Tomy Weissbuch. Cand talentul si tineretea isi dau mana

12248143_979786052082960_3830184090851386800_oEu nu prea reusesc sa ma uit la Tv, dar la final de 2015, s-a intamplat sa vad cateva editii ale emisiunii „Vocea Romaniei”. Asa l-am cunoscut pe Tomy. O sa iti spun primul motiv pentru care l-am indragit imediat: seamana cu Errol Flynn, actorul pentru care facusem o adevarata pasiune prin scoala generala. (Nu m-am putut abtine. Am alaturat 2 fotografii; nu seamana izbitor? 🙂 )

Apoi, nu ai cum sa nu ii remarci zambetul cald, aerul de tanar cu cei 7 ani de-acasa si vocea sincera, ce-ti merge direct la inima. Am fost tare incantata ca Tomy a fost printre finalistii competitiei. Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, dar oare cat de des mai vedem la televizor tineri care isi cauta drumul in viata cu pasiune sincera, folosind doar talentul cu care au fost inzestrati, ci nu despuiala si excentricitati vulgare?

1930763_1045469058847992_7203530621053667389_nPrintr-o coincidenta fericita, la inceputul acestui an, l-am cunoscut pe tatal lui Tomy, Lucian (despre mainile lui fermecate sper sa reusesc sa scriu curand) si asa am reusit sa „ii smulg” un interviu tanarului muzician, care m-a tinut in fata televizorului in decembrie 2015.

Liorisme:  Tomy, povesteste-mi te rog putin despre copilaria ta. Ti-a placut muzica dintotdeauna?

Tomy:  Da! Am fost mereu pasionat de muzica. Nu stiam si in niciun caz nu credeam pe-atunci ca o sa vreau sa progresez in acest domeniu si ca o sa mi se deschida atatea usi de-a lungul timpului.

13325712_1098120670249497_477152091203014010_n
I rock!

Liorisme: Cand a devenit muzica parte din cine esti azi? Cum ai inceput sa canti?

Tomy: Totul a inceput de cand aveam 3 ani. Sora mea mai mare era intr-un cor al scolii, iar corul avea repetitii dupa ore. Evident ca o asteptam pe sora mea sa termine, ca sa plecam impreuna. La cat de des am stat sa o astept, invatasem tot repertoriul corului pe dinafara. La un moment dat, am cantat in curtea scolii, iar dirijoarea m-a auzit si m-a invitat sa ma alatur corului. Am fost acolo timp de 9 ani de zile, urmand sa plec, deoarece mi se schimba vocea. Mai tarziu, am luat o pauza de vreo 2 ani, timp in care nu am facut nimic legat de muzica. Apoi, am intrat intr-o trupa numita „Urban Kids Party”, cu care am lansat un videoclip si un CD, insa n-a tinut mult proiectul si ne-am destramat.

14172022_1157442984317265_1704909884_n
Cu prietenii de la “Urban Kids”

14182362_1157443004317263_1080386018_n

14101811_1157443000983930_19770833_nAm participat la „Romanii au Talent”, in al doilea sezon, unde am ajuns pana in semifinala, sperand ca poate asta imi va deschide o cale catre o cariera. Din pacate, sau mai bine zis din fericire, nu s-a intamplat atunci. La 15 ani, am avut prima mea trupa de cover-uri numita “Free Pursuit”, insa dupa un an, ne-am destramat. La 16 ani, am avut o alta trupa de rock, numita “Pulse“, cu care am cantat pentru 2 ani, urmand ca si aceasta sa se destrame. Ulterior, un prieten m-a incurajat sa cant in Centrul Vechi din Bucuresti, pe strada. La inceput, imi era putin frica, pentru ca nu mai facusem asta niciodata, nu stiam cum va reactiona lumea…era totul nou pentru mine. Dar, cu timpul, am mai capatat experienta si curaj, astfel incat sa devina o obisnuinta cantatul pe strada. La 17 ani, m-am inscris la „Vocea Romaniei”, fara sperante prea mari, din moment ce incercasem doi ani la rand si n-am fost acceptat. Mi-am schimbat conceptia cand am participat pentru a treia oara. Am zis ca vreau sa ma duc acolo distrandu-ma si pentru experienta, nimic mai mult. Nu m-as fi gandit vreodata sa “intorc scaune” si, in niciun caz, sa ajung pana in finala.

943833_1008172939244271_3441800352503362499_n
Cu Andra, pe scena de la “Vocea Romaniei”

12356866_990257827702449_6695606867408036023_oLiorisme: Exista cineva sau ceva ce te-a inspirat pe drumul asta?

Tomy:  Eu am idoli care ma inspira zilnic, dar nu pot sa zic ca cineva m-a influentat in mod deosebit ca sa urmez aceasta cale. Pur si simplu mi-am ascultat inima.

12745532_1032574036804161_8253524664853445992_n
Cu Daniel Iordachioaie si Marius Moga

12552991_1009353742459524_4105242943351261957_n

Liorisme: De ce anume crezi ca este nevoie, in afara talentului, pentru ca un muzician/artist sa aiba succes?

Tomy:  Este clar ca talentul nu o sa fie niciodata indeajuns pentru a ajunge departe. Munca este foarte importanta, deoarece talentul se dezvolta. Nu te poti baza numai pe acesta. De asemenea, un alt factor important este rabdarea. Nimeni nu iti va intinde pe tava succesul, tocmai de aceea trebuie imbinate rabdarea cu munca. Nu ar trebui sa existe graba in acest process, fiindca graba nu duce nicaieri.

Liorisme:  Care sunt cele mai mari realizari artistice, obtinute pana acum si ce insemna ele pentru tine?

Tomy: Wow! Cred ca prima mea realizare muzicala a fost atunci cand am compus si scris prima mea piesa. M-am simtit foarte mandru ca am ajuns atat de departe! A doua a fost cand am invatat singur sa cant la chitara, cu care am cantat in Centrul Vechi, in cluburi…foarte multe locuri de genul acesta. A treia, cred ca ar fi faptul ca am ajuns la scaunele de la „Vocea Romaniei”…iar faptul ca am ajuns pana in finala a fost un bonus neasteptat.

Liorisme: A fost „Vocea Romaniei” o rampa de lansare pentru tine?

12376549_991266687601563_5845147685887912504_nTomy:  Ooo, da! De cand am terminat concursul, am intrat intr-o trupa de evenimente, am fost chemat in Galati, Satu Mare si nu numai, pentru concerte; au aparut multe ocazii si nu exista destule cuvinte sa imi exprim fericirea. Ma bucur ca sunt oameni care intr-adevar au apreciat performantele mele pe scena de la „Vocea Romaniei”. Le sunt profund recunoscator echipei Pro Tv si Vocea Romaniei.

12360391_946663682075418_8552668730209419200_n
Cu finalistii de la “Vocea Romaniei”

Liorisme: Sa faci muzica presupune si renuntari, sacrificii? Dar compromisuri?

12593958_1014501598611405_3459631663606211809_o
Cu Jimmy, prima mea chitara

Tomy:  Exista o vorba care spune ca „Arta cere sacrificii” si, intr-adevar, asa este. Au fost unele decizii grele, pe care a trebuit sa le iau, dar am pus in balanta ce mi-am dorit mai mult. Daca m-au ajutat deciziile sau nu…am sa las timpul sa vorbeasca.

Liorisme: Este greu sa faci muzica in Romania? De ce?

Tomy: Muzica nu este greu de facut. In Romania si nu numai, sunt tot felul de smecherii si prietenii false care se fac strict din interes, din pacate. Muzica in sine a devenit mai mult o afacere, decat o arta. Sunt foarte putini cei care mai reusesc sa mentina muzica, ca arta; si tintesc sa ajung si eu ca ei. Nu stiu cate va trebui sa indur pentru a ajunge unde imi doresc, dar ma iau dupa motto-ul meu: „Good things come to those who wait” (Lucrurile bune vin la cei care asteapta).

Liorisme: Este muzica o evadare, o adictie? Cum ai defini-o?

Tomy: Muzica, pentru mine, este un stil de viata. Este cea mai buna prietena a mea. Indiferent de stare, apelez la chitara (Jordan o cheama) si cant pana ma dor degetele. Cand sunt pe scena, pur si simplu las muzica sa vorbeasca, iar eu intervin de-abia in pauzele dintre piese. O las pe ea sa preia controlul mintii si corpului meu, cand performez.

Liorisme: Ce gen de muzica iti place sa abordezi?

Tomy: Imi place sa cant tot ce inseamna pop si rock alternativ. Imi place sa mai cant si jazz, dar nu as sustine prea multe concerte de genul acesta.

Liorisme: Ti-e teama de success? Crezi ca acesta schimba oamenii? In ce mod?

Tomy: Eu cred ca succesul schimba omul, intr-adevar. In acelasi timp, consider ca un om e bine poate sa nu uite de unde a plecat si, in niciun caz, sa nu se creada mai bun ca altcineva, atata timp cat asta isi doreste. Niciodata nu am suportat competitia. Intotdeauna am cantat pentru placerea mea si nu ca sa demonstrez ca as avea calitati mai bune ca altcineva. Mie nu imi este frica de succes in sine…ci de ce o sa imi aduca el, atunci cand o sa il am. Sunt tot felul de oameni in lumea asta, iar aceasta industrie e una din cele mai „periculoase”, din punctul meu de vedere.

Liorisme: In afara de muzica, ai si alte pasiuni?

Tomy: Ador si actoria, pe langa muzica. Imi place sa joc diverse personaje si sa imi descopar alte personalitati, pe care as putea sa le folosesc in anumite situatii. Imi place sa joc si jocuri video, dar nu ma pot considera un „hardcore gamer”, sunt mai mult mediocru si joc ca sa treaca timpul sau pentru a trai o experienta frumoasa.

Liorisme: Imi poti povesti despre un artist/o piese muzicala, care te-a impactat puternic si de ce?

Tomy: Sunt foarte multi cantareti care m-au influentat intr-un sens pozitiv si la fel de multe piese…dar piesa care cred ca m-a marcat cel mai mult si ale carei cuvinte le-am inteles de-abia recent (pentru ca de curand am trecut printr-o experienta mai putin placuta) ar fi „Purple Rain”, a lui Prince. Cand am reusit, in sfarsit, sa inteleg ce vrea sa zica piesa, am inceput sa plang si sa privesc altfel situatia prin care treceam, precum si lumea.

1936694_470355926489399_5900132016251017390_nLiorisme: David Bowie a declarat intr-un interviu: “Searching for music is like searching for God. They’re very similar” (Cand cauti muzica, e ca si cum l-ai cauta pe Dumnezeu. Sunt foarte similare).  Avea dreptate?

Tomy: Dumnezeu este reprezentat drept o entitate divina perfecta, care a creat lumea. Evident, fiecare artist cauta perfectiunea in muzica, insa rezultatul este acelasi la amandoua. Nu exista. Poate fi cautat, dar nu se va gasi niciodata deoarece: 1.) Perfectiunea nu a fost, nu este si nu cred ca va fi vreodata definita cu exactitate. 2.) Daca ar exista perfectiunea in orice, ce rost ar mai avea sa mai cream? De ce am mai incerca sa venim cu ceva nou? De ce am mai munci pentru lucrul respectiv? Asa ca da, consider ca David Bowie a avut mare dreptate prin acest citat.

Liorisme: Ne impartasesti cateva din visele si planurile tale de viitor?

Tomy: Imi doresc din tot sufletul sa intru la Facultatea de Teatru din Bucuresti (U.N.A.T.C.). Vreau sa ajung un actor si un cantaret de succes, asa ca imi doresc cat mai multe concerte si piese la nivel national si, de ce nu, international. Sper ca, si dupa ani de zile, sa fac exact ceea ce fac si acum. Muzica si teatru cu suflet.

Later up-date: Tomy si-a indeplinit visul, fiind admis cu o medie de 9,43 si devenind, astfel, student la U.N.A.T.C. Bucuresti. Becoming more and more like my Errol Flynn. Succes, Tomy! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s