“Ego-ul este ideea falsa de a crede ca esti ceea ce ai sau ceea ce faci“. “Ego-ul ne conduce la a face presupuneri cu privire la ceea ce ne va face fericiti, cand, de fapt, sfarsim prin a ajunge frustrati. Ego-ul ne impinge sa promovam auto importanta noastra, in timp ce tanjim dupa o experienta de viata mai profunda si mai bogata. Ego-ul ne face sa cadem in gol, absorbiti de noi insine, din nou si din nou; el nu stie ca avem nevoie doar sa renuntam la ideea falsa a ceea ce suntem“. (Dr. Wayne Dyer)

Vineri vorbeam despre Iubirea pe care o vad in fiecare clipa la copii. Duminica, copiii mei au fost, din nou, martorii unei scene, in care adultii nu doar ca nu se iubesc, dar se dispretuiesc profund si ies la lupta cu stindardul propriului adevar, propriei dreptati, stindard pe care scrie mare EGO.

Noi, cei mari, ne manifestam cu atata lipsa de iubire si consideratie fata de ceilalti semeni, fata de copii chiar, uitand ca suntem pe acest Pamant doar cu un scop: acela de a fi buni si de a creste spiritual. Daca facem asta, suntem si fericiti. Asa cum bine zicea dr. Wayne Dyer, “we are here to be good, that means to be…God”. Si tot el spunea ca EGO-ul se manifesta pentru ca il alungam pe Dumnezeu: EGO=Edging God Out.

Ce cautam, ce vrem de la ceilalti? Cum credem noi ca daca ceilalti ne fac voia, noi vom fi, in sfarsit, multumiti, satisfacuti, linistiti? Pai bucuria, multumirea nu sunt in exterior! Nu le gasim nici in ceilalti, nici in lucruri materiale, nici in evenimente, decat cu totul vremelnic. Gasim tot ce avem nevoie doar in noi insine, dar SA CAUTAM, ca sa aflam! Si daca in noi nu cautam Bucurie, Intelegere, Iubire si deci nu le gasim, cum putem noi manifesta si darui ce nu avem? Daca nu avem Iubire, cum putem noi darui Iubire? Daca nu avem in noi compasiune, cum putem noi sa o oferim? Daca sufletul nu ne zambeste, cum putem zambi? Nu poti oferi ce nu ai! Si golul asta din noi, adica lipsa Iubirii, a Bucuriei, ne face sa ne rupem cu totul de ceilalti, de noi insine si ne pierdem cate putin, in fiecare zi. Incepem sa dam vina pe toti si toate, pentru lipsa noastra de multumire. Dam vina pe copii, pe plante, pe animale, pe furnici, pe orice! Acuzam cu voce de tunet, reprosam, jignim, criticam, vrem sa ne impunem, crezand ca noi detinem adevarul, ca noi avem dreptate. Si nu vedem ca toate astea vin din golul sufletesc, care vrea sa fie umplut: nu cu importanta de sine, nu cu functii, cu bani, cu calatorii exotice, cu iluzii si cu discursuri egotice, ci cu singurul lucru ce ne poate salva de noi insine: IUBIREA.

Om drag, copiii nostri au nevoie de noi, sa le hranim sufletele cu Iubire, nu cu dusmanie! Ochii lor au nevoie sa vada bucurie, tihna, armonie, nu conflicte, fete schimonosite de furie. Urechile lor au nevoie sa auda cuvinte pline de lumina si caldura, nu invective si “dreptati” iluzorii. Eu si tu, noi toti avem nevoie de aceeasi hrana, ca sa trecem prin lume cu liniste si bucurie. Si aceasta hrana nu vine din Adevar si Dreptate, ci din Armonie, Intelegere, Pace, Unitate. Caci cine isi castiga dreptatea, isi cam pierde linistea.

Fiecare gest, fiecare cuvant, fiecare gand ce il emitem in Univers, vibreaza. Si tot ce vibreaza, influenteaza. Pe tine, emitatorul, dar si pe ceilalti. Suntem energie, suntem vibratie. Suntem Una cu totii. Si tot ce face unul, ii afecteaza pe ceilalti. De aceea, suntem responsabili pentru tot ce alegem sa emitem. Suntem responsabili mai ales pentru sufletele copiilor nostri. Tu ce alegi sa emiti?

“Orice om – singur – e asa de putin, ca nici nu-i poti zice om. Abia toti oamenii impreuna fac un singur om. Oamenii nici nu sunt; este unul singur si acela suntem toti laolalta“. (Lucian Blaga)