De ani buni, de cand CAUT, stiu ca sunt doua chestiuni esentiale in drumul catre SINE: 1/ Acceptarea si 2/ Responsabilizarea (constientizarea ca toate sunt in noi si ca noi suntem creatorii propriei realitati). Ei bine, pana de curand, mie mi se parea ca cele doua idei sunt diametral opuse, nu le vedeam decat separat. Adica, ma gandeam eu, pe de o parte trebuie sa accept tot si toate, “bune si rele”, sa imbratisez ce si pe cine imi aduce viata in calea mea si sa nu ma lupt cu nimic: nici cu oamenii cu care eu nu sunt de acord sau care nu ma aproba, nici cu boala, nici cu emotiile, cu durerile ori cu gandurile mele sau ale altora si nici cu fricile ori neputintele.
Atunci cand functia de eliminare a rinichilor sufera, apar semne importante de boala, caci rinichii, impreuna si alaturi de suprarenale, controleaza giganticul sistem limfatic din intregul corp. Asadar, cand rinichii nu mai functioneaza bine, tot corpul sufera. In medicina traditionala chineza, rinichii sunt considerati “purtatorii fortei vitale” a organismului, fiindca aceasta medicina milenara ( si nu e singura) a observat ca exista o stransa legatura intre functionarea rinichilor si starea de sanatate a organismului.
Cand doare spatele (“salele”, mai precis), inseamna ca rinichii nu mai fac fata cu eliminarea reziduurilor acide. Proasta functionare a rinichilor incepe in copilarie, odata cu dificultatile invatarii la olita, cu folosirea excesiva a scutecelor (“pampers”) si cu o alimentatie bogata in proteine, care EFECTIV BLOCHEAZA RINICHII. Diversificarea alimentara la copiii mici cu lactate, ou si carne, inainte de 1 an, reprezinta una din greselile majore ale oamenilor si pune bazele degradarii corpului omensec, chiar de la inceputul drumului. Acest lucru se observa in starea din ce in ce mai precara de sanatate a copiilor, cu fiecare generatie care trece,
La nivelul fetei, functionarea rinichilor se oglindeste in aspectul pleoapelor; daca acestea sunt umflate, tumefiate, inrosite ori sub ochi sunt cearcane, atunci esunt semne ca rinichii sufera. De asemenea, exista legaturi importante si vizibile intre functionarea rinichilor si a plamanilor, a aparatului respirator, in general. La copiii “raciti” se observa transpiratii intense la nivelul spatelui, cefei si capului, mai ales imediat dupa culcare sau in prima parte a somnului, semn ca organismul nu poate elimina acizii pe calea naturala, a rinichilor si foloseste caile accesorii ale aparatului respirator si ale pielii.
De retinut, de asemenea, ca tulburarile rinichilor si ale glandelor suprarenale se manifesta prin tulburari cardiace: palpitatii, tahicardie, extrasistole, alte tulburari de ritm cardiac, hipertensiune arteriala.
Tot in medicina tradionala chineza, pielea este considerata “al treilea rinichi” si toate problemele pielii (eruptii, dermatite, eczeme, alergii etc.) indica faptul ca rinichii nu isi mai indeplinesc corect functia de filtrare, iar pielea preia o parte din acesta functie. Majoritatea agravarilor pe piele, care pot sa apara in timpul tratamentelor naturiste, indica faptul ca rinichii nu functioneaza, ca drenajul este prea agresiv, deci trebuie luate masuri mai blande si avuta mai multa rabdare. De asemenea, chinezii considera rinichii “stapanii apelor”, pentru ca ei se ocupa de detoxifierea fluidelor corpului omenesc, eliminand deseuri si retinand doar substantele necesare. Pentru a nu “biciui” rinichii, nu se consuma multa apa dintr-o data, iar lichidele se mentin macar un pic in cavitatea bucala, pentru insalivare.
Produsele de deseu ale proteinelor (acidul uric, ureea si creatinina) sunt filtrate EXCLUSIV prin rinichi, dupa ce sunt prelucrate in tubul digestiv si in sistemul limfatic. Orice valoare a creatininei din sange peste 0.6 si a acidului uric peste 3, semnifica o proasta functionare a rinichilor. PH-ul urinar sub 6.5 indica aciditatea excesiva a urinei, ceea ce se traduce prin ACIDOZA SISTEMICA in intregul corp.
Blocajul rinichilor (“filtrele de apa”), al ficatului (“filtrul de ulei”) si al plamanilor (“filtrele de aer”) reprezinta cauzele principale de boala la oameni, iar consumul regulat de sucuri de fructe, cu pH alcalin, reprezinta conditia importanta in mentinerea starii de functionare a celor 3 filtre.
Iata cateva “instrumente” de detoxifiere a rinichilor:
1/ DIETA CU FRUCTE si, in special, cu sucuri din fructe astringente (suc de lamaie, de portocale sau de struguri). Curele monofruct in perioada de coacere maxima a fructelor, reprezinta cea mai buna modalitate naturala de alcalinizare si curatare a rinichilor (cura cu cirese, cu visine sau cu pepeni). Astfel, se poate consuma 1-3 zile, sau chiar mai multe, NUMAI un singur fel de fructe, fara alte alimente.
Bucuria verii: pepenele
2/ PRODUSE FITOTERAPICE: plante cu actiune tip refacere, regenerare si tonifiere a rinichilor, ce se pot utiliza sub forma de tincturi, infuzii, decocturi sau uscate, folosite sublingual: radacina de pir, matase de porumb, tulpini de urzica, seminte de coriandru, frunze de papadie, frunze si radacina de patrunjel, seminte de telina, partea aeriana de la coada calului, frunze de strugurii ursului, tinctura de ceai de Java, tinctura de coada calului, tinctura de brusture, tinctura de urzica.
3/ PRODUSE GEMOTERAPICE: extract din seva de mesteacan, extrac din mladite de ienupar, din muguri de frasin, din mladite de afin, din merisor de munte ori din mladinte de iarba neagra. Plantextrakt din Cluj comercializeaza cateva produse complexe, benefice in sustinerea functiei rinichilor: Poly-gemma rinichi, Poly-gemma cai urinare, Poly-gemma piele-detoxifiere, sau Poly-gemma articulatii-detoxifiere.
Pana data viitoare, cand dr. Soescu ne “vorbeste” despre detoxifierea tubului digestiv, iti doresc SANATATE 5 D! 🙂
Vreme de 9 luni, am urmat (cam 95%) “protocolul” recomandat de medicul internaut, care presupunea renuntarea la orice proteina animala, la alcool, cafea sau orice alte “energizante” similare, dulciuri de orice fel (inclusiv mierea), alimente acre, sarate, prajeli, ulei peste temperatura de 40 de grade C, faina alba etc.; nu am putut urma protocolul 100%, fiindca acesta presupunea si cateva suplimente, pe care am incercat sa le iau, dar am simtit ca nu imi fac bine si le-am abandonat. Da, clar, nu suport pastilele, fie si naturiste! In schimb, am baut zilnic sucuri de legume, cu rol alcalinizant, in special din varza rosie si morcov, telina, dovlecei si am inceput sa consum pudra de orz verde si argila, ulei de in si de catina, dieta mea fiind in mare parte formata din alimente crude.
Suc de morcovi si patrunjel la Balchik. Sept. 2013
Un element important al “protocolului” recomandat de doctorul de care povesteam, era miscarea fizica. De aceea, pe langa alergarile de week-end si cele cateva competitii la care participam, am inceput sa practic un program zilnic de sport, de aproximativ 30 de minute, de la care nu ma abateam cu niciun chip (genoflexiuni, fandari, abdomene, flotari etc). Tot din vara lui 2013, am descoperit bucuria de a face sport in vacanta. In timp, miscarile fizice practicate au devenit mai complexe si am adaugat in rutina zilnica si exercitii de tip cardio (HIIT, Tabata), mai solicitante, dar si cu rezultate vizibile. Pacat ca nu am eu vreme mai multa, fiindca, intre timp, am facut o pasiune pentru fitness. Pentru pasiunea asta, ma trezesc zilnic la 5 dimineata. 🙂
Alergarea pe nisip: o provocare. Byala, Sept. 2014I love fitness! 🙂
Primul efect al dietei si al miscarii fizice, un efect pe care nu il urmarisem, a fost faptul ca am slabit: de la 53 de kg, ajunsesem, in aproximativ o luna, la 49. Ulterior, incet, incet, am ajuns la 51-52 de kg, ca apoi, sa ma stabilizez pe la 51 de kg, cu mici variatii. Din momentul in care am inceput sa consum sucurile proaspete, am inceput sa expectorez din gat si sa scap de durerea pe care o simteam vesnic cand inghitem si care noaptea se acutiza. Cauza acestei dureri nu o descoperisem niciodata, desi facusem, de-a lungul vremii, tot soiul de controale pe la doctori. Am continuat sa expectorez luni de zile, fara sa fiu racita vreodata. Pare ca nici acum nu s-a terminat procesul acesta de eliminare si cred ca nu se va incheia curand. Un alt efect pozitiv a fost faptul ca o eczema urata, pe care o aveam de ani buni in urechea dreapta si care fusese etichetata, in urma cu vreo 5 ani, cu un diagnostic foarte urat, a inceput sa se vindece. 🙂 Apoi, dupa vreo 4 luni de dieta stricta, am observat ca talpa piciorului drept, unde aveam de ani buni vreo 5-6 bataturi dureroase (de fapt, negi), s-a curatat! Intai au disparut 2 negi, apoi 3. Vedeam de la saptamana la saptamana cum scadeau in dimensiune. A ramas unul singur, cel mai mare, primul care isi facuse aparitia. De ceva vreme, il vad cum cedeaza teritoriul, pielea incepand sa se curate, dar cred ca mai dureaza nitel. O alta chestie care m-a incantat peste masura este faptul ca, de cand am si mai mare grija ce mananc, nu am mai facut, in peste doi ani, herpes la buze. Din adolescenta ma chinuia acest virus. Cand imi era lumea mai draga, cam la 2 luni, uneori si mai des, ma trezeam cu herpes la gura; ba, uneori, chiar cu doua! Din aceasta cauza, in timp, buzele mele si-au pierdut conturul natural si asta nu mai pot schimba, dar ce usurare, sa scap de aceasta neplacere! Pana acum vreo doua saptamani, cand, dupa ce am mancat niste masline prea iuti si prea sarate, pac! Herpes! Clar ca, daca exagerez cu “picanterii”, corpul tine sa imi aminteasca ca, undeva, fac ceva gresit…
Apoi, desi dormeam chiar putin, uneori extrem de putin (despre asta, in episodul viitor), nu aveam dureri de cap, migrene, decat rar. Si cand aveam, erau suportabile, treceau de la sine, aplicand automasaj, ganduri pozitive si imagindandu-mi cum durerea se risipeste ca un fum cenusiu. 🙂 Am uitat cu desavarsire de vomitat. Dereglarile hormonale aproape ca au disparut, in timp. Un alt efect (suparator, de altfel), a fost faptul ca au inceput sa imi apara cosuri sub piele, pe fata, tari si dureroase. Eu nu am avut niciodata probleme cu tenul. Ei bine, se parea ca limfa gasise inca o portita de eliminare. 🙂
Poza de mai jos e de la finalul clasei a VI-a, Scoala Generala 12, Tulcea. Pe mine ma gasesti in randul doi, a doua scolarita din stanga. Cu breton, perciuni si…mentiune. Slaba ca un tantar. Au fost ani grei, anii generalei. Dintr-un copil premiant, m-am trezit in clasa a V-a intr-o clasa formata din cei mai buni copii, alesi pe spranceana din toate clasele a IV-a ale scolii. Nu am inteles aceasta selectie; cert e ca pentru mine a fost o trecere grea. M-am simtit de multe ori depasita de modul de predare, de materii si in perioada aceea mi-a scazut mult increderea in mine. In toti cei patru ani, desi incercam sa ma ridic la nivelul celorlalti, mi-a fost, de cele mai multe ori, dificil.
1987. Sfarsit de clasa a VI-a, cu tov. diriginta Ivanov si colegii de la Scoala Generala nr. 12 din Tulcea
Acum, privind in urma, imi dau seama ca, de fapt, eram prea putin ingaduitoare cu mine insami; si asta fara motiv, fiindca, pe langa faptul ca nu eram ultimul copil din clasa la invatatura, eram extrem de activa: in primul rand, continuam Scoala de muzica inceputa printr-a II-a si care se gasea in celalalt capat al orasului. Numai eu stiu cat frig faceam iarna, tragand vioara dupa mine si punga cu partituri grele, pana in Cartierul 23 August, cand nu circulau autobuzele! Ajungeam atat de inghetata la ore, incat profesorul de vioara era nevoit intai sa ma incalzeasca, fiindca nici la Scoala de Muzica nu era caldura. Tin minte atat de bine cum imi lua palmele mele mici in palmele lui, frecandu-mi degetele amortite de frig! Tovarasul profesor Mislea…Ce amintiri! La Scoala de Muzica, pe langa cursuri de vioara, pian si teorie, cantam la Orchestra de muzica simfonica; apoi, la Casa Pionierilor si Soimilor Patriei, cantam ceva muzica “usoara” cu alti cativa colegi, iar la Scoala 12 din cartierul unde locuiam si invatam, cantam la taraf, muzica populara. Asta insemna ca participam la o gramada de spectacole, inclusiv la Cantarea Romaniei. 🙂 Dar insemna, mai ales, ca investeam timp si munca la repetitii. In plus, o vreme, am fost la un cerc de biologie (ma intreb cati dintre colegii mei de generala isi amintesc de el :-)), numit “Prietenii adevarului stiintific”; faceam si cursuri de balet si gimnastica…la care am renuntat, caci se suprapuneau cu lectiile de vioara.
Cu toate aceste activitati, mie mi se parea ca nu sunt destul de buna, desi nimeni nu se plangea de mine, nici la scoala, nici acasa. Se vede in poza ca nu eram intr-o perioada grozava. Cresteam si drumul impacarii cu mine insami si cu modul cum aratam, era abia la inceput. Mi se nazarea ba ca am par sarmos, ca am fata prea rotunda si sunt prea bruneta, ba ca am picioare prea subtiri… pana si pentru faptul ca aveam unghii boante ma consumam. 🙂 Admirand degetele si unghiile colegei mele, Lulu Kander, aceasta m-a consolat: “Lasa, tu ai par frumos”! :-))) Multumesc, Lulu! Nu am uitat. 🙂
Au trecut anii. Azi, la cei 41 de ani pe care i-am implinit foarte de dimineata, ma gandesc ca Dumnezeu a fost bun cu mine si continua sa fie, doar ca sufletul meu a cautat mereu raspunsuri, care nu-mi erau la indemana. Si poate de aceea am cerut de la mine prea mult, uneori. Mai mult decat era nevoie si decat se putea. Viata nu e perfecta. Nimeni si nimic nu e. Si totusi, totul e bine asa cum e. 🙂
Desi au trecut atatia amar de ani, imi amintesc cu mare placere aceasta piesa a lui Chesney Hawkes (inca un one hit wonder🙂 ), care si azi ma umple de energie. Back in the ’90’s, nu prea stiam engleza, caci nu am studiat-o la scoala, si nu intelegeam mare lucru, dar nu am uitat melodia si azi, in plina maturitate, imi dedic versurile acesteia, cu intelegerea faptului ca totul e perfect exact asa cum este. Inclusiv eu. 🙂
“…No one can be myself like I can For this job, I’m the best man And while this may be true You are the one and only you
I am the one and only Nobody I’d rather be I am the one and only You can’t take that away from me…”
(Chesney Hawkes – The One And Only Lyrics)
…si ziua in care voi implini 61 de ani, sper sa mi-o incep la fel ca azi, alaturi de ai mei, facand miscare. 🙂
Pentru ca sunt fitness addicted, imi fac vreme de antrenat si de filmat, dar uite ca nu reusesc sa si postez ceea ce inregistreaza Gia cu camera de filmat. 🙂 In fine, mai bine mai tarziu decat…foarte tarziu. 🙂
La final de vara, am profitat de o zi frumoasa de duminica impreuna cu Gia, inregistrand cateva exercitii noi pentru intarirea musculaturii bratelelor, a picioarelor, a spatelui, dar si a abdomenului. Cu sonorizarea si incadrarea inca stam prost, dar indreptam aspectul in curand. 🙂
Pentru ca Eva era prin vecini, iar nepotul Alex si Bunicu’ s-au intors la Tulcea, am fost singura de asta data. Mi-au lipsit partenerii mei de sport, caci e mai distractiv cand faci sport alaturi de alte sufletele…
Nu uita de stretching la finalul programului de miscare pe care il practici! Te astept si data viitoare sa te misti alaturi de noi! 🙂 Da click mai jos, ca sa vezi ce am mai pus la cale. 🙂 M-as bucura sa imi spui daca ti se par utile exercitiile fizice propuse…sau daca sunt prea grele, ori poate prea usoare, cine stie..:-)
Liorisme 