Indiferent daca ti-ai programat sau nu sa fii parinte, daca esti sau nu esti pregatit sufleteste si material, fara sa conteze daca esti abia iesit din adolescenta sau in plina maturitate, cand copiii tai vin pe lume, ei par a fi o specie miraculoasa, aproape infricosatoare, care iti invadeaza viata, coplesindu-te pentru tot restul vietii cu sentimente, trairi, stari amestecate, profunde, unice. Oricate carti ai citi, oricate documentare si filme ai viziona, oricate discutii ai purta pe subiect, nu stii niciodata cu adevarat ce te asteapta si ce inseamna sa fii parinte. Si nu vei sti multa vreme. Intai si intai, e greu sa concepi ca altcineva, si nu tu, va fi l’ombelico del mondo, ca nu vei mai putea tine cont intai si intai de tine, ci de altcineva, ca nu vei mai fi…liber. Nici macar dupa ce esti parinte nu stii ce ti se intampla. La inceput, esti lovit de tren, de fericire, de griji, cele mai multe inutile, esti depasit, coplesit, din nou fericit si inca nedumerit de ceea ce ti s-a intamplat: ai devenit parinte. Pe viata. Si fiecare zi iti aduce noi provocari si noi bucurii, noi griji si noi nelinisti. Apoi, incet, incet, inveti, alaturi de copilul tau, sa fii mai rabdator, mai bun, mai cald, mai disponibil, inveti sa ierti, sa-ti depasesti limitele, ba chiar sa uiti ce a fost greu, asa incat sa te incumeti sa mai aduci pe lume inca un copil. 🙂 Si invatarea asta nu se termina nicicand.

Inveti in timp ca, atunci cand ti-e bolnav copilul, tu stii si simti mai bine decat doctorul, ce il doare si ce are nevoie; inveti in timp ca mangaierea ta de parinte este cel mai sigur si mai eficient medicament. Orele de nesomn si de oboseala se risipisesc ca printr-o vraja, cand copilul te priveste adanc in ochi, fara ganduri, fara vorbe, in afara timpului si spatiului, iar tu stii ca asta e raiul pe pamant. Nu mai ai nevoie de nimic.

Odata cu copilul tau, inveti din nou sa razi fara motiv, sa plangi usor, fara sa-ti fie jena, inveti sa te maimutaresti, sa te joci, sa mergi si sa vorbesti. Inveti ca regulile copilariei sunt altele decat cele in care traiesti tu, ca o privire rece sau o vorba grea pot provoca adevarate tragedii in lumea copilului tau si asa iti reamintesti ce poate uitasei de ceva vreme: sa fii atent la cum privesti, ce vorbesti si ce faci. Copilul tau e acolo, cu ochii pe tine, gata sa te imite si sa raspunda inapoi.

In timp, inveti ca cea mai privata si mai costisitoare gradinita nu va putea sa ofere copilului tau nimic din ceea ce el are cu adevarat nevoie si doar tu ii poti oferi: hrana sufleteasca. Inveti ca oricate jucarii i-ai cumpara, copilul tau tot compania ta o va dori si il va ferici, ca dincolo de mustrari, de cate o palma la fund, dincolo de faptul ca nu iti petreci destul timp cu el, ca de multe ori se simte poate neinteles, copilul tau te accepta si te iubeste neconditionat, exact asa cum esti, fiindca pentru el tu esti perfect. Ce pacat ca nu invatam destul de la copiii nostri, aratandu-le cumva iubire de fiecare data, indiferent daca urla cand noi vrem liniste, daca nu fac ce le cerem, daca strica, daca vorbesc urat si se razvratesc, daca iau note mici, indiferent daca continua sa fie EI INSISI, cand noi, parintii, am vrea sa ii preschimbam in fiinte ascultatoare, supuse.

Desi noi, parintii, suntem parinti pentru copiii nostri o viata-ntreaga, dupa o vreme, cand copilaria s-a incheiat, copiii nostri nu mai sunt copii. Si cand copilaria lor se va incheia, eu sper ca ei ne vor iubi in continuare neconditionat, exact asa cum suntem, chiar daca, intre timp, vor fi aflat ca nu suntem perfecti. Si mai presus de toate, sper ca noi, parintii, sa fi invatat la timp sa le aratam copiilor nostri Iubirea pentru ceea ce sunt si ce aleg sa devina, lasandu-i si ajutandu-i sa evolueze, sa caute, sa desluseasca viata si bucuria de a trai. Doar asa ii putem pastra copii pe copiii nostri. Pe viata.

“Numele pe care il scrijelesti pe scoarta unui copac se va mari, va creste odata cu el. La fel si inima copilului tau. Ceea ce scrijelesti in anii lui de gingasie, vei citi in cei care vor urma.” (Cuviosul Paisie Aghioritul)