu-ne puterea, vom putea invata cum sa prevenim stresul.

Stresul este rezistenta in fata celor pe care nu ni le dorim; lipsa stresului este atunci cand obtinem ceea ce ne dorim. Problema este in noi insine. Solutia este doar sa ne schimbam atitudinea, alegand o stare de iubire fata de viata, ceea ce include un camp energetic al umorului, care include capacitatea de a rade de noi insine si de natura vietii insasi, de a iubi si de rade de comedia generala.

Oamenii cu probleme sunt ca Don Quijote – se lupta cu propriile proiectii despre lume. Comedia este baza umorului; putem rade de aceste trasaturi ale vietii, pastrandu-le pe o pozitie care prezinta paradoxul, pentru ca umorul apare din capacitatea de a vedea paradoxul. Dintr-o decizie interioara alegem sa traim viata ca pe o bucurie, armonioasa si linistita, sau ca pe un inamic.

Cand ne oprim din a ne identifica cu evenimentele “din afara” si nu le mai dam putere asupra vietii noastre, atunci traim in pace, in serenitate interioara, ca si consecinta a transcederii lumii”. (“Vindecare si Recuperare“. David R. Hawkins)