15 septembrie 1989. E o frumoasa zi de toamna, parca anume pregatita pentru un asa moment de neuitat. Soarele rade printre copacii batrani din curtea scolii, iar vantul adie usor, ciufulind frunzele palide si parul fetelor, prins cu bentite albe. Pusi la patru ace, cu matricole si proaspat frezati, baietii arunca ocheade viitoarelor colege. Ne adunam toti in curtea din spatele liceului, unde soarele scalda multimea de tineri si profesori. Stam aliniati in coloane, in functie de clasa la care suntem repartizati.

In afara de soarele cald de septembrie si de ciorapii mei bleu, imi aduc bine aminte de emotiile mele si de Simona, colega si prietena mea din liceu. Nu puteai sa nu o observi din prima: pe langa faptul ca era destul de inalta fata de celelalte fete, supla si cu ochi de caprioara, Simona tinea de mana un baiat, inalt si el, brunet, cu parul cret. Intai am crezut ca fata asta o fi ultimul an de liceu, ca era mare indrazneala sa te afisezi de mana cu un baiat, in prima zi de scoala! De altfel, la scurta vreme, o tovarasa profesoara le-a atras atentia ca ‘nu se umbla asa pe strada”! Apoi, am aflat ca baiatul inalt e frate-sau, Catalin. Ceva s-a conectat intre mine si aceasta fata cu parul prins in coada de cal, fiindca m-am dus la ea si am intrebat-o pe loc daca vrea sa sa stam in aceeasi banca. A acceptat and the rest is history. 🙂

Poate ca in nicio alta etapa a vietii nu te transformi atat de complet si de profund, cum se intampla in cei 4 ani de liceu. Cand incepi liceul, esti inca un copil necopt fizic si mental, inca temator si nestiutor. Inca nu ai apucat sa gusti din placerile “vinovate” ale vietii si nu ai trait experiente dramatice in relatiile cu ceilalti. Inca esti cuminte si vrei sa ii multumesti pe cei de langa tine (parinti, prieteni, profesori).

Pentru unii, tranzitia de la copilarie la adolescenta e lina si naturala, pentru altii, furtunoasa si plina de nelinisti si de frustrari. Oricum ar fi aceasta trecere, cred ca Adolescenta este cea mai frumoasa si, in acelasi timp, cea mai tulbure etapa din viata unui om. Daca, copil fiind, ti se iarta multe, ca adolescent, nimeni nu-ti mai acorda circumstante atenuante. Simti atat de mult si esti inteles atat de putin! Ai atatea intrebari si ganduri de tot felul, incat nu e de mirare ca, de multe ori, esti confuz si singur. Totul e la maxim: iubirea, singuratatea, distractia, prieteniile, suferinta; in adolescenta, nu exista jumatati de masura, e totul sau nimic! E perioada in care incepi sa iti cunosti corpul, ceea ce poate fi inspaimantator, cand iti asculti doar inima, cand sangele iti alearga prin vene cu viteza ametitoare, cand nu ti-e teama sa respingi si sa incalci reguli, cand tu esti tot ce conteaza. Desi abia iesit din copilarie, multe dintre deciziile pe care le iei ca adolescent te pot marca pe viata si pot determina mare parte din cum va arata viitorul pentru tine…ceea ce face lucrurile si mai complicate, fiindca, desi tinzi sa alegi cu inima, trebuie sa intelegi consecintele si impactul alegerilor tale. Ori asta e cam imposibil, cand ai 16-17 ani.

In liceu traiesti experiente unice, iar amintirea lor nu va fi stearsa nici de anii care trec, nici de necazuri ori bucurii. In liceu furi primul sarut si primii fluturi isi gasesc salas in stomacul facut ghem de emotia primei atingeri.

Si tot in liceu, se leaga prietenii sau iubiri pe viata, daca esti norocos si te insotesti cu oameni potriviti tie. Desi viata tese cai, care parca despart oamenii, uneori, cand astrii ceresti se aliniaza, trairi de demult prind iarasi viata, iar amintiri si emotii ies la suprafata, de parca peste tine si ce ai trait candva, nu au trecut aproape 25 de ani, ci doar 25 de clipe…