Martie…cu M de la Mama

Mama, intr-una din putinele ei vacante
Mama, intr-una din putinele ei vacante

Daca crezi ca te cunosti bine, eu cred ca e cineva care te stie si mai bine: Mama. MA-MA. Poate doar cuvantul DOR rivalizeaza cu frumusetea cuvantului Ma-ma. Daca il silabisesc, parca il cuprind, il simt mai profund. Ma-ma. Mama inseamna pentru mine copilarie, hrana, dor, caldura, dojana, sacrificiu, par buclat, maini calde si multe amintiri; unele neclare, dar cele mai multe inca vii.

Mama la 23 de ani
Mama la 23 de ani

Am sapte ani. Cu mama de mana, in plina vara, urc pe strada Spitalului. Vantul adie bland, iar eu plutesc de bucurie. Mergem la o croitoreasa, unde urmeaza sa probez rochita mea de nasa mica. Parintii mei cununa niste colegi de serviciu, iar eu voi purta ceva deosebit. Inca imi amintesc mirosul din apartamentul croitoresei, bucatile de material colorat, imprastiate pe masa, pe fotoliu, peste tot. Iata si rochita mea. O simt aievea si acum: rosie ca focul, closata si fosnitoare. O senzatie! Sunt printesa! Iar mama mea e cea mai buna din lume! 🙂

Rochia rosie de nasa mica
Rochia rosie de nasa mica

Sunt ceva mai mare. E iarna si eu am gatul umflat si dureros. Mama imi pune cartofi cu spirt, la gat. Ii simt mainile bune si stiu ca voi fi bine.

Sunt clasa a II-a. Bunicul a venit din satul lui, Iazurile, sa-mi cumpere vioara. Stie cat imi doresc sa cant. Mergem impreuna la magazinul Diana, de unde eu aleg de pe raft o vioara nici mica, nici mare, de culoarea apusului. O luna mai tarziu, cu mama, din nou mama, si cu vioara trecem pe langa Spitalul Mare, Fabrica de Paine, Penitenciar, Magazinul BIG si iata-ne la Scoala de Muzica din Cartierul 23 August, unde urmeaza sa dau examen de admitere cu tovarasul profesor Gutu. Mama e mai emotionata decat mine. Ma impinge cu blandete in clasa de examen si eu stiu ca voi fi admisa. 🙂

Serbarea de sfarsit de clasa a patra. Forfota, copii costumati pentru sceneta “Catalog Imparat”, nerabdatori sa arate parintilor ce actori buni sunt. Dar eu sunt trista. Mama si tata nu pot veni. Sunt la serviciu. Nu e vina lor. Dar ma simt singura. Mai ales fara mama.

1985
1985, clasa a IV-a

Sfarsit de an intai de facultate. Cu restanta la Drept Roman. E greu: toata ziua sunt la munca, seara invat. La noapte, iau trenul spre Bucuresti, pentru a sustine examenul din nou. Sunt obosita si ma doare tampla. Mama coase ceva. Ma duc langa ea, mi-asez capul incet in poala ei. Lasa acul de-o parte si imi aseaza mana pe cap, zicand: “La noapte merg cu tine. Sa-ti tin de urat”. Primul drum al mamei la Bucuresti. Stiu ca va fi bine. 🙂

Ianuarie 2005. Mama se muta cu noi, fiindca eu ma intorc la serviciu si pe Gia nu ne induram sa o dam la cresa. Au trecut noua ani de-atunci. Noua ani in care am primit ajutor pretios, noua ani in care s-au mai aprins spiritele noii si vechii generatii, dar au fost noua ani IMPREUNA.

Later edit : 5 octombrie 2025. Acum exact 7 ani, pe 5 octombrie 2018, intr-o dimineata friguroasa de toamna, cand noaptea inca nu se dadea dusa, in fata casei din Corbeanca, imi luam la revedere de la mama. Eu si fetele zburam spre o noua viata in Anglia, unde Catalin ne astepta, lasand in urma 44 de ani de Romania si pe mama, care implinea in acea zi 67 de ani. 

5 octombrie 2018 e si acum ziua de care mi-e greu sa imi amintesc. E ziua in care, fizic, m-am rupt de mama. Amortita si presata de repeziuciunea cu care se intamplasera lucrurile si de calatoria care ne astepta, nu mi-am ingaduit sa simt cu totul ce insemna ca eu plecam si mama ramanea. 

Si astazi, ca si acum fix 7 ani, inca nu imi ingadui cu totul sa simt ce a insemnat ca eu am plecat si mama a ramas. Doare.

***

Mama. Te simte si cand doarme profund. Si te va simti intotdeauna. O mama stie. Puterea ei e de la Dumnezeu. Altfel, cum ar putea sa stea treaza, veghindu-te pe tine, cand nu a dormit de multa vreme? Cum ar putea sa tina o casa intreaga, copii si barbat, cand are serviciu si calca, spala, deretica, gateste? Cum ar putea sa zambeasca, cand nimeni nu i-a zis o vorba buna? Cum ar putea sa nu fie perfecta, dar sa devina perfecta prin faptul ca se lasa la urma?

Ma-ma. Harnica, buna, critica, puternica, fricoasa, iertatoare, controlata, sensibila. Ma-ma.

Cred ca iubirea de mama e iubirea perfecta. Pentru ca e o  iubire pe viata si dincolo de ea. MA-MA. La multi ani!

Aprilie 2019, cu mama in vizita la Londra

Just keep running

tarahmara[1] taiat

“-Atat de simplu. Trebuie doar sa-ti misti picioarele. Pentru ca, daca nu esti convins ca te-ai nascut pentru a alerga, nu-ti negi doar istoria, spuse el. Iti negi propria fiinta”. Hm. O fraza care nu doar ca te pune pe ganduri, dar te face sa te intrebi daca e vorba de idealism exacerbat sau de since fiction. In fapt, e cate putin din fiecare. La inceput, ridici neincrezator din sprancene si-ti spui ca nu se poate, este peste puterile fiintei umane si, mai ales, peste puterea noastra de intelegere. Cum, cand vietile noastre traite in viteza nu lasa loc nici sa ne sarutam copiii de noapte buna, nici sa mai sunam un prieten vechi, nici sa citim mai mult de 3 pagini de carte (intr-o luna), cand timpul se comprima dureros de mult si parca altcineva ne traieste viata, exista oameni care gasesc timp si enegie…ba si placere in …a alerga? Si nu oricum, ci indelung, pana la durere si uitare de sine si de lume si de tot. Cand nimic nu mai exista decat alergatorul si traseul. “Traim intr-o cultura care crede ca exercitiul fizic sustinut este o nebunie, spuse dr. Bramble, deoarece asta ne spune creierul: de ce sa dai la cheie daca nu trebuie sa o faci”?

Citind “Nascuti pentru a alerga” a jurnalistului Christopher McDougall am aflat lucruri incredibile despre ce poate face o fiinta umana. Am mai auzit eu ca “daca vrei poti”, dar cartea asta vorbeste despre zei incarnati in niste ciudati, care alearga si alearga si alearga si raman…vii dupa zeci…sute de km!

In cautarea tribului Tarahumara, localizat pare-se prin Canionul Cuprului, undeva in Mexic, autorul scoate la iveala povesti incredibile despre curse senzationale, trasee nepamantesti si oameni dotati cu puteri inumane. Ce te infioara nu e doar senzationalul povestii, dar si faptul ca, cu exceptia tribului pomenit mai sus, e vorba de oameni “normali”, ca mine si ca tine, care – in circumstante pregatite de soarta – ajung sa isi doreasca sa fuga mancand pamantul. Asa ca te intrebi, pe la sfertul cartii: adica …pot si eu? Daca omul e facut sa alerge pe distante lungi, intrecand caprioare, antilope si chiar…cai…as putea si eu???”…”Iti amintesti? Erai copil si trebuia sa tipe cineva la tine ca sa incetinesti. Orice joc jucai, o faceai in viteza maxima, alergand de nebun in timp ce trageai suturi in cutii de aluminiu sau atacai avanposturile din jungla, situate in curtea din spate a vecinilor. Jumatate din placerea de a face ceva era legata de viteza cu care o faceai, transformand copilaria in singura perioada din viata cand esti certat ca faci ceva prea repede.”

Cica ar exista oameni care, la 70 de ani, inca alearga ultramaratoane de 160 de km sau mai mult. Unul din evenimentele astea se intampla in statul Colorado, in cursa de La Leadville, cu un traseu extrem de dificil. Pai da, ca vorbim de Muntii Stancosi din America de Nord, la o altitudine de 3.000 de metri! Pe acelasi traseu din Leadville a alergat si incredibilul Aron Ralston, alpinistul care a inspirat filmul “127 Hours”, ce a rulat de curand la HBO.

Tot felul de personaje interesante populeaza paginile cartii. Iata cateva:

Tarahumara.

Tribul Rarámuri  sau Tarahumara este nativ din nord-vestul statului Mexic si este recunoscut pentru abilitatea de a alerga distante inimaginabile, purtand sandale confectionate demembrii tribului si hranindu-se intr-un mod extrem de simplu, in mare parte cu porumb si fasole, chilli peppers, seminte de chia…La vasta de 60 de ani, Tarahumara alerga distante de peste 50-100 de km intr-o zi! Fara accidentari, fara deshidratare, fara stari de voma. Doar fericiti ca fac ce stiu cel mai bine: sa alerge mancand pamantul si sa traiasca in pace si seninatate. “Acesta era de fapt succesul tarahumara: ei nu uitasera niciodata cum e sa-ti placa la nebunie sa alergi. Ei inca isi aminteau ca alergarea fusese arta umana primordiala, primul nostru act inspirat de creatie.”

Ann Trason.

Cea mai de succes femeie in cursele de ultramarathon din toate timpurile. Multe dintre recordurile ei stau inca in picioare, dupa mai bine de 25 de ani. Acum trecuta de 50 de ani, Ann, desi o lunga vreme s-a retras din competitii, din cauza ranilor si accidentarilor capatate de-a lungul anilor, de cateva luni lucreaza cu tineri pasionati de alergat, dragostea ei pentru alergat si pentru oameni netinand cont de varsta. Ann ramane un om deosebit de modest, oferind rar interviuri si refuzand sa apara in lumina reflectoarelor. Pur si simplu nu e important pentru ea. Niciodata nu a fost vorba despre asta. “Imi place sa alerg doar ca sa simt vantul in fata”, spunea ea. Considera alergatul romantic, ceva care alunga stresul si aducea libertatea. Cine o poate intelege? 🙂

Emil Zatopek.

Nascut in Cehoslovacia in 1922, Zatopek este considerat unul dintre marii alergatori ai secolului 20. Pe la sfarsitul anilor ’40, pentru trei ani consecutiv, Zatopek participa la orice cursa o data la doua saptamani, castigand de fiecare data!  La prima sa Olimpiada din 1952, de la Helsinki, desi fara acordul doctorului, Zatopek concureaza si obtine imposibilul, la nici doua luni de la o infectie serioasa de care suferise: castiga aurul la 5000 de metri si doboara recordul olimpic, clasandu-se tot pe locul fruntas la 10000 de metri, din nou doborand recordul. In cadrul aceleasi competitii, se inscrie si la marathon, desi nu alergase nicioadata o asemenea distanta, si, stupefactie, doboara inca un record, castigand medalia de aur!

Zatopek pare un tip desprins din filme, atat pentru faptul ca alerga intr-un stil cu totul inedit, imprastiindu-se in toate directiile, aproape spasmic, cat si pentru ca era un om deosebit de…altfel. “La competitiile din strainatate se trezea uneori ca are atat de multi prieteni in camera de hotel, incat era nevoit sa renunte la patul caldut si sa doarma afara, sub un copac”. Cel mai mare atlet ceh al tuturor timpurilor a incetat din viata la 78 de ani, in anul 2000, fiind condus pe ultimul drum de mii de oameni.

Iubitor de sport sau nu, o sa-ti placa aceasta carte. Ea vorbeste despre placerea de a alerga, despre compasiune, despre dragostea pentru libertate si bucuria de a fi in natura. Intelegi ca motivatia acestor zburatori nu vine nici din dorinta de a castiga bani sau faima, de a fi competitivi sau pentru a se mentine in forma. Acesti oameni sunt pusi in miscare de dorinta de a fi mai buni ca fiinte, de a-si depasi propriile limite, de a fi fericiti.

“Vigil nu era foarte sigur, dar intuitia lui ii spunea ca exista un soi de legatura intre capacitatea de a iubi si capacitatea de a iubi alergatul. Modelul era acelasi: ambele presupuneau sa pui intre paranteze propriile dorinte, lasand la o parte ce iti doresti acum si bucurandu-te de ceea ce ai, sa fii rabdator, tolerant si fara pretentii”…”Pentru ca, Dumnezeule, imagineaza-ti ce am castiga! Cum ar fi daca ai putea alerga decenii intregi fara sa te accidentezi? Sau daca ai putea lega sute de kilometri saptamanal, bucurandu-te de fiecare pas? Sau daca ai vedea cum tensiunea iti scade, stresul si furia dispar, in timp ce-ti creste energia? Imaginati-va cum rata infractionalitatii, colesterolul si lacomia s-ar topi pentru totdeauna, in timp ce Poporul care Alearga si-ar redescoperi, in sfarsit, picioarele!”…

Adevarul este ca, fie ca esti activ fizic sau faci miscare foarte rar, stii ca sportul te face mai sanatos, mai frumos, iti limpezeste mintea si-ti aduce lumina in ochi. Sportul iti da mai multa incredere in tine si iti ofera prilejul sa cunosti oameni care, ca si tine, stiu ca sta la indemana oricum sa iasa la aer si sa se miste. Nu conteaza varsta, sexul, greutatea, banii. Miscarea fizica sustinuta aduce durerea efortului, dar si bucuria finish-ului si a impartasirii acesteia cu ceilalti. Nu trebuie sa fii primul ca sa fii invingator. Iar cine intelege ca miscarea e viata, a castigat, oricum.

Reguli de aur pentru o sanatate de fier

copii taiat

In ultimii ani am invatat de cate beneficii se bucura organismul daca:

incep dimineata cu:

  • un gand bun si un pahar mare de apa cu argila, pulbere de orz verde si chlorella;

  •  miscare fizica macar 15-20 minute;

  • fructe cu cereale si seminte

  • o rugaciune, cand plec la drum

fructe taiata

– de la masa de pranz nu lipsesc:

  • verdeturi multe

  • seminte crude si alte grasimi sanatoase

  • legume crude si colorate

  • bucuria de a impartasi cu altii masa

– cina este:

  • cat mai saraca si mai devreme

  • fara impresii tari, agitatie, stress

outside taiat

  • consum cat mai des sucuri proaspat stoarse

  • consum apa cat mai multa, dar intotdeauna intre mese si nu la temperaturi extreme (prea calda sau prea rece)

  • imi strang in brate copiii si sotul macar o data pe zi

  • ma pun in pat cel tarziu la 10.30, incheind mereu ziua cu o rugaciune sincera

In aceeasi nota, cateva sfaturi pretioase de la dr. Laza:

carte taiat

–      planificarea si respectarea unui program regulat al meselor; lasa timp stomacului sa digere hrana ingerata, nu il obosi;

–      dimineata, inainte cu 30-60 de minute de a servi masa, bea apa calduta sau ceai caldut (neindulcit, sau indulcit cu un pic de miere);

–      sa nu se consume la o masa o cantitate mare de alimente si nici prea multe feluri;

–      sa nu se consume fructe si zarzavaturi la aceeasi masa;

–      sa nu se manance intre mese;

–      masticatia alimentelor sa se faca incet si foarte bine;

–      sa nu se consume alimente sau bauturi fierbinti sau prea reci;

–      evitarea consumului de apa in timpul mesei sau alta bautura fermentata; se recomanda sa se bea apa sau alta bautura nefermentata cu 30-60 de minute inainte de servirea mesei sau la 2-3 ore dupa ce s-a servit masa;

–      doua zile pe saptamana, cura exclusiva cu fructe

–      de doua ori pe an, ideal primavara si vara, cura de cruditiati, pe durata a 3-7 zile, in functie de toleranta individuala;

–      o data sau de doua ori pe an, pentru detoxifiere, cura exclusiva cu sucuri de fructe si zarzavaturi, ceaiuri si carbine vegetal, pe o perioada de 5-10 zile; in aceasta perioada, pentru amplificarea detoxifierii, se practica clisma, dimineata;

–      exercitiu fizic zilnic, 30-60 de minute, 5-6 zile / saptamana;

–      mentinerea unei atitudini mentale pozitive;

–      cultiva credinta care face din toate fagaduintele lui Dumnezeu realitati prezente;

–      aplica cei trei “devreme”: culca-te, trezeste-te, mananca devreme;

–      exclude  sau macar evita:

  • alimente prajite (uleiul se adauga in cantitate mica si intotdeauna dupa prepararea si racirea alimentelor);
  • carne, inclusiv peste
  • lapte si derivatele lui, oua
  • zahar ca atare sau gem, compot, prajituri, ciocolata, inghetata, la a caror preparare s-a folosit zahar;
  • otet, piper, muraturi in otet
  • ulei rafinat;
  • produse de tip fast-food;
  • cafea, ceai negru, tutun, alcool, bauturi carbogazoase
  • guma de mestecat
  • paine alba, paste sau alte produse de panificatie din faina alba
  • sare iodata; exces de sare neiodata;
  • alimente care contin aditivi, conservanti, arome, indulcitori, coloranti, antioxidanti;
  • plante modificate genetic
  • bicarbonat de sodiu, praf de copt.

Acesta nu e un drum usor si nici unul batut de multi, dar aduce sanatate, echilibru si intareste caracterul 🙂