Author: liorisme

Vara trecuta, ne-am oferit luxul unei vacante in doi, de cateva zile. Desi suntem mari fani ai insulelor grecesti, cu tot ce inseamna ele (muzica, mirosuri, apa si aerul imbibat de vacanta, plajele pustii si oamenii detasati), anul asta, din motive mai degraba obiective, ne-am limitat doar la Bulgaria. Ne-am intrebat ce sens ar avea sa fii turist in insulele Greciei, fara sa te poti bucura de mancarea, vinul si soarele de-acolo? Asta era un experiment: prima vacanta cu hrana de “regim”. Ok, cu ceva efort am fi gasit ce sa mancam, pe lista alimentelor permise de doctor regasindu-se salatele, leguminoasele, fructele, legumele; dar inca nu eram in punctul in care sa fiu sigura ca rezist miresmelor culinare de tot felul din Grecia…

Mai vizitaseram Balchik de vreo doua ori, dar de data asta, ne-am si cazat acolo, la un hotel situat pe faleza marii, chiar langa Palatul Reginei Maria.  Mmmm…desi suna bine pe Net, nu aveam mari asteptari…nu de alta, dar cu nici doua saptamani in urma, tot in Bulgaria, intr-un loc de altfel minunat, pozele de pe Net erau…poze, iar realitatea…mushca…cu guri de miriapozi si alte insecte urate. Brrr…

E, la Regina Maria, alta poveste. Totul de bun simt, cu gust chiar, iar patul cu baldachin si oglinda de pe tavan, de-asupra patului, ne-au convins din prima…Aranjamentul feng-shui  s-a mai stricat cand am inceput sa scoatem din sacosele uriase , morcovi, varza, fructe, storcator, seminte, uleiuri si alte cateva ingrediente, absolut necesare in vacanta unor traitori in sanatate…totul a culminat cand, clantanind cu mare verva, si-au facut aparitia doua castroane, de marimi diferite, linguri, furculite si cutit. A, ba nu! Ca de fiecare data, unealta principala, cutitul, l-am lasat acasa. Asa ca, a trebuit sa cumparam altul. Din fiecare vacanta, ne intoarcem cu un cutit nou. Bine ca aveau ei pahare, de vreo doua marimi, tocmai bune pentru sucuri.

O alta surpriza placuta a fost terasa. Larga si incapatoare, cu vedere la mare, cu muscate rosii si roz atarnate de balustrada.  Bicicleta s-a lefait deci toata vacanta, sprijinita gales de gratarul de lemn al terasei, cu shaua la umbra.

Cum aveam micul dejun inclus, am zis ca e cazul sa vedem si restaurantul. Ne-a placut: curat, atmosfera calda, foarte elegant. In capat, pe un perete, un autocolant cu imaginea Reginei Maria in gradina de la Palat. Peste autocolant, construisera niste coloane din rigips,  care imitau foarte bine coloanele de piatra din gradina Reginei si se incadrau perfect acolo. Terasa larga a restaurantului dadea spre faleza si puteai sa auzi valurile marii miscandu-se in apropiere.  Muzica in surdina, chelneri la patru ace, draperii fosnitoare, mirosuri imbietoare…

Ok, zic, sa consultam meniul a la carte. Chelnerul vine zambind. Catalin il roaga sa ne aduca doar fructe. Se uita la noi, zice ca nu a inteles. Apoi zice ca nu a auzit. In fine, pricepe ca tot ce vrem sunt niste fructe. Isi indreapta coloana si privindu-ne un pic de sus zice: We don’t have so many fruits. Un coleg de-al lui, mirosind ca se intampla ceva interesant, s-a apropiat dornic sa afle despre ce e vorba. Au discutat ceva in bulgara, dupa care au plecat. Alo, baieti! Mancam si noi ceva? Dupa vreo 10 minute, apare chelnerul nostru cu un mic platou, pe care sedeau cuminti cateva felii de pepene rosu si galben. Le-a pus cu prudenta pe masa si a plecat, tot nedumerit.

In diminetile urmatoare, au fost mai variate fructele, dar nu neaparat mai multe. Ne-am zic ca, pe viitor, cand mai facem rezervari, anuntam ca la micul dejun vrem doar fructe…ca sa evitam nedumeririle, nu de alta:)

Pe scurt, programul zilei arata cam asa: trezirea in jur de 7, dupa care Catalin facea o baie in mare (la 2 pasi de noi); eu, pe burta goala, beam un pahar mare de apa cu 4 lingurite de pulbere de orz, o capsula de Rhadiola Rosea si una de Coenzima Q10+1 lingurita de ulei de catina. Apoi luam micul dejun la restaurantul hotelului. Urma un moment sportiv:) …fie alergare, fie inot, fie bicicleta, iar in cazul lui Catalin, posibil toate trei. Mi-a placut foarte tare faleza lunga, betonata, cu pietre mari pe post de strajeri ai litoralului; te simteai ca in desert, desi marea haladuia alaturi…Pe dreapta, pe directia Albena, se formase o balta ciudata, cu vegetatie si aspect de delta. Desi prefer sa nu alerg pe beton, faleza mi s-a parut grozava…alergand, aveam un sentiment placut si in acelasi timp straniu, ca sunt pe alta planeta: eu marea, cerul, cativa pescarusi care-si strigau nemultumirea de zburatoare dalbe prin aer, barcile pescarilor in departare si lunga, alba faleza…altceva, nimic si nimeni…

Zilnic, la intoarcerea in hotel, faceam cele doua sucuri de baza: varza rosie (pe care nu-l combin niciodata cu alta leguma) si morcov, in care mai adaugam verdeata, telina, dovlecel sau ce se mai gasea prin ghereta cu fructe si legume, descoperita in Balchik…apropos de piata de legume si fructe bulgareasca, am vazut in locuri stramte, de 2 m patrati, 5 feluri de struguri, 6 soiuri de rosii, 3 soiuri de vinete si cate si mai cate! Si la un pret mult mai mic decat in pietele romanesti.

Urma pranzul in jur de ora 14, pe care-l serveam, ca si cina, la vreo terasa de pe faleza. Am incercat de fiecare data alt loc si ne-am declarat satisfacuti, mai cu seama ca nu se soca nimeni ca ceream 3-4 salate o data, ca ii rugam sa nu puna ulei, sare, sosuri. Aveam mereu la mine faina din seminte crude si fulgi de drojdie, o sticluta cu ulei de masline si sare neiodata (din care ma straduiesc sa pun cat mai putin). Alaturi de salate, am mai incercat legumele la gratar sau la cuptor, mamaliga…

Ne-am propus sa repetam experienta din Balchik, din cel putin 3 motive: e aproape de casa si nu costa o avere, e liniste si tihna si poti face sport cat cuprinde, intr-un peisaj incantator.