Libertatea este vointa de a fi responsabili de noi insine. (Friedrich Nietzsche)

Niciodata nu am suportat sa fiu dependenta de ceva sau de cineva. Cred ca, capatam atasamente mult prea devreme in viata. Ca si Adam si Eva, de indata ce am muscat din marul furat din Pomul Cunoasterii (altfel zis, de indata ce viata, cu tot ce inseamna ea: parinti, profesori, religie, societate, credinte si idei de tot felul, ne ia in brate), ne pierdem libertatea.

Pe masura ce inaintam in viata si in varsta, construim intern si extern tot felul de atasamente; de multe ori, nici nu ne dam seama cat de mult depindem fizic de acestea, mental si emotional: jobul meu, locuinta mea, masina mea, ideile mele, felul meu de a fi, povestea mea de viata, iubirea mea, credintele mele, copiii mei, bolile mele, asteptarile mele, standardele mele, fricile mele…

Cry me a river, build a bridge, and get over it”. – Justin Timberlake

Cand am cunoscut intaia data dragostea pentru altcineva, aceasta s-a dovedit o experienta frumoasa, dar si dureroasa. Nu pot spune ca pana la varsta asta am reusit sa ma iubesc deplin, dar cu siguranta la 17 ani eram departe de a ma cunoaste ori intelege, pe mine si lumea in care cresteam; foarte probabil ca baiatul de care ma indragostisem era si mai putin conectat la sine. Nu e greu deci, cand esti atat de tanar, sa crezi, sa speri cu toata fiinta ca cel sau cea de care esti indragostit iti va umple golul de iubire, pe care nu-l poti umple cu propriile resurse interioare, pentru tine insuti. Si nu e de mirare ca gelozia, neincrederea, nesiguranta, sunt sentimente atat de des intalnite in relatiile de iubire, mai cu seama in cele nascute in adolescenta. Oricat de acaparati suntem, mai ales la inceputul relatiei, de fiinta celuilalt, acest lucru se poate schimba destul de repede in posesivitate, dependenta fizica si sufleteasca, si in multa suferinta. Desi eram inca foarte tanara, am simtit ca trebuie sa ma rup de acea relatie, oricat de greu imi era sa fac asta, pentru ca imi dadeam seama ca acel gen de iubire ma incatuseaza si ma indeparteaza si mai mult de mine insami. Asa am invatat ca nevoia de iubire nu e totuna cu iubirea.

Should I kill myself, or have a cup of coffee”? – Albert Camus

O dependenta diferita, dar destul de timpurie, am capatat-o dupa adolescenta, cand am inceput sa am responsabilitati “adevarate” (serviciu, facultate, cheltuieli) si cand cafeaua parea un bun antidot pentru zilele aglomerate si stresante. Dupa cativa ani de consum, am descoperit ca, daca nu beau cafea dimineata, am dureri cumplite de cap. Nu puteam deci incepe nicio zi fara o cana zdravana de cafea.  Abia acum vreo 10 ani am reusit sa “rup vraja” si sa ma eliberez. Am trecut cateva zile prin sevraj, dar de-atunci, nu am mai avut migrene cauzate de lipsa cafeinei in rutina fiecarei dimineti. Mi-ar fi placut sa continuu sa beau cafea nu pentru ca “trebuie”, ci doar pentru ca imi erau dragi gustul si mirosul. Ideea ca beam cafea mai cu seama din necessitate, din dependenta, m-a facut sa renunt la placerea gustului, fara regrete prea mari.

To be content with little is difficult; to be content with much, impossible”. – Marie Ebner von Eschenbach

E o realitate faptul ca, de cele mai multe ori, oamenii te cantaresc si te judeca dupa ambalaj, dupa ceea ce detii material, dupa firma pentru care lucrezi, dupa functia pe care o ai, dupa brand-ul de haine de la care iti achizitionezi hainele, etc. Poate ca, o vreme, m-am cantarit, macar un pic, dupa aceleasi standarde. In timp, mi-am schimbat perspectiva destul de categoric si daca mai ramasese vreun atasament legat de lucruri materiale, cred ca m-am vindecat subit atunci cand ne-am mutat in Anglia. Am renuntat la multe din lucrurile noastre si am redevenit chiriasi, ca in tinerete, intr-o casuta veche, cu o palma de curte, dar care se intretine infinit mai usor si, astfel, avem mai mult timp pentru alte activitati. Intr-un mod aproape straniu, desi am lasat in urma investitia in care se regaseste munca noastra de mai bine de 20 de ani, am simtit o eliberare. Intr-un fel, nu mai aveam casa noastra, dar stiam ca asta ne va aduce mai aproape unii de altii, pentru ca ne aveam doar pe noi 4, intr-o experienta cu totul noua, ca si tara in care ne mutam. Nu simti ca lucrurile pe care le deTINEM si la care TINEM, ne pot TINE pe loc si ne costa uneori mai mult decat rata la banca?

While you were overthinking, you missed everything worth feeling.” – Nitya Prakash

O dependenta grea si dificil de “lecuit” mi se pare obiceiul de a gandi foarte mult, de a rascoli chestiuni din trecut si de a te detasa de grijile pentru viitor. Desi in ultimii ani mi-am usurat mult existenta aplicand tot felul de metode, pentru a exista/simti mai mult si a gandi, analiza si judeca mai putin, imi este foarte clar ca detasarea de ganduri si observarea fluxului mental este o lucrare de o viata, la care eu muncesc cu curiozitate si cu daruire aproape zilnic; pentru ca am simtit cat de infinit mai usor imi e cand nu mai las gandurile sa imi conduca fiinta. Prin natura sa, mintea tinde sa vada totul ca fiind dual, in vreme ce realitatea e un intreg, atunci cand e privita prin prisma constiintei, a prezentei totale.

After all, my drug is cheap, the cheapest of all drugs, and therefore the most pernicious… And my drug is everywhere I look: in the drive-through gas station’s convenience store, in the supermarket, on the lusciously displayed menu of an exclusive restaurant.” – Vera Tarman

De cand deschidem ochii pe acest Pamant, se naste si creste in noi o relatie care ne insoteste apoi pana la finalul vietii: legatura cu mancarea. Nu am fost niciodata o mare mancacioasa sau o pofticioasa, dar dintre toate dependentele pe care le-am experimentat, mai mult sau mai putin constient, de-a lungul vietii, probabil ca relatia cu mancarea a fost si este cea mai interesanta si mai provocatoare. Putem trai fara alcool, fara tutun, fara internet, fara alte droguri; greu, dar se poate supravietui chiar si fara iubire, insa nu putem trai prea mult fara sa mancam. Cat, cand si ce mananc (ori daca mananc) sunt chestiuni care s-au tot schimbat in viata mea si acesta e un subiect unde am de invatat si de experimentat continuu. Pana la acest moment, pot spune cu toata seninatatea ca avem nevoie de mult, mult mai putin si mai simplu decat am fost invatati si decat credem, chiar si in conditiile in care suntem foarte activi fizic si mental. Mai putin inseamna mai mult, iar eliberarea de nevoia sau macar de ideea ca e nevoie a manca des si mult este ceva care mi-a schimbat categoric felul in care privesc viata, in general, si corpul meu, in special.

Freedom: To ask nothing. To expect nothing. To depend on nothing”. Ayn Rand

Cred ca opusul libertatii este credinta ca fericirea, bucuria si viata noastra depind de ceva exterior noua. Cand credem asta, incercam tot timpul sa schimbam pe cineva sau ceva, ca lucrurile sa curga asa cum ne-am dori noi, caci, nu-i asa?, orice om intrebat ce inseamna sa fii liber, ar raspunde ca esti liber atunci cand faci ce vrei. Ori, oare, nu tocmai faptul ca de multe ori facem ce vrem cu corpul, cu mintea si cu sufletul nostru, ne-a transformat in sclavi lipsiti de orice putere? Caci cine ne pune in gura mancare, in minte ganduri, in suflet emotii, asteptari si dorinte, daca nu noi insine? Cine ne obliga sa ramanem agatati de vise neimplinite ori de iubiri pierdute? Cine ne transforma in fiinte rigide si speriate in fata schimbarii, a necunoscutului? Nu sunt toate acestea doar ale noastre si numai ale noastre? Si cu toate acestea, iata, a face ce vrei cu tine, in timp ce incerci sa schimbi lumea din jur ori trecutul, crezand ca atunci cand se va face voia ta, vei fi fericit, toate acestea duc la frustrare, nefericire si la dependenta de circumstante exterioare. Si asta in timp ce viata trece si noi uitam ce bine e sa fii…liber.

IMG_3190

 

One thought on “Libertatea este vointa de a fi responsabili de noi insine. (Friedrich Nietzsche)

  1. Buna draga Lioara, ce randuri frumoase ai asternut din nou, imi place sa descopar fiecare nou articol pe care il postezi, ma indeamna iar si iar la introspectie.
    Doar in cateva minute ce de dependente am putut observa in viata mea, si prima e cafeaua, o ador, nu o beau doar pentru un implus energetic, imi place mirosul si gustul, cateodata simpla, cateodata cu lapte, chiar i-am spus la un moment dat surorii mele cand eram sarcinata(cand am evitat cafeaua) : “mi-as turna cafea si in ochi, daca as putea”…da, cam asa de mult imi savurez cafeaua.

    Imi permit sa te imbratisez virtual Lioara, o zi cu zambete si voie buna,
    Andreea

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.