I “met” Hilde this year, while I was watching doctor Morse’s YouTube videos and I have been so impressed by her life story, that I said to my self: Hilde is another beautiful soul, from which me and so many people can learn from and get inspired by. I deeply admire people who take the path of self empowerment (as that’s not an easy thing to do: to take responsibility and decide for yourself!) to regain health and then choose to share their knowledge and their wisdom with people in need.
Liorisme: Care au fost cele mai pregnante schimbari suferite la nivel fizic, produse de noul mod de a te alimenta? Dar pe plan mental?
Corina: Cel mai vizibil efect a fost pierderea kilogramelor acumulate. Am slabit de la 75, la 50 kilograme, in mai putin de un an. Straluceam pe zi ce trecea, iar toti oamenii din jur au remarcat acest lucru. Fiind multumita de aspectul meu exterior, am prins incredere in mine, am inceput sa ma simt foarte bine in pielea mea. Am devenit Zen si fericita de tot ce am in jurul meu! Si foarte recunoscatoare!
Liorisme: M-am intrebat multa vreme ce cantareste mai mult, o alimentatie cat mai corecta sau un psihic echilibrat, alaturi de constientizarea ca raspunsul la toate se afla in modul cum gandim, cum simtim si cum privim tot ce ne inconjoara. Care este parerea ta?
Corina: O alimentatie corecta, o minte echilibrata si un suflet bun si recunoscator. Eu cred ca Iubirea este cheia. De fapt, asta inseamna hrana vie: iubirea pentru tine, pentru animale, pentru cei din jur, pentru natura, pentru viata.
Liorisme: Ce ii face pe oameni sa isi transforme viata, din punct de vedere alimentar, dar si mental? Dar ce ii impiedica?
Corina: Transformarea apare cand ne simtim in primejdie sau ne aflam “la marginea” prapastiei, la modul figurativ, evident. Cand suntem pusi in fata bolilor, atunci incepem sa luam masuri si decizii ce ne pot salva viata. Este instinctul de supravieturie. Pentru ca atunci ne dam seama ca putem pierde tot, daca nu facem o schimbare. Nu cred ca exista o piedica pentru a alege sa ai un stil de viata mai sanatos; doar nestiinta, neinformare si nepasare.
Liorisme: Povesteste-mi te rog despre experienta cu restaurantul raw vegan, pe care l-ai avut in Brasov.
Corina: A fost o experienta frumoasa si ma bucur ca am trecut prin ea. Am cunoscut oameni minunati, cu care am pastrat o relatie extraordinar de buna. Am putut sa arat oamenilor ca hrana vie este delicioasa, frumoasa si diversificata. Si chiar daca restaurantul nu mai este, a ramas un bistro, Ma Cocotte, in aceiasi locatie, care are o pagina intreaga in meniu cu produse raw vegan, dupa retetele mele. Este, de fapt, singurul loc in Brasov, unde poti consuma o gama atat de diversificata de hrana vie. Il recomand cu drag!
Liorisme: Cum arata meniul tau zilnic?
Corina: Este foarte simplu: dimineata, limonada cu spirulina si chlorella. Apoi, un smoothie cu fructe si frunze. Urmeaza o salata de sezon cu hummus/orez/piure. Alteori, o mana de caju cu migdale, niste fructe uscate mai pe la pranz, fructe. De obicei mancaruri simple, usoare si gustoase.
Liorisme: Am citit ca si parintii tai si-au schimbat modul de a se hrani. Ce a insemnat asta pentru ei? Dar pentru tine?
Corina: Ai mei parinti s-au mutat la tara. Si-au facut acolo gospodaria ce si-au dorit-o dintotdeauna. Au gaini, pisici, catei, caprite si multe legume, copaci fructiferi. Si au liniste si multa verdeata in jur. Sunt mult mai atenti la ceea ce consuma si prefera sa o faca cat mai mult din gospodaria lor: legume, verdeturi, oua, lapte. Mai mananca si carnita, dar tot crescuta de ei si alergata prin curte, la aer curat. Contrar asteptarilor mele, mama nu a reusit sa renunte deloc la carne, in timp ce tata a facut o lunga pauza. Acum mai gusta din cand in cand, atunci cand ii prepara mama. Posturile, in schimb, sunt sfinte si le tin pe toate. Se simt bine, au energie multa si sunt mereu veseli. Eu ii ajut, ii inteleg si ii sustin. Ii iau asa cum sunt ei. Ii iubesc de ma topesc toata cand sunt in preajma lor!
Liorisme: Sotul tau impartaseste acelasi mod de alimentatie?
Corina: Sotul meu a renuntat la consumul de carne. Consuma ocazional peste, dar mananca produse derivate din oua si lapte. O face insa destul de rar, comparativ cu alimentatia ce o avea inainte ca eu sa devin crudivora, cand nu exista masa fara carnita. Se simte si el foarte bine si nu ii este dor de fripturica. Sau cel putin nu o spune 🙂
Liorisme: Ai avut momente de indoiala, ca ceea ce mananci sar putea sa nu fie 100% benefic? Adica, te intrebi, aoleo!, daca nu mananc destule proteine sau daca ma anemiez?
Corina: Niciodata! Sunt convinsa ca primesc tot ceea ce am nevoie cu o alimentatie echilibrata. Modul de gandire insa da… poate fi nesanatos, daca tinde catre negativism iar starea interioara merge catre o nemultimire nesfarsita. De aici pleaca adevaratele probleme de sanatate si nu de la dieta.
Liorisme: Care sunt cele mai importante beneficii pe care tie ti le-a adus felul in care mananci? Exista si o parte neplacuta a faptului ca manaci “altfel”?
Corina: Beneficii? Toate! 🙂 Singura parte neplacuta este ca, atunci cand decizi sa iesi in oras cu prietenii, oferta restaurantelor este foarte limitata. Si exista riscul sa nu doresti sa mai iesi in astfel de locatii si, prin urmare, viata sociala sa aiba putin de suferit. Eu personal nu am avut probleme in acest sens, fiind o persoana mai solitara.
Liorisme: Crezi ca modul acesta de a te hrani te-a schimbat interior, la nivel sufletesc? Daca da, in ce fel?
Corina: Schimbarea este inevitabila. Chiar de nu apare de la inceput, chiar daca nu e foarte evidenta, ea se face incet, in timp. Cand vezi cum sunt tratate animalele in ferme, acest lucru te marcheaza. Nu mai vrei sa produci suferinta si incepi sa le iubesti mai mult. Si incerci sa le protejezi.
Liorisme: Am observat ca in ultima vreme scrii mai rar pe blogul tau. E vreun motiv anume?
Corina: Cred ca principiile mele s-au mai schimbat putin, in timp. Am ramas un sustinator infocat al hranei vii, dar acum am si alte prioritati. Timpul nu mai este atat de generos cu mine, ca atunci cand am pornit la drum cu blogul. Simt ca am asternut acolo cam tot ce aveam de spus in acest domeniu, dar asta nu inseamna ca nu voi mai scrie. Astept momentul in care voi fi din nou inspirata si voi avea ceva nou si interesant de impartasit. Voi mai publica in schimb retete, deoarece am multe stranse si nu vreau sa le tin doar pentru mine.
Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor? 🙂
Corina: Vreau sa calatoresc. As putea sa o fac fara sa ma opresc vreodata. Dar, din pacate, nu se poate. Pe termen scurt, imi doresc sa evoluez mai mult in ceea ce fac acum: tatuaje. Pe viitor? Sa fiu sanatoasa! Restul nu mai conteaza!
Liorisme: Legat de detoxifiere, dupa parerea ta, clismele sunt benefice? Am citit tot felul de opinii, unele de-a dreptul contradictorii, altele chiar inspaimantatoare. Tu ce poti sa imi spui despre acest subiect, din experienta ta?
Calin: Clismele nu sunt un procedeu natural si ar trebui sa fie evitate. O alimentatie bogata in fibre si o hidratare adecvata va curata in timp colonul. Oamenii trebuie sa aiba rabdare. Nu e nici normal, nici placut sa ne introducem diverse lichide pe partea cealalta. Fireste, daca situatia e disperata, si e nevoie de o detoxificare rapida, orice procedeu poate fi folosit, iar clisma e unul dintre ele.
Liorisme: Care e cea mai extrema chestie pe care ai incercat-o pana acum, din punct de vedere alimentar? Dar sportiv?
Calin: Pentru oamenii care maninca standard, regimul meu este extrem. Pentru mine este doar… natural. Sportiv, au fost trei incercari pe care le-as numi extreme. Am alergat un maraton in plina vara, pe o pista de atletism de doar 400 m. A fost o provocare mentala extrema sa ma invart de mai mult de 100 de ori in cerc. Nici nu eram in vreo cursa oficiala. Ma puteam opri oricand doream, dar nu am facut-o.
Celalalt eveniment extrem a fost o cursa din Bucegi: 7500. Cursa trebuia sa fie de 90 de kilometri, cu 7500 metri diferenta pozitiva de nivel. A fost o vreme caineasca, aproape de iarna, desi eram în iulie. Cursa a trebuit sa fie oprită din aceste motive, dar tot am apucat sa fac 53 de kilometri si sa urc 3600 de metri. A treia incercare extrema a fost drumul dus intors de la Bucuresti la Brasov cu bicicleta. Ma apucasem de curand de sport, deci nu eram foarte antrenat, asa ca drumul a fost foarte dificil. A durat cate 10 ore in ambele sensuri.
Liorisme: M-am intrebat multa vreme ce cantareste mai mult: o alimentatie cat mai corecta, sport, aer curat sau un psihic echilibrat, alaturi de constientizarea ca raspunsul la toate se afla in modul cum gandim, cum simtim si cum privim tot ce ne inconjoara. Care este parerea ta?
Calin: Un psihic echilibrat. De aceea sunt oameni ce functioneaza foarte bine pe diete mai putin naturale, sau chiar junk de-a dreptul. Atunci cand “seful” (mintea) este in ordine, totul este in ordine, inclusiv corpul. Acesta are o capacitate foarte buna de a contracara efectele unei diete nesanatoase. Insa, cu putina atentie, se pot face schimbari simple in alimentatie, ajutand astfel organismul sa functioneze optim, fara a-l „lovi” la aproape fiecare masa.
Liorisme: Am citit ca, din punct de vedere spiritual, te-ai regasit cel mai bine in invataturile buddhiste. De ce?
Calin: Poate m-a atras simplitatea practicii, poate m-a atras factorul autodidact. Desi sunt mii de pagini de scrieri buddhiste, conceptul se poate explica in cateva propoziții. Chiar daca exista calugari, in buddhism se pune accent pe practica personala a fiecaruia. Esti indemnat sa nu accepti si sa nu crezi ce ti se spune, sau ce ai citit, ci sa cercetezi singur, sa experimentezi cu propria ta minte realitatea.
Liorisme: Ce presupune, in opinia ta, a fi o persoana spirituala?
Calin: Presupune capacitatea de a experimenta universul la nivel holistic; constientizarea existentei mentalului, intelegerea felului in care mintea actioneaza si reactioneaza; trecerea peste conceptul de „eu”, „al meu” si identificarea cu notiunea de „tot”.
Liorisme: Am vazut ca ai vizitat si chiar locuit in diferite colturi ale lumii. Unde ti-a placut cel mai mult si unde ti-ar placea sa te stabilesti? De ce?
Calin: Mi-ar placea sa ma stabilesc la tropice. Pentru ca vremea acolo este perfecta pentru specia noastra. Mi-ar placea sa stau intr-o tara plina de fructe (nu toate tarile tropicale pun accent pe productia de fructe), ospitaliera cu strainii (sa nu aiba prea multe piedici, sub forma de taxe si vize) si rata criminalitatii sa fie mica. Pana acum, Thailanda a fost cea mai aproape de ceea ce caut, dar din pacate, acum au un regim de vize destul de restrictiv. Se gasesc cu greu metode de a locui acolo mai mult de 3 luni. Eu am stat doua luni. Acum sunt intr-un turneu prin mai multe tari tropicale si probabil voi avea noi idei despre o tara potrivita pentru mine. Voi vizita Mauritius, Reunion, Seychelles, Sri Lanka, apoi poate Myanmar, Vietnam si Filipine.
Liorisme: Stiu ca ai un fiu. El ce tip de alimentatie are? Iti urmeaza exemplul? Si daca nu, nu e frustrant pentru tine, stiind unde poate duce alimentatia “normala”?
Calin: Din pacate, nu-mi urmeaza exemplul. Odata ce a descoperit mancarea gatita, e foarte greu pentru un copil sa renunte la mancarurile pe care le iubeste. Mancarurile standard sunt facute special pentru oameni, de aceea dau adictie. Fiul meu constientizeaza ca anumite mancaruri nu-l ajuta, sunt nocive si il ingrasa, iar acesta e un prim pas. Sper ca pe viitor va urma pasul doi, in care va decide sa inlocuiasca anumite mancaruri nocive, cu variante raw vegane sanatoase. Ii plac unele salate picante pe care le fac, si cateodata mai mananca fructe, in special banane.
Liorisme: De ce crezi ca pentru cei mai multi dintre noi, desi suntem constienti de importanta miscarii si alimentatiei in viata noastra, schimbarea e atat de greu de aplicat? Ce ne opreste sa actionam?
Calin: Confortul. Ne-am creat in timpul vietii un anumit grad de confort, iar acesta depinde de un ritual zilnic. Schimbarea acestui ritual presupune un disconfort temporar, iar asta ne impiedica sa actionam, desi stim ca ne vom simti mai bine pe termen lung. In cazul alimentatiei, ne-am obisnuit cu confortul anumitor mese. Acestea ne calmeaza, ne linistesc, ne anesteziaza dupa o zi grea. Putine mancaruri naturale neprocesate pot concura cu asa ceva. Alimentatia proasta secatuieste insa organismul de resurse. Asa ca trebuie sa ai o motivatie mare sa faci sport in aceste conditii.
Liorisme: Care au fost lucrurile pe care a trebuit sa le reconsideri de-a lungul drumului, legat de regimul tau alimentar? Dar in activitatea sportiva?
Calin: O, sunt foarte multe. Sunt intr-un continuu proces de invatare, pentru ca absolut totul este nou pentru mine. Acest regim alimentar, desi ancestral, necesita atentie pentru a fi pus in aplicare in timpurile noastre moderne. Am avut tot felul de simptome de detoxificare, momente in care nu m-am simtit prea bine, momente in care am crezut ca regimul nu merge, momente in care am schimbat regimul temporar, pentru a reveni apoi. E greu, pentru ca suntem foarte putini in lume care practicam asa ceva. In sport e mai simplu, pentru ca alergatul de lunga distanta este un sport popular si se pot gasi destule resurse dupa care poti invata. Acolo insa e mai dificil, avand in vedere ca ma apuc de sport la 37 de ani si nu la 12.
Liorisme: Care crezi ca au fost cele mai mari beneficii pe care le-ai castigat ca si frugivor?
Calin: Am castigat corpul pe care mi l-am dorit intotdeauna, mentinut fara niciun fel de efort sau grija. Am castigat o sanatate de fier. Nu am mai avut probleme medicale, in 4 ani de cand am schimbat regimul. Am castigat un surplus de energie, gata de investit în activitati utile si placute.
Liorisme: Daca ar fi sa recomanzi niste titluri de lectura ori de filme revelatoare, ca sprijin pentru cei ce doresc o schimbare, care ar fi acestea?
Calin: „801010 Diet” Douglas Graham, „Left in The Dark” Tony Wright, „Zen Mind, Beginner’s Mind” Shunryu Suzuki, „The Detox Miracle” Robert Morse, „The Sunfood Diet” David Wolfe, „Handbook for Mankind” Buddhadasa Bhikkhu.
Liorisme: Povesteste-mi un pic despre muzica ta.
Calin: Mi-e greu sa vorbesc despre muzica, mai ales despre a mea. Prefer sa cant. Cine doreste sa ma asculte cantand, o poate face pe site-ul meu (www.cyfer.ro), sau cautand „Călin Cyfer” pe youtube.
Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?
Calin: Anul acesta doresc sa fac marele pas catre exterior, adica sa fac in plan international ceea ce fac cu proiectul „Haplea Fructaliu” la nivel local. Proiectul nou se numeste Frugivore Nomad (frugivorenomad.info). Doresc sa promovez un regim de viata ce mi se pare mult mai potrivit pentru noi, oamenii, ca specie. Sunt mai multe capitole pe care as vrea sa le abordez:
Pe Calin il citesc de ceva vreme si pot spune ca mi-a captat atentia din prima: nu doar ca se pricepe la scris, dar are cateva calitati, pe care nu le gasesti des pe net: e un autodidact temerar, e un tip pozitiv, fara pic de aroganta sau dorinta de a-si impune propriile teorii si, cel mai important in opinia mea, scrie din experienta proprie. Si nu povesteste doar despre experientele placute, dar si despre cele negative sau mai putin placute, cu care se confrunta pe calea pe care merge. Si asta nu e tot: Calin este si muzician cu experienta (gasesti aici o mostra din muzica lui Cyfer: un amestec de blues, rock si…dar mai bine asculta! :-)). Chiar daca esti sau nu raw vegan ori sportiv, iti recomand cu caldura cele doua bloguri, unde Calin impartaseste din ce il preocupa, din ce experimenteaza si din tot ce citeste (Cyfer si Haplea Fructaliu). Cu siguranta ai sa vrei sa revii, sa afli mai multe. Caci asta fac oamenii precum Calin: INSPIRA. 🙂
Liorisme: Calin, ai avut preocupari “altfel” inca din copilarie, nu-i asa? De ce ai fugit de-acasa? 🙂
Calin: Imi doream sa fac muzica rock, dar în Romania anilor ’90 nu exista o cale clara, batatorita catre aceasta meserie. Ajunsesem in ultimul an de liceu, trebuia sa aleg o facultate, deci o meserie viabila. N-aveam nicio idee ce sa aleg. Presiunea familiei atinsese cote maxime. N-am mai suportat si am fugit de acasa. N-a durat mult. M-am intors, mi-am terminat liceul si am intrat la Facultatea de Informatica. Am dat examen acolo, pentru ca matematica era singura materie la care ma pricepeam.
Liorisme: Ai mers tu catre muzica sau muzica a venit la tine?
Calin: Am fost fascinat de muzica inca de la 5 ani, de la primele amintiri. Ceva se misca in interiorul meu cand auzeam rugaciunile din moscheele din Istanbul, rock and roll-ul Beatles-ilor sau al lui Elvis Presley, hard rock-ul celor de la Led Zeppelin sau metalul celor de la Obituary. Muzica mi s-a parut tot timpul ceva magic, ceva departe de posibilitatile mele. Cand am intrat la liceu, am luat contact cu o chitara si mi-am dat seama ca nu e chiar asa greu sa inveti. Asa ca incet, ardeleneste si autodidact, m-am apucat sa studiez.
Liorisme: Am citit pe blogul tau ca schimbarea ta a plecat de la o carte. Cartea avea legatura cu nutritia sau mai mult cu spiritualitatea? Tot de la acea carte a venit si dorinta de a face sport?
Calin: Cartea se numeste „Maiestrie fara efort” de Kenny Werner. Nu are nicio legatura cu dieta. Kenny explica acolo ce deosebeste un muzician obisnuit de un maestru. Este vorba de capacitatea celui din urma de a canta dintr-un spatiu sacru, spiritual, reusind astfel sa ofere o bucatica de sublim celui care il asculta. Pentru a explica felul in care acel „spatiu” poate fi accesat, Kenny face apel la diverse religii: Buddhism, Crestinism, Sufism. Dupa ce am citit cartea, viata mea s-a schimbat total. Am devenit din nou interesat de spiritualitate si am luat calea Buddhism-ului. Schimbarile de dieta si apoi reinceperea unei vieti sportive, au survenit ulterior, ca urmare a schimbarii mental-spirituale.
Liorisme: Ai simtit ca social ai de pierdut, renuntand la orice fel de proteina animala, la alcool, mancare gatita, nicotina?
Calin: Sunt un tip destul de retras, activ social mai mult virtual. Din aceasta cauza, schimbarile mele alimentare nu au produs vreo schimbare semnificativa in ceea ce priveste socializarea. Mentionez ca nu am fumat niciodata, dar am fost fumator pasiv. Toate concertele mele se desfăsurau intr-un fum gros de tigara. In 2011, am renuntat sa mai cant in locurile in care se fumeaza.
Liorisme: Stiu ca rar faci exceptii culinare. In ce consta acestea? Stiu oameni care se abtin de la orice mica alunecare, de teama ca nu vor fi apoi capabili sa tina “drumul drept”. La tine cum e?
Calin: Este greu de mentinut un echilibru din punct de vedere mental. Un regim foarte strict mentinut artificial poate creea un dezechilibru din care vor rezulta zile de exceptii in care se pot face abuzuri alimentare. Gustatul ocazional poate duce la cresterea treptata a alimentelor exceptionale, pentru ca mancarea gatita da dependenta. Constientizarea poftelor e cea mai importanta in aceste cazuri. De ce avem nevoie de un anumit aliment din afara dietei pe care o consideram sanatoasa? Ce ofera acesta in plus? Exista in dieta raw vegana ceva ce poate inlocui acel element? Slabiciunea mea sunt produsele din faina alba. Am crescut cu ele. Covrigi, pateuri, paine proaspata, sunt alimente pe care le-am avut an fiecare zi, pana sa schimb dieta. Faina alba e un drog. Daca te uiti atent la ea, seamana foarte bine cu cocaina. Este un produs artificial, procesat, fibra este înlaturata, iar prin preparare devine foarte usor accesibil prin digestie. Produsele de panificatie au o incarcatura glicemica uriasa, din aceasta cauza pot fi considerate stimulente. Cand le consumam, corpul este stimulat sa lucreze la un regim ridicat, fiind invadat cu o cantitate mare de glucoza. Am trait în fiecare zi cu această stimulare, iar corpul s-a obisnuit cu ea. Renuntarea la faina alba e aproape similara cu renuntarea la orice drog. Important e sa o luam incet, sa nu fim dezamagiti atunci cand calcam gresit. Sa cautam alimente care ne hranesc si nu alimente ce ne stimuleaza.
Liorisme: Care au fost schimbarile suferite la nivel fizic, produse de noul mod de a te alimenta? Dar pe plan mental?
Calin: Pe plan fizic, am slabit 20 kg. Am ajuns la un aspect fizic pe care mi l-am dorit intotdeauna si pe care puteam sa-l pastrez fara nicio problema, fara sa fiu atent la volumul alimentatiei. Am beneficiat de o energie debordanta, iar aceasta m-a transformat dintr-un „cartof de canapea” intr-un maratonist, fara sa am o intentie clara in acest sens. Pe plan mental, schimbarile au survenit inainte de schimbarea dietei, dar cred ca o dieta sanatoasa mentine creierul alert si nu il „anesteziaza” artificial, prin mancaruri grele, ce induc o stare de satietate somnolenta.
Liorisme: Daca mancarea cruda este cea mai potrivita pentru organismul uman, crezi ca existenta pe Pamant a alimentelor, care pentru a fi comestibile, au nevoie de pregatire termica (leguminoasele, spre exemplu), este intamplatoare?
Calin: Pe acest pamant exista niste legi, dupa care viata, respectiv animalele si plantele se dezvolta. Un animal inteligent, cum este omul, a reusit sa securizeze resurse de hrana in zone straine de mediul natural in care s-a dezvoltat ca specie. Asta l-a ajutat sa supravietuiasca in afara padurilor tropicale, mediul sau nativ. Acum, in timpurile moderne, odata cu dezvoltarea comertului si a transportului, oamenii pot avea acces la fructe pe tot parcursul anului. Se pune problema: ar fi indicat sa alegem un aliment ce trebuie procesat pentru a fi consumat, deci nu este un aliment natural pentru om, sau fructe si legume aduse din import, de o calitate mai proasta din cauza transportului, dar naturale, consumabile in stare neprocesata?. Eu mi-am facut alegerea.
Liorisme: Performantele tale sportive sunt remarcabile. O buna organizare, ambitie si perseverenta sunt clar elemente importante in atingerea obiectivelor propuse. Ce loc ocupa nutritia si mentalul, atunci cand ai de parcurs zeci de km? Cum faci sa continui, atunci cand esti la limita?
Calin: Performantele mele nu sunt remarcabile, dar sunt foarte multumit de ele, avand in vedere ca m-am apucat de sport la 37 de ani, dupa aproape 20 de ani de pauza. Nutritia joaca rolul cel mai important. Mi se pare perfecta. Am un nivel de energie foarte mare, muschii mei se refac foarte repede, n-am avut febra musculara. Dupa cum am mentionat mai sus, alimentatia frugivora m-a impins, fara sa vreau, catre sport, prin surplusul de energie creat. Mentalul este un subiect separat. In timpul alergarilor foarte lungi, ai nevoie de motivare pentru a merge mai departe. Studii recente au aratat ca nu corpul este cel care cedeaza in timpul efortului fizic. El ar mai rezista fara probleme. Motivatia este cea care te poate face sa incetinesti sau sa te opresti. Pentru mine, alergarile sunt o meditatie. Sunt eu singur, cu corpul si cu respiratia mea. Sunt atent la fiecare parametru al corpului si incerc sa fiu in momentul prezent. Kilometrii parcursi sau viteza sunt parametri secundari.
Liorisme: In conditiile in care alergi atat de multi km, cum ramane cu ideea ca miscarea fizica excesiva cauzeaza, pe de alta parte, acidoza de tip lactic, la nivelul muschilor si deci mai multa aciditate in corp?
Calin: Secretul este nivelul de efort in care se desfasoara exercitiile. 90% din alergarile pe care le fac sunt in zona aerobica, ceea ce inseamna „cu oxigen”. Alerg la o intensitate ce mi-ar putea permite sa vorbesc lejer in acelasi timp, fara prea mare efort. Asta inseamna ca organismul functioneaza in regim aerobic. La acest nivel de efort, majoritatea proceselor din organism se desfasoara normal, iar acidul lactic este procesat fara probleme. Recuperarea este rapida, iar acidoza e mentinuta la un nivel mic, usor de balansat de alimentatia mea preponderent alcalina. Doar 10% din antrenamente se desfasoara intr-un regim de efort ridicat, pentru imbunatatirea modului in care organismul meu proceseaza acidul lactic si pentru cresterea capacitatii de efort. Foarte multi oameni, care se apuca de sport, se antreneaza taman invers. 90% din efort e la nivel anaerob. Coroborat cu diete inadecvate, acest regim poate duce in timp la accidentari si pauze cauzate de suprasolicitare, deci un progres mult mai lent.
Liorisme: Legat de suplimentele pe care un sportiv de anduranta trebuie sa le consume, pentru a putea face fata efortului fizic si pentru a micsora riscul de accidentari, ce parere ai despre ele? Tu consumi asa ceva si daca da, sub ce forma?
Calin: Ca vegan, vietuitor intr-un mediu foarte salubru, trebuie sa consum B12. Cei care traiesc in zonele temperate au nevoie de Vitamina D, din lunile noiembrie, pana in martie, pentru ca pielea nu poate produce atunci Vitamina D. Eu acum stau la tropice, deci desi este iarna, nu am nevoie din fericire de Vitamina D. In afara de aceste doua suplimente, nu cred ca mai este vreunul necesar pentru un vegan. Poate doar sarea. Eu nu consum sare in mod obisnuit, dar in timpul curselor lungi, in soare puternic, cand intervine deshidratarea, este nevoie de un surplus de sodiu. Am experimentat cu cateva grame si m-am simtit mult mai bine. Am o regulă. Eu in timpul curselor consum stafide sau curmale. Presar sare peste ele. Daca mi se pare ca au un gust bun, inseamna ca aveam nevoie de sodiu, daca mi se par dezgustatoare, inseamna ca sunt ok la acest aspect.
To be continued… 🙂
Liorisme 