Liorisme: In ce mod ti-a imbunatatit hrana cruda performantele sportive si cum te asiguri ca ii oferi corpului tot ce are nevoie, mai ales ca esti atat de activ fizic?

George: Am inceput sa lucrez mai intens cu greutati din iunie 2014 si pana in acest moment, am reusit sa imi reconstruiesc masa musculara diminuata dupa cei cativa ani de pauza. Am realizat acest lucru cu nimic altceva in afara de alimente vegetale, dintre care fructele au constituit partea majoritara, cu ceva adaos de seminte, din cand in cand. Ce, cat si cum mananc eu poate fi vazut cu usurinta la o simpla vizita pe blogul meu.

Progresul in recuperare a fost lent la inceput; vizual, nici nu parea ca exista. Frustrarea pe care am simtit-o este dincolo de cuvinte. Dar stiam ca trebuie sa imi acord mai mult timp. Am perseverat si uneori am impins limitele durerii pe care mana mea le putea suporta. Mai am mult de muncit, dar macar acum stiu ca este posibil si ca functioneaza. Radiografiile periodice aratau ca oasele se vindeca “frumos”, dupa parerea medicilor, iar asta aduce in discutie problema calciului, un alt mit social si medical. De vreme ce oasele s-au sudat, avand acest tip de alimentatie, nu se pot trage decat 2 concluzii: ori alimentele pe care le mananc eu de peste 3 ani incoace au calciu suficient, ori nu am mai pierdut calciu si corpul a valorificat mult mai bine ceea ce exista deja si ceea ce primea, caci pierdem calciu cand in corp exista aciditate excesiva si, pentru alcalinizare, se folosesc mineralele disponibile, in special calciul.

As putea spune ca atunci cand am inceput recuperarea, am inceput simultan, fara sa intentionez, si acest mic proiect personal, de a dovedi ca se poate construi si mentine  masa musculara si oase puternice cu o alimentatie preponderent crudivora, de origine vegetala.

Pe de alta parte, e greu de cuantificat daca si cat m-a ajutat hrana vegana, cruda, in activitatile sportive, deoarece fac toate activitatile acestea la nivel de amator. Nu am alimentatia pe care o am, ca sa imi dea un avantaj pe acest plan. Un avantaj evident, dar nu neaparat cu impact direct in acest domeniu, este faptul ca nu ma simt greu dupa mese si nu simt nevoia de sieste. Asta e un lucru bun indiferent daca faci sau nu faci sport. Nu imi calculez nici caloriile, nici nutrientii, ca sa fiu sigur ca primeste corpul tot ce are nevoie. Mi se pare prea complicat si mie imi plac lucrurile mai simple. Cu alte cuvinte, sunt cam lenes.☺ Totusi,  daca cineva mi-ar calcula toti nutrietii si caloriile, nu as refuza si poate mi-as ajusta alimentatia, in functie de rezultate.  Dar de obicei mananc ce am, ce gasesc, uneori condus de pofta, si las corpul sa isi faca treaba. De asemenea, folosesc suplimente proteice vegetale si din categoria superfoods. Poate ca suplimentele acestea nici nu sunt necesare; asta tine de fiecare om, de obsesiile lui. Eu rescurg la ele pentru ca fac ceva mai mult sport decat omul obisnuit si vreau totusi sa fiu sigur ca, corpul meu se recupereaza cat mai bine, dupa efort. Daca as fi sedentar, nu as avea nevoie de suplimente.

Liorisme: Presupunand ca maine participi la  o cursa de anduranta, spune-mi cum te pregatesti. Cata atentie dai laturii mentale?

George: Daca vorbim de participarea la un concurs (de alergare, pentru ca nu merg la altfel de concursuri), pregatirea fizica incepe evident cu mult timp inainte sau mai bine zis, ea nu se termina niciodata. Cine alearga, o face pe tot parcursul anului, mai des sau mai rar, dupa cum poate si functie de obiectivele pe care le are. Eu am inceput abia anul trecut sa alerg la concursuri, deci nu am “traditie” in acest domeniu, asa ca pregatirea mea fizica este tot la nivel de amator. Pentru un om care participa totusi la alergari montane, ma antrenez foarte putin, adica 1 sau 2 alergari pe saptamana. De unde rezulta ca pun mai mult accent pe partea mentala, sa imi invat creierul ca singura directie este inainte, atat cat se poate si renuntarea este doar o ultima solutie, la un obstacol ce nu poate fi depasit. Dar atat timp cat pot, alerg, iar daca nu pot sa alerg, merg. E greu de explicat cum decurge un antrenament mental, dar ideea e ca ceea ce faci mai des, tinde sa devina obisnuinta. De exemplu, inaintea cursei 2×2 Race, care se desfasoara integral pe creasta Fagarasului, fara nici un pic de umbra, am facut vreo 2 antrenamente in cele mai calduroase zile ale anului, declarate caniculare. Asta ca sa imi pregatesc mentalul pentru conditiile grele din concurs.

Liorisme: Cum arata acum meniul tau, intr-o zi obisnuita? Dar agenda sportiva?

George: Agenda sportiva e mult spus. ☺ Merg cam de 2 – 3 ori pe saptamana la sala de forta si alerg o data in cursul saptamanii, intre 10 si 30 km, dupa cum ma simt. In weekend, daca nu ma duc la un concurs de alergare, merg undeva pe munte, tot la alergat sau la o tura de relaxare (dar si aceste ture le fac tot intr-un ritm alert ☺), iar daca nu pot pleca din oras, alerg prin apropiere. In ceea ce priveste meniul, acesta arata cam asa: beau apa sau ceai pana pe la 10 dimineata, dupa care beau/mananc un shake din fructe in care pun si pudre proteice si superalimente; la pranz mananc ori o salata de legume, ori niste fructe combinate cu salata iceberg; dupa amiaza, mai iau un supliment proteic, daca merg la sala sau alerg si apoi mananc o salata cu dressing din seminte. Uneori, seara mai mananc ceva gatit, dar asta cand am pofta de ceva si am si chef sa bucataresc. Ingredientele din care prepar salatele precum si fructele difera in functie de ce gasesc, ce e in sezon sau ce am pofta. Oraganizarea meselor si continutul lor difera putin si de la un sezon la altul.

Liorisme: Ce le-ai spune celor care se tem ca o alimentatie bazata preponderent pe fructe si hrana cruda le-ar crea probleme (carente, in special) si ca acest mod de a manca nu e pentru un sportiv de anduranta?

George: Le-as spune ca si oamenii care mananca dieta standard au carente, precum si tot felul de probleme. Dar ei stiu deja asta, pentru ca multi sunt dependenti de un anumit drog (cafea, alcool, tutun) si viziteaza destul de des farmaciile. Si stiu ca majoritatea nu pleaca nicaieri pentru mai mult de 2 zile fara medicamente “just in case”. Ca aceasta alimentatie vegana, preponderant cruda ,cu un procent mai mare sau mai mic de fructe, este buna si functioneaza pentru un sportiv de anduranta, o demonstreaza foarte bine sute de atleti vegani din toata lumea si in toate ramurile sportive. Si acestia sunt doar cei celebri, despre care se stie….  Vegani care fac sport la nivel amator, dar mult peste media omului obisnuit, sunt foarte multi. Cat despre atingerea unui echilibru nutritional, se poate face asta daca ai o alimentatie cat mai variata si curata, pentru a micsora riscul diverselor probleme specifice sistemului digestiv. Dar in ecuatia sanatatii, alimentatia nu este totul; ea trebuie insotita de miscare, hidratare, de atentie la ce si cum gandesti, la reactiile emotionale, si probabil altele. Cu alte cuvinte, o stare buna depinde de intregul ansamblu de elemente care compun ceea ce numim “stil de viata”.

Liorisme: Tu ai pofte pentru alimente “normale”? Faci exceptii? Daca da, de ce?

George: Am uneori. Mi-am dat seama ca poftele mele de anumite alimente vin din doua cauze: prima este emotionala, depresia, nevoia de a umple niste goluri si mancarea este cea mai la indemana metoda pentru a ma anestezia; a doua cauza a poftelor este epuizarea fizica, cel mai des dupa alergari lungi, concursuri, ture grele pe munte; atunci am pofta sa mananc multe chestii, toate bogate caloric, pentru ca, de fapt, asta vrea creierul. A doua cauza e mai usor de prevenit, daca te alimentezi bine si ai mereu disponibile alimente de calitate. Cu prima e mult mai greu, din cauza complexitatii emotionale si psihice a vietii pe care o avem acum. Dar cu multa disciplina se pot reduce foarte mult amandoua; mi-e greu sa spun ca le putem evita toata viata…. Mai fac exceptii la ciocolata si chipsuri de cartofi. ☺ De aceea, incerc sa nu ma prinda poftele in “offside”, adica incerc sa am mereu la indemana fructe proaspete sau uscate si batoane vegane, ca altfel, e greu….tentatia e mare si efortul de vointa trebuia sa fie pe masura. Uneori, castiga tentatia, alteori, vointa… Pana nu reducem sau inlaturam cauzele care produc aceste pofte, mereu vom purta lupta asta. Desigur, nu e cazul tuturor oamenilor.

Dar eu am o vorba: un om este definit de ceea ce face de obicei, nu de exceptiile ocazionale de la regula. Atata vreme cat obiceiurile bune sunt mult mai multe calitativ si cantitativ decat cele rele, atunci e in regula. Pentru ca suntem totusi predispusi la imperfectiune prin definitie.

Liorisme: Care e cel mai mare mit, din punctul tau de vedere, cand vine vorba de alimentatie cruda, bazata pe fructe, in raport cu activitatea fizica intensa?

George: Sunt multe mituri si sincer, nu am stat niciodata sa imi bat capul cu astea; ☺ ca fructele sunt desert, ca nu tin de foame, ca nu toti pot manca fructe “pe stomacul gol”, ca ingrasa, ca nu poti sustine activitate fizica serioasa…. De ce si cum…. chiar nu-mi pierd timpul gandindu-ma la asta, prefer sa las faptele sa vorbeasca.

Liorisme: Care e cel mai extrem lucru pe care l-ai facut pana acum, din punct de vedere alimentar? Dar din punct de vedere fizic?

George: Hmm…hai sa fiu sincer,☺…desi  nu mi-e usor sa ma expun in felul acesta. Dar sigur multi au trecut sau trec prin asta si poate ii va ajuta experienta mea. Am avut o perioada grea la sfarsitul anului trecut, care a durat cateva luni, pana acum ceva vreme; o perioada in care depresia si alte legaturi nerezolvate din trecut au revenit si astea m-au scos de pe linia alimentatiei pe care o aveam, in sensul ca am recurs la “anestezie alimentara”, din motivele despre care am vorbit mai sus. Vreo luna nu am facut nici un fel de miscare fizica si aproape jumatate din tot ce mancam intr-o zi erau alimente procesate, aka comfort food (desi nu am mancat carne, lapte, branza, oua, unele din produsele procesate pe care le bagam in mine contineau ingrediente de origine animala). Pana intr-o zi, cand m-am dat inapoi, m-am privit si m-am intrebat daca asta e persoana care vreau sa devin. Atunci am decis sa ies din starea aceea si sa revin la o linie a vietii pe care o recunoasteam ca fiind mai buna si pe care am mai trait-o. Procesul asta nu a fost de pe o zi pe alta, dar dupa vreo 2 luni cred ca am reusit, cu pasi mici, zilnici.

Cand vine vorba de efort fizic, ma cam feresc sa folosesc cuvantul “extrem”. Desi am trecut prin niste situatii grele pe munte sau in alergari, nu pot spune ca au fost extreme. Inca nu am ajuns la limitele mele fizice si psihice. Le-am tot impins, dar sunt inca departe de a le atinge. Sa vedem ce aventuri imi mai scoate Universul in fata. ☺

Liorisme: Pentru tine exista notiunea de “prea mult sport”?

George:  ☺ Desigur, prea mult sport e atunci cand incep sa te doara toate cele si nu mai apuci sa te recuperezi. Dupa cum rezulta din ce am spus mai sus, e clar ca eu nu fac prea mult sport (desi ma mai doare una-alta, cand alerg); chiar mi-ar placea sa fac mai mult, dar sunt cam comod, recunosc.

Liorisme: Cat de important este sa fii autodidact in sport si in nutritie?

George: Era foarte important acum vreo 10-15 ani, cand nu prea patrunsesera la noi informatiile despre acest mod de viata si nici nu prea erau persoane publice care sa dea tonul. Adica erau, dar putine si nu prea mediatizate. Intre timp, lucrurile s-au schimbat, nu mai e nevoie sa inveti totul singur, dar e necesar sa experimentezi informatia care exista, ca sa vezi ce ti se potriveste.  In asta consta autoinvatarea. Practic, acum sunt informatii bine documentate despre orice si trebuie doar sa alegi si sa experimentezi; asta e valabil si pentru practicarea unui sport. Mai mult decat sa fii autodidact, cred ca e mai important sa ai vointa sa pui in practica aceste cunostinte dobandite si sa le implementezi in rutina zilnica, astfel incat sa devina parte a unui stil de viata cat mai sanatos.

Liorisme: Care ar fi cel mai solid argument, din punctul tau de vedere, ca cineva sa manance crud si preponderent fructe?

George:  Cel mai solid argument este evolutia omului pe parcursul celor aproximativ 2 milioane  de ani, de cand primatele s-au ridicat pe picioarele din spate ☺. Daca am face o comparatie intre diverse grupe de alimente din punct de vedere al efortului necesar pentru procurare, raportat la calorii/nutrienti oferiti, am observa ca fructele sunt grupa care ofera cel mai mult, cu efort minim. Culegi fructul cand e copt si il mananci fara sa ii faci nimic altceva. Fructele (atat cele dulci, cat si cele care nu sunt dulci) sunt gustoase, hidrateaza, au calorii mai multe sau mai putine, in functie de fruct, pentru a fi ele in sine o masa.

Urmeaza frunzele verzi si alte plante, slabe in calorii, dar care aduc un aport mare de micronutrienti, si ele fiind usor de procurat, dar nu toate sunt gustoase.

Apoi sunt nucile, care furnizeaza grasimi la pachet cu micronutrienti, dar necesita un oarecare efort pentru a le obtine si nu pot constitui baza alimentatiei.

Radacinile, tuberculii au foat hrana de rezerva de-a lungul timpului, folosita cand nu erau disponibile celelalte grupe. Unele sunt salbatice, altele sunt cultivate, unele necesita preparare termica pentru a putea fi consumate si nu toate sunt gustoase.  Toate acestea de mai sus au costituit alimentatia omului o mare parte din istoria sa, pe toata perioada cand organizarea sociala era tribul si oamenii erau vanatori-culegatori.

Cerealele au intrat foarte tarziu in alimentatia si istoria omului, raportat la durata de existenta a sa. Cand oamenii au intemeiat asezari stabile, au inceput sa cultive cereale. Acestea necesita cel mai mare volum de munca, necesita preparare termica si nu sunt foarte gustoase singure. Cand omul a inceput sa gateasca, a inceput sa foloseasca si plantele aromatice pentru a da un gust alimentelor, care,  altfel, nu erau prea paletabile.

Cat despre crud versus gatit, sunt multe informatii pro si contra disponibile, asa ca nu am prea multe de spus, decat ca prepararea termica reduce biodisponibilitatea macronutrientilor, iar micronutrientii si enzimele sunt aproape exterminate prin expunere la foc.  Avantajul prepararii termice este ca face comenstibile unele alimente si creste valoarea calorica a acelui aliment. Ca solutie de back-up, e ok, dar daca asta e bine sau nu, ajunge sa ne uitam in jur in timpurile noastre.

Liorisme: Care crezi ca e cea mai profunda schimbare pe care a produs-o accidentul de acum cativa ani?

George: Cele mai importante schimbari au avut loc in mintea si in inima mea. Ambele s-au deschis, ca sa renunte la multe,  ca apoi sa fie umplute de altceva. Vechea mea viata s-a sfarsit intr-o secunda, mai mult sau mai putin, in sunete de sticla sparta si metale indoite. Noua viata a inceput cand m-am trezit pe asfaltul incins, privind norii de pe cer, avand drept muzica plansetele unui copil mic. Prima etapa a noii mele calatorii nu a fost deloc usoara, ci lunga si dureroasa. Dar necesara si inevitabila. Pentru a  face loc in interior noilor valori si concepte, mai intai a trebuit sa renunt la unele dintre vechile cai si invataturi. A trebuit sa invat cum sa ma accept pe mine asa cum eram si sa nu ma mai invinuiesc. A trebuit sa invat cum sa ma iubesc ma intai pe mine, ca sa pot sa accept si sa iubesc pe altii. Inca mai incerc si inca mai invat; si stiu ca, pana nu ma voi accepta cu totul asa cum sunt, ranile din interior nu se vor inchide. Cred ca in asta consta vindecarea: acceptare si iubire, atat oferite, cat si primite.

M-am intrebat adesea…daca m-as putea intoarce in timp, in ziua aceea, oare ce as alege? Sa evit  tragedia,  cu riscul de a ramane neschimbat si de a nu descopri niciodata aceasta noua lume…in speranta ca poate voi ajunge in acelasi punct, in care sunt acum, pe alte cai, mai putin dureroase? Inca nu am gasit un raspuns la aceasta intrebare. Si cred ca imi e teama de raspuns. Dar sigur e ceva ce ma va bantui mult timp de acum inainte. Sper doar ca nu toata viata.

Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?

George: wow…. vise am; planuri, nu stiu. Pe termen lung, sigur nu. Incerc sa iau fiecare zi asa cum este.  Vreau sa calatoresc mai mult, sa ajung din nou pe munti inalti de peste 4-5000 de metri, sa ajung sa alerg macar un ultramarathon, sa aduc mai multe aventuri in viata mea, sa imi gasesc echilibrul interior, sa traiesc in asa fel incat sa inspir si pe altii sa fie mai buni cu ei insisi, dar si cu ceilalti,  sa ne ajutam reciproc,  sa am relatii sanatoase si benefice cu toti, relatii care sa ne ajute sa evoluam si sa devenim constienti  ca suntem doar o parte a unui organism viu si ca impartim Pamantul cu multe alte specii, care au acelasi drept la viata, ca si noi.