Liorisme:  Cum a evoluat de-a lungul anilor Dumarex? 

Liviu Duma: Au urmat Nina Ricci, Lancome, Givenchy, Armani, Elisabeth Arden, Cacharel, Caron, Salvador Dali, dar si Chanel, unul dintre cele mai selective brand-uri de pe piata de parfumerie. Anca reusise sa adune sub umbrela DUMAREX  peste 89% din parfumeria din Romania; era un vis realizat.

• 

Din acea perioada, sunt doua intamplari ce merita a fi relatate. Prima se refera la magazinul din Calea Victoriei. Anca isi dorea foarte mult sa poata aduce Parisul parfumat in centrul istoric al Micului Paris, adica Bucurestiul acela civilizat, cu oameni frumosi si distinsi,  pe care-i zaream in scurt-metrajele anilor de dinainte de Razboi, iar Calea Victoriei a fost intotdeauna un etalon al acelor minunate timpuri.

Am incercat in fel si chip sa putem obtine un asemenea spatiu.  La o  seara de socializare, ca invitati ai doamnei Campeanu, sotia liderului PNL, Dinu Campeanu, l-am cunoscut pe Primarul Bucuresti-ului de atunci, Crin Halaicu. Impresionat de realizarile Ancai, dar mai ales la insistenta doamnei Campeanu, ne-a promis sa rezolve dorinta Ancai.

La scurt timp, am fost chemati la Primaria Bucurestiului de catre directorul economic de atunci al Primariei. Ancai i -a fost prezentat un contract de colaborare in participatiune care, printre alte clauze, prevedea o…”participatiune” de nici mai mult, nici mai putin de 4,000$ / luna! A fost un soc pentru noi. Nu aveam acesti bani si era greu de previzionat un astfel de plan de afaceri, care sa genereze cel putin suma solicitata.

Plin de…solicitudine si de intelegere, domnul Cojocaru, obisnuit cu scenarii economice, si-a dat incet ochelarii jos de pe nas si, privind-o drept in fata pe Anca, i-a spus simplu : “Daca semnam Contractul pe 4 ani si daca imi aduceti pana diseara 60,000 $, scadem contributia la 2,000 $ / luna!”

Anca  a  a ramas cu gura cascata! Am plecat din biroul domnului Cojocaru fara sa acceptam sa platim “mica”  spaga, desi aveam deja bilete pentru Paris, unde trebuia sa discutam cu partenerii nostri despre amenajarea spatiului comercial din Calea Victoriei 91 – 93, primul magazin high class de parfumerie din Bucuresti.

Din fericire, dupa ceva timp, am reusit sa inauguram primul magazin Dumarex de pe Calea Victoriei 91-93, al carui arhitectura realizata de noi inca exista; investisem, numai in iluminare si in amenajare, peste  40,000 de dolari. A urmat magazinul “de la Fantani”, de pe Bulevardull Unirii; pe rand, am realizat, numai in Bucuresti, 8 Temple ale viselor.

• 

Al doilea eveniment pe care indraznesc sa-l relatez s-a intamplat la putin timp dupa ce firma Dumarex devenise o forta pe piata si era deseori “curtata” de spalatorii de bani deoarece, se stie, domeniul luxului era si cred ca inca mai este un mediu atractiv de spalare a banilor. Ne doream sa dezvoltam intreaga retea de magazine de lux sau puncte de distributie agreate (exista un proces foarte exact de acreditare, luandu-se in considerare totul: locatie, calitatea amenajarii, personalul instruit, gama completa de produse, etc.). Atunci au aparut slovenii  Mitia Vapetici si Tania Sumrada, reprezentanti pentru zona balcanica a PBI (Parfume et Boutique International pentru L’Oreal, Lancome, Georgio Armani, Paloma Picasso, Cacharel, Bioterhm, Ralph Lauren, Guy Laroche). A fost o mana “otravita”, intinsa noua, doi naivi care credeau ca vor dezvolta piata interna.

Adevarul era ca, alaturi de ce doi,  Helmuth Schwaighofer, director de export la PBI, un domn cu origini romanesti, a aprobat un “plan” de re-export a produselor lor prin Dumarex (activitate ilegala si neadmisa de producatori). Astfel, a aparut pe piata Dumarex International, societate mixta romano-slovena, in cadrul careia Anca detinea 45% din actiuni, iar cei doi, 55%. Dupa o perioada scurta de cateva luni de mariaj fericit, am fost pusi in fata planului diabolic pe care, bineinteles, Anca l-a refuzat. A urmat o “furtunoasa” AGA, in care Anca a fost demisa din functia de Director General, locul ei fiind “dat” nimanui altuia decat lui Razvan Petrovici, mercenar pe piata de parfumerie. A avut loc un proces intentat de noi, la finalul caruia noi am putut pastra firma Dumarex (parfumerie), dar am pierdut casa noastra din Strada Judetului, pe care a trebuit sa o vindem, pentru a ne rascumpara partile sociale.

Astfel, a mai aparut un jocator pe piata de parfumerie: EVERET DISTRIBUTION ROMANIA, care dubla activitatea firmei DUMAREX. A fost perioada cea mai grea, mult comentata de presa ceantrala a timpului, dar pentru Anca a fost  imboldul de a merge mai departe; a facut asta pana in 2001, cand a fost organizat Festivalul de Moda cu tenta sociala, EAST ON CATWALK. Acel moment a insemnat…decaderea Imperiului DUMAREX.

• 

Liorisme:  Dumarex Fashion, care isi propunea sa comercializeze vestimentatie cu o linie simpla, dar clasica si eleganta, a avut acelasi succes ca si afacerea cu parfumuri de lux? Cum era lumea modei, la inceputul anilor ’90?

Liviu Duma: Aparitia Dumarex Fashion nu a fost intamplatoare. As putea spune ca aceasta exista cu mult inaintea firmei Dumarex. Anca era o perfecta cunoscatoare a tendintelor modei, a stilului designerilor, in special a celor francezi, iar aparitia parfumeriei in viata ei nu a facut decat sa o apropie si mai mult de acest taram atat de dorit de ea. Dar sa o luam cu inceputul.

• 

• 

• 

• 

• 

• 

In anul 1997, recunoasterea firmei Dumarex pe plan national era deja un fapt implinit. “Templele viselor” existau, dar ceva lipsea din peisaj. Iata insa ca, intr-o dimineata de mai, la sediul nostru din Grigore Mora nr. 17, a aparut un tanar inalt, cu fata zambitoare si par carliontat, stil Afro, si care cauta un sustinator pentru colectia lui de…tricotaje. Se numea Dorin Negrau si era un tanar designer clujean, care facea primii pasi in arena modei.

Anca, cu stilul ei direct si hotarat, l-a adoptat imediat si a hotarat sa facem un eveniment la World Trade Center Bucuresti. Au urmat cateva zile de  selectie a rochiilor, apoi a manechinelor si a make-up -ului. Totul a fost gata si bine pregatit cu o mica exceptie. Ancai nu-i placea machiajul propus de reprezentanta Cooperativei Igiena.

Alessandra, fiica noastra, pe atunci eleva in clasa a X-a la Liceul Jean Monet, si-a adus aminte ca mai toate colegele ei se invarteau in jurul unui baiat talentat, care le “picta”pe fata pentru diferite ocazii. Asa ca, cu o zi inaintea marii aventuri,  a aparut in camera special pregatita pentru machiaj un tanar putin timid, cu un mic album de poze in mana, imbracat intr-o haina verde si care sustinea ca poate “face fata” exigentelor Ancai.

Astfel, s-a alaturat echipei Dumarex Alexandru Abagiu, care dupa aproape 6 ani alaturi de echipa, devenise cel mai cunoscut, curtat si apreciat make-up artist din Romania. Mi-aduc aminte ca, impreuna cu Anca, am plecat cu Alexandru la Paris, la Chanel, pentru  un training special in Place Vandome, templul luxului parizian; timp de 7 zile, Alexandru a fost cazat la un hotel de 7 stele, iar eu si Anca la unul de 2 stele. Alexandru a putut urma un curs “istoric” cu cei mai renumiti make-up artisti din Franta. La intoarcere, in trenul Orient Express, (Anca nu voia sa zboare cu avionul, dupa accidentul de la Balotesti), am sarbatorit impreuna majoratul  lui Alexandru.

Prezentarea lui Dorin Negrau a fost un mare succes. Este foarte adevarat ca pe atunci, in afara de Doina Levintza, Irina Schrotter si poate Razvan  Ciobanu, lumea modei nu era foarte conturata. A, da, exista si Catalin Botezatu, dar nu era foarte convingator pe atunci.

Din acel moment, a inceput sa traiasca DUMAREX FASHION. Anca a decis sa mergem in Italia, unde cunostea cativa furnizori de materiale si de echipament; impreuna cu Dorin, am facut un tur al oraselor Bolognia, Venetia, Friuli, Genova, de unde am adus in Strada Horiei de langa Foisorul de Foc, in sediul nou infiintatei Dumarex Fashion, 23 de masini de cusut simple, 2 triplocuri, o masa de croit, doua posturi  de calcat si o masina de butoniere; aceasta a fost prima baza materiala a firmei.

• 

Ulterior, Dorin s-a retras la Cluj, unde i se oferise un post important la o fabrica de tricotaje,  iar Anca a lansat un concurs pentru ocuparea unui loc de designer vestimentar. In acel moment, director artistic era Alin Galatescu. Printre cei care s-au prezentat la concurs s-a aflat si o tanara de numai 18 ani, ce se afla intr-un scaun cu rotile si care strangea la piept un dosar voluminos de schite. “Batalia” finala s-a dat intre Cristian Samfira, inca student in anul IV al Facultatii de Arte Plastice de la Cluj si Irina Ternauciuc, tanara din scaunul cu rotile. A castigat Irina Ternauciuc. 

• 

A urmat o etapa plina de incercari cu reusite si esecuri. A aparut primul magazin DUMAREX FASHION la Galeria Lutherana din apropierea Hotelului Bucuresti. O butaforie a unui interior transformat in…sifonier al modei.

Simbioza dintre moda si parfumerie a fost pentru Anca combustibilul puternicului ei spirit creativ. Desi nu avea studii in domeniul textil, cred ca creativitatea ei ii dadea “dreptul” sa aspire la rangul de designer; Anca s-a lansat in moda cu o energie debordanta. Isi petrecea ore, zile si chiar nopti intregi studiind, discutand cu Irina sau cu Alin. Bunul simt si cunoasterea limitelor au facut-o sa o impinga permanent pe Irina Ternauciuc catre realizarea primei ei colectii prezentate tot la World Trade Center in anul 1998, la mai putin de sase luni de la lansarea pe piata a DUMAREX  FASHION.

A fost o colectie mult comentata de presa si de specialisti. Se impunea stilul minimalist  cu linii simple si culori neutre. Au urmat alte doua-trei prezentari, iar in primavara anului 1999, Irina Schroter insotita de Marian Ionescu, patronul casei de manechine MRA, au venit la Anca si i-au propus sustinerea primei editii a Festivalului International de Moda de la Iasi.

Festivalul a fost o experienta foarte interesanta. Anca, inca o data, foarte voluntara si “expansiva”, a luat legatura cu managementul casei de moda YSL (Yves Saint Laurent), de unde a obtinut, spre bucuria tuturor, Colectia VARIATION, Prêt-à-Porter-ul urban al casei. A fost, practic, partea “internationala” a festivalului. In rest, au fost multe prezentari, multi nervi si can-can-uri  mondene, dar  Festivalul a pus bazele relatiei Romaniei cu postul Fashion TV, un moment foarte important pentru promovarea creatiei vestimentare din Romania.

• 

• 

• 

Din pacate, in acea perioada, zona fashion era sinonima cu “cine cu cine”, “de ce el/ea si nu eu”, iar vorbele spuse pe la coltul strazii deveneau stiri cu litere ingrosate in ziarele vremii. De altfel, cam pe atunci a inceput sa apara jurnalismul de tip tabloid, devastator pentru spiritul creativ al tinerilor designeri vestimentari ai timpului. 

Cu toate acestea, a mai urmat o editie a Festivalului International de Moda de la Iasi, unde Anca, in felul ei altruist, a adus pe catwalk inca un nume care s-a cristalizat in grupul creatorilor originali de moda romani, pe Cristian Samfira.

• 

A fost anul si editia in care a debutat in mod oficial cu o colectie proprie Razvan Ciobanu, un alt nume nou, care dea-lungul  timpului a confirmat. Dar sensibilitatile nejustificate erau duse la apogeu, iar suspiciunile deveneau arme mortale.

In aceasta atmosfera a aparut minunata idee lansata de Radu Florescu, de la Saatchi&Saatchi, Dana Savuica, patroana Casei de modeling Etiguette si de Anca, de a pune bazele unei fundatii care sa se ocupe de victimele consumului de droguri: copiii. Fundatia, a carei membrii fondatori au fost cei trei, s-a numit IMPREUNA PENTRU REINTEGRARE SOCIALA si isi avea sediul in str. Horiei (tot langa Foisorul de Foc), impreuna cu Dumarex Fashion.

Pentru a-si pune in aplicare scopul propus, Fundatia avea nevoie sa obtina fonduri si sa creeze un eveniment national. Astfel, a aparut primul Contract cu Sorin Oprescu, pe atunci Directorul spitalelor Municipal si Elias, si cu Secretariatul General al Guvernului (premier fiind atunci Adrian Nastase, iar Secretar General,  Serban Mihailescu). In esenta, Guvernul ceda celor doua spitale o unitate militara dezafectata, aflat pe un teren din apropierea Bucurestiului, pentru a se construi centrul de reabilitare a tinerilor consumatori de droguri si pentru copiii strazilor. Scopul a fost foarte generos, iar atitudinea asemenea. Pentru a face cunoscuta initiativa Fundatiei, a fost  creat un eveniment. El s-a numit “EAST ON CATWALK”.

Anca, Radu si Dana, impreuna cu staff-urile firmelor pe care le reprezentau, s-au pus pe treaba si au stabilit ca un Festival est-european de moda ar reprezenta un foarte bun vector de promovare atat a creatiei vestimentare autohtone, cat si a sensibilizarii opiniei publice, privind gravele consecinte ale consumului de droguri, in crestere veriginoasa a fenomenului, mai ales in randul tinerilor. Zis si facut.

S-a stabilit locatia evenimentului: Palatul Parlamentului (Casa Poporului), in Sala Unirea. Au fost invitati reprezentanti din 35 de tari, in special din zona noastra europeana, dar si din Franta, tara cu traditie in arta modei, din Rusia si,  ca participant special, Italia si Austria. Ca vector de imagine s-a stabilit invitarea unor personalitati cu renume international si, astfel, au fost contactati Gerard Depardieu, Regine, Catherine Deneuve.

• 

Festivalul urma sa se desfasoare in perioada 22-25 noiembrie 2001. S-au stabilit sponsorii principali: HVB-Bank (avandu-l ca Presedinte pe Dan Pascariu), L’oreal Romania,  Mercedes-Cars si Guvernul Romaniei, avand-o ca presedinte onorific al Festivalului pe doamna Dana Nastase, sotia prim-ministrului. Au fost acreditati ca parteneri media EVENIMENTUL ZILEI , ELLE si PROTV.