Author: liorisme
Cainele negru
Am o structura sufleteasca interesanta; asta ca sa nu zic ca e chiar ciudata. Pe de-o parte, sunt genul de om care plange la filme, care traieste muzica prin toti porii si organele, care se rupe in bucatele, cand vede suferinta umana, care aloca muuuult timp si energie, atunci cand cineva are nevoie de ajutor.
Pe de alta parte, nu am fost nicicand genul de femeie pupacioasa si extrem de afectuoasa sau care sa manifeste asta in public. Nu sunt tipul de sotie si de mama, care isi pupa si isi dragaleste non stop barbatul si copiii. Si nici nu sunt genul care sa adune animalale de pe strada, ca sa le hraneasca.
Copiii sunt oglinda noastra
Ne place sau nu, ne dorim sau ba, de cele mai multe ori, copiii sunt oglinda familiei in care traiesc si cresc. Pe mine si pe Catalin, chestia cu sportul ne-a “lovit” cu adevarat, destul de tarziu, abia spre 35 de ani. Ce bine ca s-a intamplat, chiar si atunci! Sper ca fetele noastre sa prinda drag de miscare fizica mult mai devreme, iar la acest lucru punem si noi zilnic umarul.
Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii
Final de luna martie a anului 1993. Desi de cateva zile incepuse sa miroasa a primavara, peste noapte, iarna navalise din nou peste orasul Tulcea. In acea dimineata, pornind spre liceu, m-au izbit incremenirea alba a naturii si aerul nemilos de rece.
Continue reading “Viata ca un film…fotografic (XII). Trandafirii rosii”
Cartofi la cuptor si legume la wok (plus mujdei)
Iata mancarea noastra preferata, pentru pranzul din duminicile cand gateste Catalin. Bunicu’ isi aduce si el contributia, caci e maestru la facut mujdeiul. Asadar:
Ingrediente:
Continue reading “Cartofi la cuptor si legume la wok (plus mujdei)”




