Author: liorisme

In Bulgaria am petrecut multe vacante si, desi stiu persoane care sunt sceptice cu privire la farmecul tarii vecine, noi ne-am bucurat de fiecare data de zile frumoase de vacanta, indiferent de locatia aleasa: Albena, Nessebar, Balchik, Black Sea Rama, Byala…Vizitand Bulgaria de atatea ori, am aflat cateva lucruri inedite: Bulgaria produce cam 85% din uleiul de trandafiri din intreaga lume, folosit ca ingredient in productia de parfumuri. Bulgarii, cand vor sa zica “da”, clatina capul a negatie, si cand vor sa zica “nu”, pare ca zic “da”. Se zice ca acest obicei vine din vremuri stravechi, de pe vremea invaziei otomane. Precum grecii, si bulgarii au o salata “a lor”, compusa din rosii, castraveti, ceapa, ardei si asezonata cu un pic de branza bulgareasca. Se numeste shopska. Cica cea mai veche comoara din aur a fost descoperita la vest de Varna, in 1972, in timpul unei excavatii. Atunci s-au dezgropat cam 300 de morminte, dantand din 4560-4450 i.C., pline cu artefacte aurite. Ca orice tara, Bulgaria are si o bautura traditionala: rakia. Facuta din fructe fermentate, rakia are intre 40% si 80% alcool, depinzand de modul in care e produsa (in distilerii sau in gospodarie). De obicei, rakia se consuma alaturi de shopska, nu inainte de un hotarat “Nazdrave” (In sanatatea ta!). Stiai ca si bulgarii sarbatoresc venirea primaverii, prin sarbatoarea Babei Marta? Aceasta sarbatoare se tine la 1 martie, iar bulgarii obisnuiesc in aceasta zi, ca si noi, sa isi faca mici cadouri simbolice unii altora, intotdeauna insotite de snurulete de…martenitsa (da, ai inteles, martisoare).

Asez aici imagini culese din vacantele noastre bulgaresti, in amintirea zilelor insorite, a serilor line si a Marii Negre… albastre si limpezi.

Byala e un alt loc deosebit, de care Buni, Gia si Eva s-au indragostit la prima vedere. Drept pentru care, am revenit in formatie in completa, in toamna asta, a treia oara. Hotelul, cocotat pe coasta si oferind o priveliste de toata frumusetea, este tipic bulgaresc, in forma de U, cu apartamente de diverse marimi, doua piscine si bar, cu club pentru copii, Spa, sala de sport si cu multa verdeata. Partea cu adevarat buna este ca, fiind de dimensiuni reduse, la Byala Beach Resort nu e deloc harababura si aglomeratia din alte statiuni. E aproape ca la pensiune. 🙂 Copiii sunt liberi sa haladuiasca toata ziulica pe-afara, fara sa le duci grija.

Plaja cu iz grecesc, datorita coastei care se pravale direct in mare, se intinde lenesa pe aproximativ 2.5 km dar, lucru cu adevarat provocator si inedit, ca sa ii calci nisipul aspru, trebuie sa cobori nu mai putin de 114 trepte! 🙂

In fiecare dimineata, eu si Catalin ne avantam in jos pe scari, luand-o apoi la fuga pe nisip, sub privirile nedumerite ale celor cativa pescari bulgari, ce-si incearca norocul in zori. In capat, pasii nostri sperie un stol de pescarusi, ce-si plimba tantosi piepturile albe, impanate.

Cu tipete asurzitoare, se avanta in sus, desfacandu-si aripile, ca niste Icari cu pene. Incerc sa-i urmaresc cu privirea, dar sunt nevoita sa renunt: soarele imi azvarle raze de lumina pe retina, iar eu clipesc des, buimacita de atata frumusete.

Pietre apocaliptice, de toate dimensiunile, se ghemuiesc cocosate pe tarm, asteptand, iar si iar, mangaierea fara sfarsit a valurilor marii. Indraznesc, pentru o vreme, sa-mi iau ochii de la mare si sa ma conectez la mine insami. Parca simtind ca o ignor, marea ma scuipa furioasa cu un val razlet si inspumat, obligandu-ma sa topai serios, ca sa nu imi inunde adidasii.

Ma lupt cu nisipul miscator, ferindu-ma sa strivesc micile scoici albe, imprastiate pe plaja. Ma opresc din loc in loc, culegand pietre albe, plate, perfect lustruite de apa sarata. Sunt suportul ideal pentru desenele cu carioci ale fetelor. 🙂

Daca la Sinaia, acum o luna, am avut de invatat lectia “surzeniei”, la Byala am invatat lectia deschiderii. In primul rand, pentru ca Gia a inceput sa fie tare interesata de cartile mele despre autovindecare; in vacanta a tot citit din Calatoria; ba, a inceput sa ii citeasca si Evei din ea! 🙂 Vazand atata interes din partea lor, m-am intrebat cum ar fi daca la scoala, printre atata informatie, de multe ori cu totul nefolositoare, s-ar preda copiilor lectii despre ce inseamna subconstientul si constientul,  despre puterea mentalului si despre libertatea spiritului? Cum ar fi daca, inca de mici, copiii ar afla cat de bine e pentru sufletul lor sa gandeasca, sa simta si sa vorbeasca doar cu iubire, daca ar fi invatati cum sa se roage, sa mediteze, sa isi asculte sinele interior si organismul; cum sa nu isi piarda nicicand curiozitatea mintii si creativitatea, despre faptul ca increderea in sine si in Dumnezeu e resortul care ne impinge in fata mai mult decat orice; sa afle inca de mici ca doar fricile nedepasite ne tin pe loc; sa li se povesteasca adevarul despre alimente si impactul acestora asupra corpului etc. Atunci, copiii vor fi informati, nu speriati si nestiutori. Setea lor de cunoastere e atat de mare! Cred ca daca ai nostri copii ar avea parte de o astfel de educatie timpurie, viata lor ar fi cu mult mai simpla si mai frumos traita, stiind ca de ei depinde cum simt si ce vietuiesc. Cred ca daca ar fi asa, nu doar ca cei mici ar iubi scoala si ce ii invata ea, dar lumea ar fi un loc cu adevarat frumos.

Apoi, in primele zile petrecute la Byala, am cunosct o familie de bucuresteni, care aveau doua fete. Cea mica, de vreo 7 ani, m-a intrebat, la un moment dat, pe plaja: “Despre ce e cartea pe care o cititi?” I-am spus ca e o carte care te invata ce sa faci cu mintea, pentru ca toate dorintele sa devina realitate. Imediat m-a rugat sa ii citesc si ei. Ma intrerupea des, fiindca limbajul cartii lui Joe Dispenza e destul de…stiintific si trebuia sa ii explic ce e aia, ce e cealalta. M-a ascultat cu mult interes vreo 15 minute, pana a lasat lectura pentru baia din mare, dar in urmatoarele doua zile nu a pierdut niciun prilej sa ma roage sa ii mai citesc. Mi-am zis: Doamne, ce deschisi la minte si la suflet sunt copiii! Cine ar fi crezut ca teme precum autovindecare, minte, subconstient vor capta in acest fel atentia copiilor! Cat de minunata e curiozitatea si mintea treaza a celor mici si cat de inchistati si amortiti pot fi adultii, prin comparatie! Dar ma inselam. Peste alte doua zile aveam sa cunoasteam alta familie de romani, de data asta ploiesteni, veniti la bulgari cu fetita lor de 4 ani si o bunica care, desi cu tensiune mare, era plina de viata si foarte prezenta. Ei bine, pentru ca au fost tare curiosi in legatura cu ce mancam, cum si cat sport facem si altele asemenea, am vorbit o gramada si, spre uimirea noastra, Silviu ne-a anuntat ca trece pe fructe dimineata; nu a mai mancat carne deloc si s-a apucat dimineata de alergat pe plaja! Ba ne-au insotit toti 5 (incluzand-o pe buni Mamelu’), in cele 2-3 zile pana la finalul vacantei, la sala de sport, incercand toate echipamentele cu mare aplomb si dedicare! Eu nu stiu daca Silviu si Raluca vor face o schimbare majora, odata intorsi acasa, la Ploiesti, dar mi-a placut mult curiozitatea si dorinta de a afla a acestor oameni. Pentru ca la baza schimbarii stau deschiderea si dorinta de a sti, de a iesi din confort si de a nu judeca.

Cireasa de pe tort a fost o bulgaroaica, care ne facea curat in camera. De doua ori, am gasit in camera, spre marea noastra surpriza, figuri facute cu maiestrie din…prosoape. 🙂 Intr-o zi, pe patul fetelor, trona o lebada maiastra, iar in alta zi, am gasit pe masuta din living, un mare crocodil, cu ochelari de soare, ce rumega telecomanda de la tv. Tot deschiderea si bunatatea imping un om sa faca asemenea surprize unor oameni straini. 🙂

Zilele tihnite petrecute in Byala, sub soarele bland de septembrie, apa limpede a marii si cerul cu norii albi lasati in urma, i-au smuls Evei o melancolica concluzie, in drumul spre casa: “A venit Doamna, mama”…:-) Da, Toamna e aici, gata sa ne invaluie, ca in minunata poezie a lui Minulescu (“Cantec mediocru“):

Toamna a trecut pe linga mine
(Strada era plina de femei),
Toamna a trecut pe linga mine
Si m-a luat de brat fara rusine
Ca sa-i fiu intreaga noapte-al ei.

M-a tirit apoi intr-o gradina
(Pomii galbeni, cerul cenusiu),
M-a tirit apoi intr-o gradina,
Si-n gradina plina de rugina
M-a culcat in iarba ca-n sicriu.

Si mi-a zis: Inchide ochii bine
(Somn usor de-acuma, dragul meu);
Si mi-a zis: Inchide ochii bine,
Si m-a sarutat fara rusine;
Si mi-a zis: De-acuma esti al meu!