Cateodata, Toamna iti poate schimba viata. Mie, cel putin, cu siguranta mi-a schimbat-o, caci Toamna s-au nascut parintii mei si tot Toamna “m-am luat” cu Catalin. Si da, Toamna e anotimpul in care mai adaug cate un an din viata mea pamanteana. 🙂

Dar Toamna schimba cate ceva in fiecare din noi, in functie de rolul in care ne surprinde acest anotimp de-a lungul vietii, fiindca Ea e cea care, an de an, la 15 septembrie, “smulge” cate un prichindel inlacrimat din bratele parintesti, aruncandu-l intr-o lume complet noua, la care e nevoit sa se adapteze: lumea gradinitei/cresei/scolii. In lumea asta, se va intoarce in fiecare toamna, dupa vacanta de vara, mai adaptat si mai…matur. Cativa ani mai tarziu, tot Toamna marcheaza o noua schimbare. Prichindelul a crescut, intra la liceu si e pe cale sa inceapa aventura vietii lui: Adolescenta.

Iata cum vedeam eu Toamna in 1992: 🙂

Ploua clar. Trotuarele sufera

Si soldatii cenusii marsaluiesc. Fara cantec.

Le aud pasii, ritualuri nesfarsite,

Ironice.

Zambet clar, solar. Soldatii cenusii curg,

Topiti.

Si curge plumb…

Hm…cred ca citeam cam mult Bacovia. :-)))

Azi, cred ca Toamna e ca piesa celor de la Status Quo: amestec de tragism si frumusete, (re)inrolare in armata (scoala, gradinita, job si alte roboteli zilnice), antrenament fizico-mental si, before you know it, anul se incheie si te intrebi retoric: “Night is falling and you just can’t see, is this illusion or reality”? 🙂 (You’re in the army now. Status Quo. 1986)