Category: Spending my time

In peste 6 ani de Liorisme, am primit multe mesaje, in care oamenii ma intrebau cum sa faca sa isi imbunatateasca starea de sanatate fizica si nu numai. Nu cred ca am lasat vreun mesaj fara raspuns, straduindu-ma sa impartasesc cat mai “aplicat” din experienta mea si din anii investiti in subiecte de interes precum nutritie, sport, mindfulness.

Pentru ca in ultimele luni mesajele despre “cum sa fac sa…” s-au inmultit, mi-am zis ca e un moment potrivit sa raspund acestui tip de mesaje printr-o provocare lansata pe 1 iunie pe Facebook.

Continue reading “Ce am invatat dupa 6 saptamani de #liorismechellangeformindandsoul” →

Noi, oamenii, suntem ființe sociale și deseori căutăm opinia, aprobare sau validare din partea altora, pentru a ne simți bine cu noi înșine, cu privire la ceea ce facem sau spunem. De aceea, oamenii cu care ne înconjoarăm pot avea un impact imens asupra obiceiurilor noastre, precum și asupra dorinței noastre de a schimba ceva … sau de a nu schimba deloc. Partenerul de viata, părinții sau un prieten ne pot ajuta în procesul de schimbare, de a ne îmbunătăți (fizic, emoțional) sau ne pot ține blocați în obiceiuri vechi.

Continue reading ““Noi insine suntem schimbarea pe care o cautam.” / “We are the change that we seek.” (Barack Obama)” →

Drumul catre mine mi se pare cea mai interesanta calatorie la care puteam sa ma imbarc; o calatorie pe viata, care nu costa bani, ci multa rabdare si multe…decizii; caci unul din darurile pe care mi le-a dat viata este intelegerea faptului ca, de cele mai multe ori, eu chiar pot sa aleg, sa decid,  pentru mine: ce gandesc, ce fac si chiar ce si cum ma simt.

Continue reading “Starea de bine: obsesie sau preocupare?” →

Usa apartamentului nostru din strada Judetului se deschise usor, iar in usa Anca, cu o plasa in mana, priveste in gol, catre mine.
– Ce faci, de ce nu intri?
– Mi-au facut-o cei de la Mefin, spuse ea, asezandu-se  pe taburetul de la intrare.
– Ce este, ce s-a intamplat? o intreb eu deja ingrijorat.
– A, mai nimic! M-au scos din echipa care trebuia sa se ocupe  de primul magazin Christian Dior de la Sala Palatului!

Continue reading “Dumarex, cu D de la Dragoste. Povestea familiei Duma (IV)” →

Niciodata nu am suportat sa fiu dependenta de ceva sau de cineva. Cred ca, capatam atasamente mult prea devreme in viata. Ca si Adam si Eva, de indata ce am muscat din marul furat din Pomul Cunoasterii (altfel zis, de indata ce viata, cu tot ce inseamna ea: parinti, profesori, religie, societate, credinte si idei de tot felul, ne ia in brate), ne pierdem libertatea.

Continue reading “Libertatea este vointa de a fi responsabili de noi insine. (Friedrich Nietzsche)” →