De multe ori, cititorii acestui blog, atunci cand imi adreseaza o intrebare, ma provoaca nu doar sa le dau raspunsuri care sa le foloseasca, dar, mai ales, ma provoaca sa caut sa imi reamintesc chestiuni pe care le stiu, dar care se mai pierd pe drum.

De aceea, multumesc, drag Cititor, caci prin intrebarile tale ma obligi sa imi reamintesc ce dar minunat si ce calatorie interesanta este drumul catre Sine, catre Intreg. O spun mereu si o repet si acum: nu sunt o autoritate in a da sfaturi pe teme legate de probleme fizice sau de orice fel. Sunt doar un om care impartaseste din experienta imbarcarii intr-o calatorie fara final(itate), caci stiu cand a inceput calatoria si de ce, dar nu stiu cand se va incheia si cu ce rezultate. Dar tocmai aceste aspecte ma imping sa vreau sa experimentez cu curiozitate si rabdare, caci fara stradanie, urcusuri si coborasuri, ce ar fi viata, daca nu un loc plictisitor si lipsit de…viata.

Catalina este cea care ma provoaca azi sa scriu despre problemele digestive, un subiect foarte cunoscut mie, caci mama, de cand o stiu, experimenteaza tot felul de simptome legate de sistemul digestiv. Anii umblati prin doctori, tratementele, analizele, nu au ajutat-o mai deloc, nici macar cu un diagnostic clar.

Inainte sa intru in detalii, pentru ca am fost intrebata “daca stiu pe cineva care s-a vindecat de colon iritabil, mancand fructe”, o sa spun ca intelegerea mea este ca nimic nu vindeca corpul: nici anumite alimente, nici medicamentele, nici terapiile ori dietele de tot felul. Acestea din urma pot sprijini, dar vindecarea o face doar corpul si inteligenta sa nelimitata, cu conditia sa ii dam voie sa faca asta. Ori, o dieta nepotrivita speciei umane (cu multe alimente care incarca orgnismul, care il epuizeaza si il blocheaza), consumul de medicamente, sedentarismul, o minte mereu ingrijorata, un suflet chinuit si lipsa comuniunii cu natura, toate astea vor impiedica organismul de a face ce stie el mai bine: sa proceseze (nu doar alimente, dar si idei, concepte), sa utilizeze, sa elimine si sa refaca.

Omul, ca parte din Natura, e un Intreg si “precum e in Cer, asa e si pe Pamant”, aceasta insemnand inclusiv faptul ca asa cum gandim (ce purtam Sus, in cap), se va manifesta si in Inima (cuborand mai jos de gat), si in stomac etc. Pe de alta parte, nu putem baga in noi de 3 ori pe zi deseuri, in vreme ce ne asteptam sa vibram sus, sa avem mintea limpede, sangele vioi si chef de viata. Asadar, conteaza tot ce intreprindem zilnic in viata noastra, la toate nivelurile. Are impact si cu ce ne hranim stocmacul, dar si cu ce ne hranim inima si mintea, ochii si urechile.

Pana ce un simptom ajunge sa se manifeste la nivel fizic, de obicei, trece ceva vreme si de aceea e atat de greu sa ne dam seama de unde vine cauza si cand am inceput sa gresim. Caci intotdeauna un simptom fizic incepe intai la nivel psihic, proiectandu-se mai tarziu in exterior, ca un semnal de alarma pe care organismul viu care suntem incearca sa ni-l transmita. Colonul iritabil e doar unul din semnalele pe care corpul alege sa il foloseasca in incercarea lui de a ne vorbi, fiind una din cele mai frecvente afectiuni gastro-intestinale si, pe de alta parte, una din cele mai dificil de remediat.

Manifestarea clinica a acestei afectiuni variaza mult de la persoana la persoana si chiar de la perioada la perioada: de la colita spasmica, cu dureri abdominale violente, crampe, acumulari de gaze, si pana la diaree si constipatie, ori chiar ambele. Sfera psihica este si ea prezenta prin irascibilitate, depresie, insomnie sau palpitatii.

Din experienta mamei mele, pot spune ca, atunci cand avea crize, care erau insotite mai ales de diaree, cel mai mult o ajuta pauza alimentara totala. Postul cu apa si ceaiuri si bine-meritata pauza digestiva calmau tranzitul intestinal, durerea, chiar daca asta venea cu o slabiciune accentuata, data mai cu seama de deshidratare. Apoi, cand criza se linistea, mesele erau rare, cu alimente integrale, in combinatii cat mai putine (de exemplu, dimineata, mama manca doar doua banane, mestecate foarte bine), evitand cu desavarsire stimulentii (gen sare, zahar, iute, lichide si alimente prea reci sau prea fierbinti). Miscarea fizica are mare importanta, de asemenea, mama practicand-o de multa vreme. De asemenea, de ani buni, mama nu mananca decat foarte rar seara si cand o face, ia doar o gustare (cel mai probabil, un fruct).

Din experienta mea, cred ca excluderea cerealelor, mai ales a celor cu gluten, aduce o schimbare pozitiva majora la nivel digestiv si, la fel, diminuarea consumului de lactate, daca nu excluderea totala.

In cartea sa, “Manual Edenic de Medicina Naturista profilactica si terapeutica“, doctorul Doru Laza recomanda, pe langa alimente integrale, fructe si legume tolerate de organism, consumul de suc de papadie, de orz verde, tincturi de gentiana, talpa gastei, paducel, propolis, cure cu preparate din ghimbir, lemn dulce, aloe, susan, catina, boabe de ienupar, carbune vegetal, ceaiuri din musetel, galbenele, menta, roinita, sulfina, busuioc, cretusca ori din valeriana, hamei, roinita, sunatoare, menta si troscot. Pe lista de remedii care ajuta din exterior, doctorul Laza mai mentioneaza: clisme cu infuzie calduta de musetel sau de trifoi rosu, baia organelor genitale, dusuri scotiene alternante la nivelul abdomenului, cataplasme cu lut lombo-abdominale, gimnastica fizica si respiratorie, respectand toleranta individuala, baia de soare sudorifica, mesaj general si reflexoterapie, baia de trunchi cu apa calda si cu coada calului etc.

Pe de alta parte, “daca pierdem din vederea ca vindecarea inseamna mereu apropierea de starea de a fi sanatos, adica de a fi un Intreg in sensul Unitatii, atunci incercam sa gasim telul vindecarii in cadrul polaritatii; ori o asemenea abordare e intotdeauna sortita esecului“, spun autorii Thorwald Dethlefsen si Ruediger Dahlke in cartea lor (mult iubita de mine), “Puterea vindecatoare a bolii“. In incercarea de a ne determina sa ne indreptam atentia adanc in interior, atunci cand simptomele la nivel fizic sunt legate de sistemul digestiv, cei doi autori ne indeamna sa ne punem urmatoarele intrebari:

• Ce anume nu pot sau nu vreau sa inghit?
• Ma roade ceva pe dinauntru?
• Cum ma raportez la sentimentele mele?
• Cum ma raportez la agresivitatea mea?
• Cum evit conflictele?
• Exista in mine un dor refulat dupa paradisul copilariei lipsit de conflicte, in care eu sa fiu doar iubit si ingrijit, fara sa trebuiasca sa lupt pentru existenta?
• Nu cumva analizez prea mult, patrunzand prea mult in detalii, “descompunand” si criticand? (functii ale creierului, dar si ale intestinului subtire)
• Sunt oare prea inflexibil, incapabil sa imi extind granitele, fiindu-mi frica sa las lucrurile sa isi urmeze cursul? (diaree simbolizeaza frica de a frau liber, teama de eliberare, de a drumul problemelor, de a se extinde/destinde)
• Sunt eu prea atasat de materialitate? (Constipatia este expresia faptului ca omul “nu vrea sa dea”, ca vrea sa tina strans, ca este incapabil sa slabeasca legaturile cu domeniul material)

“Boala este mai mult decat o nedesavarsire functionala a naturii. Ea este parte a unui sistem cuprinzator de reglare, care se afla in serviciul evolutiei. Omul este bolnav pentru ca ii lipseste Unitatea. Omul sanatos, caruia nu ii lipseste nimec, exista doar in cartile de anatomie ale medicinii. In stare vie, nu se cunoaste un asemenea exemplar. Boala inseamna gradul de nedesavarsire, de vulnerabilitate, de mortalitate. Boala il impinge pe om prin simptome in partea opusa, in masura in care el a deviat de la mijloc intr-una din parti. Boala face parte din sanatate, asa cum moartea face parte din viata. Aceste cuvinte sunt incomode, dar au avantajul ca oricine le poate recunoaste corectitudinea printr-o observare lipsita de prejudecati, Distrugerea iluziilor nu este niciodata simpla sau placuta, cu toate acestea ea ofera intodeauna un nou spatiu de eliberare”. “Prin existenta lor, simptomele ne arata ce ne lipseste in realitate, ce anume nu lasam sa intre in drepturile sale, ce anume se afla in umbra si ar dori sa se infaptuiasca si din cauza caruia noi am devenit unilaterali”.

“Boala il face pe om vindecabil. Boala este punctul de rascruce, in care nesanatatea poate fi transformata in sanatate. Pentru a se intampla acest lucru, omul trebuie sa renunte la lupta, si in locul acesteia, sa invete sa asculte si sa vada ce anume are boala sa-i spuna. Pacientul trebuie sa asculte in sine si sa intre in comunicare cu simptomele sale, daca vrea sa le afle mesajul. El trebuie sa fie pregatit sa isi puna fara retinere in discutie propriile pareri, idei si reprezentari, si sa-si dea silinta sa integreze constient ceea ce incearca sa ii aduca simptomul in mod corporal. Vindecarea este intotdeauna legata de o modificare a starii de constienta si de maturizare. Daca un simptom a luat nastere prin faptul ca o parte a umbrei s-a repezit in corp manifestandu-se acolo, vindecarea este reversul acestui proces, constientizarea principiului simptomului ducand la eliberarea sa de existenta sa materiala”.