“Omul este o fiinta conflictuala si de aceea el este si bolnav (caci boala este expresia nedesavarsirii omului si ea este inevitabila in contextul polaritatii).” Afirmatia asta, citita de mine acum vreo 15 ani intr-o carte, cand eram la inceputul cautarilor mele legate de boala si de sanatate, desi ar fi putut fi interpretata ca un blestem, o condamnare la o vesnica suferinta, a facut atat de mult sens in capul meu, incat, de-atunci, am dezvoltat o adevarata obsesie pentru auto-cunoastere, contemplare si dorinta de a intelege lumea si viata dincolo de materialitatea ei exterioara.

Desi nutritia si sportul au mers mereu mana in mana cu preocuparile mele legate de minte si de suflet (caci omul, nu-i asa?, este si materie, nu doar spirit), intelegerea faptului ca “sensul unui eveniment rezulta abia din interpretarea lui” si ca “corpul material este scena pe care tind sa se exprime imaginile constientei” m-a subjugat pur si simplu, “condamnandu-ma” la a sapa nu doar dupa cauza simptomului, ci mai cu seama dupa mesajul sau, caci “ca simptom, omul are ceea ce ii lipseste in constienta“.

Pe de o parte, timpul mi-a demonstrat ca, de multe ori, cautarea cauzelor unei probleme, te poate adanci si mai mult in povestea din capul tau, caci oricat ar vrea omul sa isi explice lumea in mod cauzal, el va tinde sa atribuie existenta problemelor sale fie unor cauze exterioare siesi, fie unor procese psihice interne; pur si simplu, omul e prea subiectiv ca sa poata discerne cu adevarat Sensul lumii sale si a motivelor pentru care lucurile se manifesta intr-un anume fel; el se va invarti mereu in jurul cozii, cautand cauza cauzei cauzei si pierzand din vedere ca, de cele mai multe ori, raspunsul nu sta atat in gasirea cauzei, ci, mai ales, in felul in care omul priveste lumea si pe sine, la cum se raporteaza la ce vede si ce alege sa faca cu ceea ce vede.

Pe de alta parte, onestitatea fata de sine e o treaba grea, cand esti preocupat de ideea ca, corpul oglindeste sufletul, si desi cititul (ca instrument de cautare a cauzelor) si punerea de intrebari introspective nu vindeca, decat in masura in care traiesti si aplici ce afli, acestea pot fi ajutor de nadejde in descoperirea umbrelor, aducerea lor in constienta si, astfel, in intoarcerea la Intreg, la Sine si la Sanatate, iar eu cred ca randurile de mai jos pot fi un prilej de a contempla ideea ca “vindecarea este intodeauna legata de o modificare a starii de constienta si de maturizare”.

“Inainte ca problema sa se manifeste in corp drept simptom, ea se anunta in psihic ca tema, idee, dorinta sau fantezie. Cu cat omul este mai deschis fata de impulsurile din inconstientul sau, si cu cat el este mai dispus sa ofere spatiu unor astfel de impulsuri, cu atat mai sanatos (si mai neortodox) va fi drumul vietii sale”. “Nu exista boli grave sau accidente care sa vina brusc, din cerul senin, ci numai oameni care se leaga cramponati de credinta intr-un cer senin. Cine insa nu se amageste, nu poate fi nici dezamagit“. (“Puterea vindecatoare a bolii”. Thorwald Dethlefsen. Ruediger Dankle)

ALERGIA – Persoana alergica ar trebui sa isi puna urmatoarele intrebari: De ce nu suport agresiunea in constienta mea si o constrang sa se manifeste la nivel corporal? De care domenii de viata imi este atat de treama, incat le evit? Ce teme imi indica alergenele mele? (Sexualitate, impulsuri, agresiune, reproducere, murdarie – in sensul domeniilor “intunecate” ale vietii”)

FICATUL – Bolnavul de ficat ar trebui sa se intrebe: In ce domenii am pierdut capacitatea aprecierii si evaluarii corecte? Unde nu mai pot diferentia intre ceea ce este suportabil pentru mine si ceea ce este “toxic” pentru mine? Unde am ajuns la exces, la “prea mult”, unde vreau prea multe (fantezii exagerate), unde expandez in lipsa de masura, in exces? Ma intereseaza pe mine domeniul “religiei” mele, al re-legarii mele cu Temelia Primordiala sau imi este inchis accesul si vederea Unitatii de catre multitudine? Oare nu apar temele conceptiilor despre lume prea pe scurt in viata mea? Imi lipseste increderea?

INFECTIA – Cine are tendinta la infectii, acela incearca sa evite conflictele. Pentru a afla tema conflictului, trebuie observata cu exactitate simbolistica organului sau a partii corporale afectate. In cazul maladiilor infectioase, pacientul ar trebui sa isi puna urmatoarele intrebari: Ce conflict nu vreau sa vad eu in viata mea? Ce conflict evit? Ce conflict nu vreau sa recunosc?

OCHII – Persoanele cu probleme la ochi, ar trebui sa abordeze temeinic urmatoarele intrebri: Ce nu vreau sa vad? Imi ingradeste subiectivitatea cunoasterea mea de sine? Evit sa ma cunosc pe mine din ceea ce mi se intampla? Folosesc eu vederea pentru a intelege mai bine lucrurirle? Imi este teama sa vad lucrurile in adevaratul lor aspect? Pot suporta lucrurile asa cum sunt ele? Ce domeniu al existentei mele, asa cum este aceasta, trec eu cu vederea?

RESPIRATIA– Persoana care are probleme cu respiratia ar trebui sa isi puna urmatoarele intrebari: Ce anume imi taie respiratia? Ce nu vreau sa preiau in mine? Ce nu vreau sa dau afara din mine? Cu ce anume nu vreau sa ajung in contact? Imi este oare frica sa fac un pas spre o noua libertate?

URECHILE – Cine are probleme cu urechile/auzul, este bine sa isi puna urmatoarele intrebari: De ce nu sunt dispus sa plec urechea la spusele cuiva? Pe cine sau ce nu vreau sa aud? Se afla cei doi poli, egocentrism si smerenie, in echilibru in mine?