Intr-o dimineata, l-am auzit pe Dobrovolschi la radio, povestind despre un hamburger din quinoa, gatit de el in week-end. Stii la ce rubrica a povestit despre bucatareala vegana? La “Penibilizator”! 🙂 Daca esti ascultator de Radio Guerilla (ma rog, Gold FM, de ceva vreme, din cauza problemelor de licenta pe care le-au avut), stii ca la “Penibilizator” prezentatorii povestesc ce au facut sau ce li s-a intamplat penibil in ziua anterioara. Asadar, in 2015, mai in gluma, mai in serios, gatitul fara carne este considerat a fi ceva penibil! 🙂
Ei bine, eu voi fi mai mult decat penbila, in ochii unora, cu aceasta reteta extrem de simpla, dar tare gustoasa. 🙂 Nu are carne, nu are lactate si nici zahar, se prepara cat ai zice…”penibil” si pana si Eva, care nu se da mereu in vant dupa deserturile pe care le fac in casa si care, in viziunea ei, nu pot concura cu gustul de zahar din comert, pana si ea, de asta data, a cerut inca o portie! 🙂
Pentru ca in week-end am gatit la pranz cam mult orez rosu, simplu, doar cu apa si nitica sare, spre seara, lui Catalin i-a venit ideea sa facem un desert cu orezul ramas. Doamne, ce simple sunt unele idei si, totusi, cat de…delicioase! 🙂
Deci, peste orezul ramas am pus vreo 2 linguri de miere, 2 lingurite de cacao si o mana de nuci, bucatite. Am omogenizat totul, amestecand bine. Ce sa zic? A iesit un fel de coliva extrem de aromata si satioasa. Sigur mai repetam pozna, mai cu seama ca, asa cum pomeneam mai sus, copiilor le-a placut tare mult! 🙂 Ce conteaza ca suntem penibili, daca ceea ce gatim se mananca cu mare pofta? 🙂
Am filmat cu mult aplomb o noua serie de exercitii, alaturi de fetitele mele, intr-o zi minunata de octombrie. Nu aveam in program filmarea asta, dar vremea de afara pur si simplu ne-a inspirat: razele soarelui incalzeau pavelele ca vara, un vanticel adia alene printre frunzele rosiatice ale copacilor, iar pasarele ciripeau pe langa casa, amintindu-ne de dragele noastre randunele, acum plecate in tari mai calde, pana la primavara. 🙂
Fiinta umana este un tub digestiv: tot ceea ce facem, este procesat precum alimentele: “mestecam” informatiile, “absorbim” ce este de absorbit (lectiile utile pentru noi) si “eliminam” ceea ce nu ne trebuie (obiecte, relatii, informatii) sau le pastram si le “depozitam”. Detoxifierea tubului digestiv este un proces complex si profund, intrucat blocajele care apar la diferite nivele ale segmentelor tubului digestiv, semnifica blocajele in procesul maturizarii noastre emotionale. Spre exemplu, comportamentul infantil, de copil rasfatat, caruia i se cuvine orice si care asteapta totul de la parintii lui, duce la aparitia atat a tulburarilor de alimentatie, cat si a celor de digestie, absorbtie si eliminare. Acest “copil rasfatat” poate ramane blocat in aceleasi asteptari si la 50 de ani, pretinzand altora rezolvarea problemelor sale. Si asa descoperim cheia vindecarii spirituale a tubului digestiv si cheia”detoxifierii” energetice la nivel alimentar: IERTAREA. Iertarea de sine, (pentru greseli facute cu stiinta sau fara), iertarea celorlalti. Apoi, se va cere iertare propriului corp, pentru toate abuzurile la care a fost supus ani de zile. Si, in acelasi timp, se va exprima recunostinta catre acelasi corp, care ne-a sustinut si a rezistat acestor abuzuri.
Alimentatia naturala si incarcata de viata reprezinta modalitatea cea mai eficienta de detoxifiere a tubului digestiv. Astfel, fructele si legumele crude reprezinta principalele “instrumente” de rezolvare a problemei constipatiei, iar plantele medicinale sunt utile pentru detoxifierea colonului. Se incepe mereu cu colonul, pentru ca este bine sa eliminam depozitele de toxine stagnante, inainte de a lua alte masuri de echilibrare.
Fructe si legume, la “detoxifere” de chimicale, in apa cu bicarbonat de sodiu
Formula ideala pentru detoxifierea colonului si a tractului digestiv are o interventie laxativa blanda, care reconstituie si revigoreaza tractul gastro-intestinal: scoarta de crusin american, scoarta de ulm cu coaja neteda, scoarta de stejar alb, frunze de patlagina mare, radacina de lemn dulce, radacina de dracila, radacina de gentiana sau de ghimbir, extractul din muguri de smochin, din mladite de mersior de munte, din mladite de afine sau din muguri de nuc ori de stejar.
Produsele de tip probiotic se vor folosi in mod limitat, doar in perioada in care persoana continua sa consume lactate. Cand nu se consuma lactate, folosirea probioticelor este inutila si chiar daunatoare, deoarece se intervine in economia organismului cu bacili care apartin altei specii decat cea umana, Lactobacilus bifidus fiind un bacil apartinand vacilor.
In perioada detoxifierii intestinale, se urmaresc eliminarile la nivelul tubului digestiv a minim 2 scaune pe zi, dimineata si seara. Se pot sustine masurile de detoxifiere prin intermediul clismelor cu ceai de musetel sau cu alte plante medicinale, dar NU cu clismele cu cafea, pentru ca solicita excesiv glandele suprarenale si ficatul, ducand la slabirea lor, in timp. Cu toate acestea, clismele cu cafea sunt recomandate persoanelor aflate in mare suferinta si pe o perioada limitata de timp, fiind utile pentru o curatire rapida si pentru atenuarea simptomatologiei.
Nu exista om “modern”, care traieste in conditii “civilizate”, care sa nu aiba dereglari majore ale digestiei si un anume grad de toxicitate a colonului. Dar, detoxifierea digestiva se face intotdeauna GRADAT, CU BLANDETE, CU RABDARE, IN TIMP. Reclamele cu remedii care fac minuni in cateva zile sau saptamani sunt false si nerealiste. Detoxifierea digestiva este un proces care poate dura ani de zile, cu dieta “acordata” ritmului anotimpurilor (vara, nevoile organismului sunt diferite de ceea ce are acesta nevoie iarna) si ritmului persoanei respective. Toate regimurile de detoxifiere vor suferi modificari si variatii la fiecare persoana, in functie de starea acesteia si urmarindu-se obtinerea unui regim de viata echilibrat, satisfacator si ADAPTAT la ceea ce are nevoie persoana intr-un anumit moment al vietii. Nevoile, senzatiile si poftele trebuie analizate, luandu-se masuri necesare pentru echilibarea lor. Starea generala, in timpul detoxifierii, variaza de la o stare de bine, energie, echilibru, in multe zile, la stari de rau, cu pofte intense de dulce, de sarat, de carne, de grasimi sau lactate, functie de starea diferitelor sisteme din organism.
…Te astept data viitoare, sa “ascultam” ce ne povesteste doamna dr. Soescu despre SISTEMUL EDOCRIN si sustinerea acestuia. Sanatate 5D iti doresc! 🙂
Ca sa vezi ce echipa facem noi acasa, eu am gasit reteta si Catalin a gatit-o. 🙂 Este vorba despre pizza cu blat din…mamaliga. Da, stiu, suntem mari mamaligari, mai ales copiii…dar parca mai bine malai, decat grau.
Ingrediente
-mamaliga
-2 pungi de spanac congelat
-aprox. 10 ciuperci champignon
-2 maini boabe de porumb (optional, pentru ca ai nostri copii sunt fani)
-2 ardei, taiati fasii
-mozzarella (optional, tot pentru copii)
-usturoi, dupa gust
-mirodenii
Mod de preparare
Asadar, se face mamaliga (multa, ca pentru o familie numeroasa, ca a noastra). Spanacul (noi am folosit congelat) se pune intr-o cratita cu capac, la foc mic, pana ce se inmoaie bine, in apa pe care si-o lasa. Cam dupa vreo 20 de minute, se adauga usturoi zdrobit si un pic de ulei (optional) si se amesteca bine. Ciupercile se calesc si ele putin.
Mamaliga galbioara se intinde repejor in tava de la cuptor, acoperita cu hartie de copt. De-asupra, asezam cu drag spanacul, apoi ciupercile, peste care punem boabele de porumb si mirodeniile.
Nu uitam de ardei. La final, dam pe razatoare nitica mozzarella, pentru bucuria copiilor, pe jumatate din pizza…ca sunt unii dintre noi, care nu papa asa ceva. 🙂 Bagam tava la cuptor, pana prind culoare ardeii si se topeste mozzarella.
Scoatem din cuptor tava si lasam sa se racoreasca si sa se mai intareasca mamaliga. Da’ sa stii ca noi nu am prea avut rabdare. 🙂 Am portionat draguta de pizza si am dezlipit hartia de copt, de pe fiecare felie. Si daca intorci portia de pizza cu mamaliga in sus, ca sa poti dezlipi hartia, compozitia ramane la locul ei. 🙂
Ieri seara, cand m-am intors de la munca, le-am gasit acasa pe Buni si pe Eva. Din usa, le-am intrebat ce fac. Mi-a raspuns Eva: nu prea bine! Pai, de ce?…o intreb eu. Iar ea imi raspunde cu asprime si, in acelasi timp, cu tristete in glas: pentru ca nu mai suport stirile de la televizor, cu oamenii aceia care au murit in club! Ma doare capul, ma dor ochii, sunt obosita. Pot sa ma uit la desene, mami?
Am certat-o in gand pe Buni pentru ca a expus-o pe Eva la stirile si imaginile de la tv. Luni seara, Eva chiar s-a simtit ciudat: a facut un pic de febra, a durut-o capul si ochii, fara alte simptome. Probabil ca nu e nicio legatura, dar nu m-am putut abtine sa gandesc ca mintea si ochii ei au suportat cu greu imaginile si stirile difuzate continuu la televizor.
La culcare, i-am masat Evei fruntea si tamplele cu ulei de menta, mai apoi palmele mele incercand sa ii transmita energie si iubire de mama, pana ce somnul dulce i-a cuprins trupul si mintea de copil. Ma gandeam, privindu-mi copiii dormind in pace, ca va veni un moment, nu peste multa vreme, cand vor merge “in lume” sa asculte, alaturi de prieteni, de colegi, ceea ce asculta din ziua in care s-au nascut: muzica. Muzica pop, rock-in-roll, populara, muzica simfonica si, cel mai probabil, muzica rock.
Si m-am rugat atunci sa dea Dumnezeu ca muzica, in orice forma s-ar exprima si oriunde s-ar auzi, sa insemne VIATA. M-am rugat ca, atunci cand copiii mei vor fi destul de mari sa mearga in discoteca, sau in club ori intr-un bar, sa fie in siguranta, alaturi de prietenii lor, si nimic sa nu le tulbure o noapte de distractie. Sper din toata inima ca ai mei copii si orice alt copil al acestei lumi sa nu fie nicicand judecati sau iubiti mai putin pentru genul de muzica pe care il asculta, ori pentru religia pe care o impartasesc sau pentru ca aleg sa se bucure de o sarbatoare “importata”. Si sa dea Dumnezeu ca nimeni sa nu isi mai piarda niciodata prieteni, colegi sau rude, pentru ca acestia se gaseau intr-un loc, unde cineva nu a facut ce trebuie.
Sa ierte Dumnezeu pe toti: si pe cei plecati, si pe cei ramasi…
Liorisme 
